Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii, și ne vor nimici și locul nostru și neamul.
Toate pregătirile contra lui Hristos au fost întemeiate pe mincinoase interpretări și motive politice.
Pentru că nu putea fi spus pe față motivul adevărat, că Hristos trebuie să fie osândit fiindcă este Bun și că face binele și că face o lucrare mântuitoare spre folosul sufletelor, lăsând în umbră sau osândă pe îngâmfații pretențioși și profitori ai afacerismului de orice fel.
- I S-a găsit totdeauna lui Hristos un motiv mincinos care să-L încadreze în legea lor, fiindcă celelalte motive adevărate, nu se puteau încadra, iar El trebuia ucis.
Iată-i deci pe vrăjmașii Domnului stabilindu-I vina... din cauza căreia va veni osândirea Lui și nenorocirea națiunii lor.
Ei ziceau: dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul...
deci ceea ce îi durea mai mult nu era în primul rând neamul ci era locul lor, despre care erau cel mai mult înfricoșați,
deci funcțiile și scaunele lor,
foloasele și afacerile lor lumești,
pe care le vedeau primejduite din partea lui Hristos, - iată motivul adevărat care îi îngrijora pe farisei.
Dar ce amar se înșelau sărmanii...
- căci dacă într-adevăr, toți oamenii ar fi crezut în Domnul, nu numai că Dumnezeu le-ar fi ferit neamul lor de năvălirea altor neamuri și le-ar fi dat viața pașnică și fericită cum le mai dase de atâtea ori în istoria poporului lor, după cum Dumnezeu le făgăduise în atâtea rânduri marilor oameni ai credinței pe care îi avuseseră ei: Avraam, Moise, David (Facere 15, 18; Exod 3, 6; 1 Împ. 2, 4),
- ci le-ar fi rămas neatinse chiar și locurile și funcțiile lor, căci nici Isus Hristos și nici urmașii Lui, nu aveau să le râvnească. Nici n-aveau să le desființeze.
Mântuitorul Isus Hristos voia să schimbe numai inima celor ce aveau locurile și funcțiile acesteia, spre a le împlini în acel înalt fel curat, vrednic de Dumnezeu și cu adevărat folositor poporului lor.
Dar ei asta n-o voiau.
Primejdia năvălirii romane avea să vină într-adevăr peste ei.
Dar aceasta va veni tocmai din pricină că au judecat rău și s-au purtat vrăjmaș față de Domnul, căruia Îi datorau ascultare,
ci și pentru că toate profețiile Scripturilor, îi înștiințau despre Venirea Lui
și despre marea lor datorie de a I se supune și a-L urma (Facere 3, 15; 26, 4; 49, 10; Numeri 21, 9; Deut. 18, 15; Isaia 7, 14; 9, 6; Daniel 9, 24).
Neascultarea față de Dumnezeu a adus totdeauna nenorociri mari nu numai peste indivizii împotrivitori ci și peste popoarele împotrivitoare față de Hristos.
Cu ce cumplit și sângeros preț de suferințe, a plătit Ierusalimul și tot neamul lui Israel, nesocotința conducătorilor săi,
care într-un moment de cea mai însemnată răscruce a istoriei lor,
- n-au putut judeca sănătos, în problema lui Isus,
- ci pe o părere total greșită, pe o teamă și bănuială total neserioasă și neîntemeiată, au făcut cea mai mare nedreptate din toată istoria lor și a omenirii întregi: condamnarea lui Hristos.
Din toată această sucită și netrebnică judecată a celor de atunci, măcar de-ar învăța ceva, toți acei care au și vor mai avea, vreun loc și vreo răspundere în vreun timp și în soarta vreunui popor, până la sfârșitul veacurilor.
De-ar învăța măcar în prezent și în viitor, să nu repete aceleași acuze pentru Hristos și nici să nu mai ia împotriva Lui, acest fel de măsuri.
Căci dacă cei de acum două mii de ani ar mai putea avea totuși vreo dezvinovățire... cei de astăzi nu mai pot avea nici una.
Fiindcă istoria este plină de învățăminte, iar cine are datoria să o cunoască și să nu o uite are și răspunderea să nu o repete.
O Doamne Dumnezeul nostru,
ne rugăm Ție în chip cu totul deosebit, pentru toți conducătorii oamenilor, neamurilor și gloatelor din orice veac și din orice loc,
să le dai lumina Ta cea adevărată, în tot ce trebuie să nu facă, în chiar interesul popoarelor peste care i-ai pus Tu îndrumători și stăpânitori.
Nu-i lăsa Doamne, să înțeleagă rău rostul credinței în Tine, împiedicându-Te să aduci mântuirea neamului lor,
ci ajută-i să înțeleagă bine că tocmai credința în Tine a fost și va fi salvarea poporului lor.
Că Tu vei izbăvi neamul credincios de orice asupritor, nu numai prin puterea lor,
ci prin ascultarea lor de Tine, așa vor scăpa și mai întâi de cel mai nimicitor dușman lăuntric care este păcatul, iar apoi Tu îi vei izbăvi și de toți ceilalți dinafară.
Căci păcatul nimicește un popor pe dinăuntru, mai adânc și mai întins decât orice năvălitor dinafară.
Ci dăruiește-le înțelepciune, fă-i să Te cheme pe Tine Isuse Doamne și să Te sprijinească a-i aduce pe toți, la cunoștința Ta,
căci astfel nu numai că de tot poporul va fi mai bine, ci și de ei.
Amin.
+
Cel înțelept în toate, este cu patru ochi și două minți
păstrând măsura bună-n toate, în mers, în vorbe și-n dorinți
văzând cărarea înainte, va ști cum s-o sfârșească drept:
pe cinste și pe cumpătare, se vede omul înțelept.