Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii, şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.
Toate pregătirile contra lui Hristos au fost întemeiate pe mincinoase interpretări şi motive politice.
Pentru că nu putea fi spus pe faţă motivul adevărat, că Hristos trebuie să fie osândit fiindcă este Bun şi că face binele şi că face o lucrare mântuitoare spre folosul sufletelor, lăsând în umbră sau osândă pe îngâmfaţii pretenţioşi şi profitori ai afacerismului de orice fel.
- I S-a găsit totdeauna lui Hristos un motiv mincinos care să-L încadreze în legea lor, fiindcă celelalte motive adevărate, nu se puteau încadra, iar El trebuia ucis.
Iată-i deci pe vrăjmaşii Domnului stabilindu-I vina... din cauza căreia va veni osândirea Lui şi nenorocirea naţiunii lor.
Ei ziceau: dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul...
deci ceea ce îi durea mai mult nu era în primul rând neamul ci era locul lor, despre care erau cel mai mult înfricoşaţi,
deci funcţiile şi scaunele lor,
foloasele şi afacerile lor lumeşti,
pe care le vedeau primejduite din partea lui Hristos, - iată motivul adevărat care îi îngrijora pe farisei.
Dar ce amar se înşelau sărmanii...
- căci dacă într-adevăr, toţi oamenii ar fi crezut în Domnul, nu numai că Dumnezeu le-ar fi ferit neamul lor de năvălirea altor neamuri şi le-ar fi dat viaţa paşnică şi fericită cum le mai dase de atâtea ori în istoria poporului lor, după cum Dumnezeu le făgăduise în atâtea rânduri marilor oameni ai credinţei pe care îi avuseseră ei: Avraam, Moise, David (Facere 15, 18; Exod 3, 6; 1 Împ. 2, 4),
- ci le-ar fi rămas neatinse chiar şi locurile şi funcţiile lor, căci nici Isus Hristos şi nici urmaşii Lui, nu aveau să le râvnească. Nici n-aveau să le desfiinţeze.
Mântuitorul Isus Hristos voia să schimbe numai inima celor ce aveau locurile şi funcţiile acesteia, spre a le împlini în acel înalt fel curat, vrednic de Dumnezeu şi cu adevărat folositor poporului lor.
Dar ei asta n-o voiau.
Primejdia năvălirii romane avea să vină într-adevăr peste ei.
Dar aceasta va veni tocmai din pricină că au judecat rău şi s-au purtat vrăjmaş faţă de Domnul, căruia Îi datorau ascultare,
ci şi pentru că toate profeţiile Scripturilor, îi înştiinţau despre Venirea Lui
şi despre marea lor datorie de a I se supune şi a-L urma (Facere 3, 15; 26, 4; 49, 10; Numeri 21, 9; Deut. 18, 15; Isaia 7, 14; 9, 6; Daniel 9, 24).
Neascultarea faţă de Dumnezeu a adus totdeauna nenorociri mari nu numai peste indivizii împotrivitori ci şi peste popoarele împotrivitoare faţă de Hristos.
Cu ce cumplit şi sângeros preţ de suferinţe, a plătit Ierusalimul şi tot neamul lui Israel, nesocotinţa conducătorilor săi,
care într-un moment de cea mai însemnată răscruce a istoriei lor,
- n-au putut judeca sănătos, în problema lui Isus,
- ci pe o părere total greşită, pe o teamă şi bănuială total neserioasă şi neîntemeiată, au făcut cea mai mare nedreptate din toată istoria lor şi a omenirii întregi: condamnarea lui Hristos.
Din toată această sucită şi netrebnică judecată a celor de atunci, măcar de-ar învăţa ceva, toţi acei care au şi vor mai avea, vreun loc şi vreo răspundere în vreun timp şi în soarta vreunui popor, până la sfârşitul veacurilor.
De-ar învăţa măcar în prezent şi în viitor, să nu repete aceleaşi acuze pentru Hristos şi nici să nu mai ia împotriva Lui, acest fel de măsuri.
Căci dacă cei de acum două mii de ani ar mai putea avea totuşi vreo dezvinovăţire... cei de astăzi nu mai pot avea nici una.
Fiindcă istoria este plină de învăţăminte, iar cine are datoria să o cunoască şi să nu o uite are şi răspunderea să nu o repete.
O Doamne Dumnezeul nostru,
ne rugăm Ţie în chip cu totul deosebit, pentru toţi conducătorii oamenilor, neamurilor şi gloatelor din orice veac şi din orice loc,
să le dai lumina Ta cea adevărată, în tot ce trebuie să nu facă, în chiar interesul popoarelor peste care i-ai pus Tu îndrumători şi stăpânitori.
Nu-i lăsa Doamne, să înţeleagă rău rostul credinţei în Tine, împiedicându-Te să aduci mântuirea neamului lor,
ci ajută-i să înţeleagă bine că tocmai credinţa în Tine a fost şi va fi salvarea poporului lor.
Că Tu vei izbăvi neamul credincios de orice asupritor, nu numai prin puterea lor,
ci prin ascultarea lor de Tine, aşa vor scăpa şi mai întâi de cel mai nimicitor duşman lăuntric care este păcatul, iar apoi Tu îi vei izbăvi şi de toţi ceilalţi dinafară.
Căci păcatul nimiceşte un popor pe dinăuntru, mai adânc şi mai întins decât orice năvălitor dinafară.
Ci dăruieşte-le înţelepciune, fă-i să Te cheme pe Tine Isuse Doamne şi să Te sprijinească a-i aduce pe toţi, la cunoştinţa Ta,
căci astfel nu numai că de tot poporul va fi mai bine, ci şi de ei.
Amin.
+
Cel înţelept în toate, este cu patru ochi şi două minţi
păstrând măsura bună-n toate, în mers, în vorbe şi-n dorinţi
văzând cărarea înainte, va şti cum s-o sfârşească drept:
pe cinste şi pe cumpătare, se vede omul înţelept.