„Veniți la Mine toți cei osteniți... și Eu vă voi odihni pe voi”
Pr. Iosif Trifa - Adânciri în Evanghelia Mântuitorului
Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre.
O, ce dulce și minunată chemare este aceasta! Auzi tu, cititorule, această chemare? Te cheamă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El. Pe vremea Mântuitorului, gloatele se atingeau de Dânsul pentru că „putere ieșea din El”. Această „putere” iese și azi de la El și intră în viața ta, în sufletul tău, în casa ta dacă te apropii și tu de El și trăiești o viață cu El. Eu socot că greșeala cea mai mare a creștinilor de azi e tocmai aceea că nu cunosc dulceața, și odihna, și pacea pe care le dă Mântuitorul.
Celor mai mulți oameni li se pare un jug greu viața după Evanghelie. De când eram preot la țară mi-aduc aminte de un tânăr care, la stăruințele mele să înceapă o viață nouă, după Evanghelie, mi-a răspuns așa: „Sunt prea tânăr, părinte, să mă bag de acum în jug”. Viața după Evanghelie li se pare oamenilor un jug greu care te scoate din lume, din plăceri, din baluri, din crâșmă, din fel de fel de înșelăciuni și minciuni mai mari și mai mărunte etc., etc. Oamenii nu cunosc latura cealaltă a vieții, aceea de creștin adevărat: odihna, liniștea, pacea, bucuria, dulceața ce le dă Mântuitorul; și o viață trăită cu El. E o mare greșeală în vorba ce se spune că lumea asta-i o vale a plângerii, o lume de chin și de întristare. Cine a spus aceste vorbe n-a cunoscut pe Mântuitorul. Din Vechiul Testament au trecut aceste vorbe, din vremea când oamenii încă nu-L cunoșteau pe Mântuitorul.
Iisus Mântuitorul a făcut și viața din această lume o viață plină de pace, de odihnă și de bucurie pentru cine o trăiește cu El și s-a apropiat de El. Lumea de azi e plină de frământări, de oameni nervoși, nemulțumiți, zavistuitori, îndărătnici, tocmai din pricină că n-au aflat pe Mântuitorul și liniștea, pacea și odihna ce le dă El. Când te-ai apropiat de Mântuitorul și „te-ai atins” de El, atunci capeți o liniște, o pace și o bucurie sufletească pe care nimeni și nimica n-o poate lua de la tine: nici sărăcia, nici boala, nici întristarea, nici suferința, nici asuprirea, precum zicea Apostolul Pavel: Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos? Suferința, sau strâmtorarea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau spada?... (Rom 8, 35). „Dacă El dă liniște, cine o poate tulbura?” (Iov 34, 29). Un creștin adevărat are liniște și bucurie și în necazuri, cum zice Apostolul Pavel: „Mă bucur în necazuri” (2 Cor 12, 10).
Cei mai mulți creștini n-au pacea și bucuria evanghelică pentru că n-au gustat din izvorul ei, Care este Iisus Hristos. „Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lumea”, zicea Mântuitorul (In 14, 27). Toate bogățiile și toate plăcerile din această lume nu pot să dea pacea și bucuria pe care le dă Mântuitorul. „Eu sunt pâinea vieții, cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată” (In 6, 35). Mântuitorul dă și ceea ce trebuie sufletului, de aceea El este pacea și fericirea deplină. Această pace și această odihnă evanghelică se pot câștiga printr-o credință vie și tare într-un Mântuitor bun Care a luat asupra Sa toate sarcinile noastre și mai ales sarcina și greutatea păcatelor noastre. O încredere nemărginită în acest Mântuitor ne dă o nespus de dulce pace și ușurare sufletească. Din toată inima încrede-te, dragă cititorule, în acest Mântuitor. Predă-i Lui grijile tale, inima ta, sănătatea ta, banii tăi, și toate afacerile și frământările tale. Ca un copil mic te încrede în El și te alipește de El. De ai un necaz, spune-I Lui și te alipește mai tare de El; de te batjocorește cineva sau îți face o supărare, tu taci, fii liniștit, încrede-te în El și te odihnește în El. Învață-te să nu te odihnești decât în El.
O, ce liniște și pace și bucurie dă încrederea desăvârșită în Mântuitorul! Dar cei mai mulți nu se știu încrede, de aceea trăiesc o viață plină de păcate și de frământări. Cei păcătoși n-au pace (Is 48, 22). Când te-ai apropiat de Mântuitorul și trăiești o viață cu El, numai atunci înțelegi că și necazurile și greutățile acestei lumi sunt un mare ajutor sufletesc care te ține mereu lângă Mântuitorul și te învață să te alipești și mai mult de El. Englezii au o minunată poezie religioasă intitulată: „Mai lângă Domnul meu, mai lângă El” și zice așa: Mai lângă Domnul meu, mai lângă El. Cu toate că e greu necazul meu, cântarea mea va fi: mai lângă Domnul meu, mai lângă El. Orice întristare e o înștiințare ca noi să ne apropiem de Dumnezeu. Necazurile spun: mai lângă Domnul meu, mai lângă El. Sus inima, voi, toți cei întristați: căci Domnul este plin de îndurare. Cântați cu noi și voi: mai lângă Dumnezeu, mai lângă El...
Apropie-te, dragă cititorule, apropie-te de Domnul. Din ce te vei apropia mai mult de El și te vei alipi mai tare de El, viața ta se va face mai ușoară, mai liniștită, mai plină de pacea și de bucuria cea adevărată.
Încearcă și vezi!