... vor veni romanii...
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
Ioan 11, 48
Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii,
şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.
Toate pregătirile contra lui Hristos au fost întemeiate pe mincinoase interpretări şi motive politice.
Pentru că nu putea fi spus pe faţă motivul adevărat, că Hristos trebuie să fie osândit fiindcă este Bun şi că face binele şi că face o lucrare mântuitoare spre folosul sufletelor, lăsând în umbră sau osândă pe îngâmfaţii pretenţioşi şi profitori ai afacerismului de orice fel.
- I S-a găsit totdeauna lui Hristos un motiv mincinos care să-L încadreze în legea lor, fiindcă celelalte motive adevărate, nu se puteau încadra, iar El trebuia ucis.
Iată-i deci pe vrăjmaşii Domnului stabilindu-I vina... din cauza căreia va veni osândirea Lui şi nenorocirea naţiunii lor.
Ei ziceau: dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul...
deci ceea ce îi durea mai mult nu era în primul rând neamul ci era locul lor, despre care erau cel mai mult înfricoşaţi,
deci funcţiile şi scaunele lor,
foloasele şi afacerile lor lumeşti,
pe care le vedeau primejduite din partea lui Hristos, - iată motivul adevărat care îi îngrijora pe farisei.
Dar ce amar se înşelau sărmanii...
- căci dacă într-adevăr, toţi oamenii ar fi crezut în Domnul, nu numai că Dumnezeu le-ar fi ferit neamul lor de năvălirea altor neamuri şi le-ar fi dat viaţa paşnică şi fericită cum le mai dase de atâtea ori în istoria poporului lor, după cum Dumnezeu le făgăduise în atâtea rânduri marilor oameni ai credinţei pe care îi avuseseră ei: Avraam, Moise, David (
Geneza 15:18 – În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,
Facere 15, 18; Exodul 3:6 – Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu.
Exod 3, 6; 1 Imparati 2:4 – şi pentru ca Domnul să împlinească următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând cu credincioşie înaintea Mea din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.’
1 Împ. 2, 4), - ci le-ar fi rămas neatinse chiar şi locurile şi funcţiile lor, căci nici Isus Hristos şi nici urmaşii Lui, nu aveau să le râvnească. Nici n-aveau să le desfiinţeze.
Mântuitorul Isus Hristos voia să schimbe numai inima celor ce aveau locurile şi funcţiile acesteia, spre a le împlini în acel înalt fel curat, vrednic de Dumnezeu şi cu adevărat folositor poporului lor.
Dar ei asta n-o voiau.
Primejdia năvălirii romane avea să vină într-adevăr peste ei.
Dar aceasta va veni tocmai din pricină că au judecat rău şi s-au purtat vrăjmaş faţă de Domnul, căruia Îi datorau ascultare,
nu numai în urma minunilor pe care le făcea El în faţa ochilor lor (
Ioan 10:37 – Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
Ioan 10:38 – Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.”
Ioan 10, 37-38), ci şi pentru că toate profeţiile Scripturilor, îi înştiinţau despre Venirea Lui
şi despre marea lor datorie de a I se supune şi a-L urma (
Geneza 3:15 – Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Facere 3, 15; Geneza 26:4 – Îţi voi înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată
26, 4; Geneza 49:10 – Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele.
49, 10; Numeri 21:9 – Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.
Numeri 21, 9; Deuteronomul 18:15 – Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!
Deut. 18, 15; Isaia 7:14 – De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: ‘Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Isaia 7, 14; Isaia 9:6 – Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.
9, 6; Daniel 9:24 – Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.
Daniel 9, 24). Neascultarea faţă de Dumnezeu a adus totdeauna nenorociri mari nu numai peste indivizii împotrivitori ci şi peste popoarele împotrivitoare faţă de Hristos.
Cu ce cumplit şi sângeros preţ de suferinţe, a plătit Ierusalimul şi tot neamul lui Israel, nesocotinţa conducătorilor săi,
care într-un moment de cea mai însemnată răscruce a istoriei lor,
- n-au putut judeca sănătos, în problema lui Isus,
- ci pe o părere total greşită, pe o teamă şi bănuială total neserioasă şi neîntemeiată, au făcut cea mai mare nedreptate din toată istoria lor şi a omenirii întregi: condamnarea lui Hristos.
Din toată această sucită şi netrebnică judecată a celor de atunci, măcar de-ar învăţa ceva, toţi acei care au şi vor mai avea, vreun loc şi vreo răspundere în vreun timp şi în soarta vreunui popor, până la sfârşitul veacurilor.
De-ar învăţa măcar în prezent şi în viitor, să nu repete aceleaşi acuze pentru Hristos şi nici să nu mai ia împotriva Lui, acest fel de măsuri.
Căci dacă cei de acum două mii de ani ar mai putea avea totuşi vreo dezvinovăţire... cei de astăzi nu mai pot avea nici una.
Fiindcă istoria este plină de învăţăminte, iar cine are datoria să o cunoască şi să nu o uite are şi răspunderea să nu o repete.
O Doamne Dumnezeul nostru,
ne rugăm Ţie în chip cu totul deosebit, pentru toţi conducătorii oamenilor, neamurilor şi gloatelor din orice veac şi din orice loc,
să le dai lumina Ta cea adevărată, în tot ce trebuie să nu facă, în chiar interesul popoarelor peste care i-ai pus Tu îndrumători şi stăpânitori.
Nu-i lăsa Doamne, să înţeleagă rău rostul credinţei în Tine, împiedicându-Te să aduci mântuirea neamului lor,
ci ajută-i să înţeleagă bine că tocmai credinţa în Tine a fost şi va fi salvarea poporului lor.
Că Tu vei izbăvi neamul credincios de orice asupritor, nu numai prin puterea lor,
ci prin ascultarea lor de Tine, aşa vor scăpa şi mai întâi de cel mai nimicitor duşman lăuntric care este păcatul, iar apoi Tu îi vei izbăvi şi de toţi ceilalţi dinafară.
Căci păcatul nimiceşte un popor pe dinăuntru, mai adânc şi mai întins decât orice năvălitor dinafară.
Ci dăruieşte-le înţelepciune, fă-i să Te cheme pe Tine Isuse Doamne şi să Te sprijinească a-i aduce pe toţi, la cunoştinţa Ta,
căci astfel nu numai că de tot poporul va fi mai bine, ci şi de ei.
Amin.
+
Cel înţelept în toate, este cu patru ochi şi două minţi
păstrând măsura bună-n toate, în mers, în vorbe şi-n dorinţi
văzând cărarea înainte, va şti cum s-o sfârşească drept:
pe cinste şi pe cumpătare, se vede omul înţelept.