Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți?
Slavă și mărire veșnică Ție Isuse, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor.
Asemenea cuvinte nu le-au putut rosti nici o altă ființă de pe fața pământului, afară de Tine, care nu erai de pe el.
Iată încă o dovadă, mai mare decât toate celelalte, că Tu nu erai de pe pământ, că Tu erai Dumnezeu.
Căci nu este om care să fie viu și să nu păcătuiască (2 Cronici 6, 36; Prov. 20, 9; Ecles. 7, 20; Iacov 3, 2; 1 Ioan 1, 8),
fără numai Dumnezeu! Tu deci Dumnezeu erai!
Toate celelalte minuni care le-ai făcut Tu le-au mai făcut și alții.
- dar acest înalt curaj Dumnezeiesc,
această Dumnezeiască sfințenie,
această unică și strălucitoare laudă,
- nimeni n-a mai putut-o avea, dintre cei născuți omenește pe pământ. Chiar dacă prezentul și viitorul lor era măreț și luminos, trecutul nu era așa.
Sau cel puțin nu era întreg așa.
Când era vorba de păcat, fiecare trebuia să-și plece capul, numai Tu Singur Isuse, ai putut să Ți-l înalți. Tu Singur nu aveai nici unul.
O, dacă ai fi avut vreun păcat... măcar unul singur.
Dacă ar fi putut vrăjmașii Tăi măcar unul singur să-Ți afle și să-Ți spună, o, cum l-ar fi spus atunci!
Cât ar fi dat ei să-Ți poată găsi un singur păcat măcar pentru ca să-l strige în gura cea mai mare,
cât au căutat ei ca să afle măcar pe cineva care Ți-ar fi știut vreunul.
Dar n-au aflat, căci Tu erai fără păcat, Tu erai Dumnezeu.
Ce Dumnezeiască lumină strălucea pe Fața Ta și ce sfințenie, când ai aruncat vrăjmașilor Tăi această provocare!
Cine ar putea privi oare Fața Ta, și cine ar fi demn dintre noi să O privească Doamne Isuse, Dumnezeul nostru Strălucit și Măreț?
Voi care căutați acum să spuneți că Hristos a fost om, și că a avut și El păcate, ca voi, dorințe ca voi, viață ca voi,
- sunteți niște mincinoși blestemați și netrebnici! Iată frații voștri, vrăjmașii Lui de atunci, erau în fața Lui,
ei cunoșteau pe Isus și spionau fiecare pas al Său,
cunoșteau și pe fiecare din oamenii și dintre femeile care Îl urmau pe Isus în orice loc și în orice vreme,
dar ei n-au putut să-I găsească nimic. Iar voi acum găsiți?
Care om vreodată, oricât de mare ar fi fost în lume, a mai putut sta drept, cu fruntea ridicată în fața tuturor vrăjmașilor săi și privindu-i în ochi, să le arunce atât de senin și de liniștit această unică și Dumnezeiască provocare: cine din voi mă poate dovedi că am păcat?
Care trimes a mai putut aduce în sprijinul Soliei mărturisite de el, o asemenea garanție, cu neputință de răsturnat?
Iată dovada neclintită a Adevărului Unic,
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, Scumpul nostru Învățător și Domn!
Care alt întemeietor de religie din toată istoria lumii, mai poate să stea așa, Coloană Luminoasă și Dreaptă, în fața Omenirii întregi, garantând Adevărul Evangheliei sale cu propria sa viață și pecetluindu-l cu propria sa moarte, amândouă fără de nici un păcat, - cum a fost Isus?
Spuneți și răspundeți cinstit, la aceste întrebări, voi care ziceți că Hristos a fost om!
Iar dacă nu puteți, prăbușiți-vă la picioarele Lui.
Dar iată, gândiți și mai departe:
- Hristos stă și azi în fața voastră a tuturor Real, Prezent, Imens, ca atunci. Prin Cuvântul Său, prin faptele Sale, prin Opera Sa.
De-o parte El Singur, iar de cealaltă voi, toți vrăjmașii Lui.
El vă pune și vouă, după două mii de ani, aceeași întrebare, ca unor vrăjmași, nu ca unor judecători cinstiți:
- Spuneți care dintre voi Mă puteți dovedi că am păcat?
Noi așteptăm să vă auzim ce-I puteți răspunde, voi care Îl urâți!
Chemați din toate compartimentele ascunse ale veacurilor, pe toți cei care au ridicat vreodată sabia, sau hulele, sau scrisul, sau rugurile, sau piciorul împotriva Lui.
Aliniați-vă, oștire nenumărată cu toții și grăiți încă o dată pe rând, toți ce aveți de spus începând cu Irod, cu Caiafa, cu Nero, cu Iulian... și până la Voltaire, sau Hitler sau Schweiberg?
Spuneți un singur păcat pe care l-ați aflat în Hristos, în viața Lui, în Biblia Lui!
Spuneți oricare din voi și spuneți cum Îl puteți dovedi pe El că are vreun păcat?
Spuneți ce învățătură este mai desăvârșită decât a Lui, care alta se poate măcar asemăna cu ea în toată lumea asta?
Spuneți cine a scos lumea asta din barbarie și din animalitate, dacă nu El?
Cine a scăpat-o din sclavagism și din întuneric, dacă nu Hristos?
Spuneți cine a adus bucuria seninătății în inteligența iubirii, în ochii bestiei din păduri și din pustietăți, dacă nu Evanghelia Lui?
Spuneți cine a făcut dintr-un canibal, un frate și un binefăcător?
Cine a scos la civilizație și la rugăciune pe fiară?
Cine despovărează conștiințele și face instinctele să se supună rațiunii sănătoase,
osândind tot ce este nebulos și înnobilând caracterele decăzute,
făcând ca totul să se călăuzească după adevăr și să se îmbrățișeze în dragoste?
Cine vă garantează Istoria. Și liniștea. Și mormântul, dacă nu Hristos?
Dar marii Lui vrăjmași de până azi au tăcut.
Vălul de pe ochii lor, a fost tras sau a fost înlăturat de îngerul morții și ei s-au prăbușit în rușinea și deznădejdea veșnică.
Acum văd, ceea ce le-a fost acoperit sau n-au vrut să vadă ieri, când L-au înfruntat pe Isus.
O, voi morți nefericiți, voi care ați trecut în veșnicie ca vrăjmași ai lui Hristos,
- dacă ați mai putea vorbi voi acum, dar așa ca să vă audă astăzi toți cei care mai cred încă ceea ce ați vorbit și ați scris voi cândva când erați aici împotriva lui Hristos, ce ați spune voi acum despre Hristos?
O, cum ați grăi voi astăzi oamenilor de pe pământ. Cum grăia odată bogatul nebun din flăcările veșnice:
- Credeți în Hristos și-L urmați, ca să nu ajungeți și voi aici unde noi ne chinuim acum pe vecii vecilor!
Iar voi, fii nefericiți, care puteți aduce lui Hristos singura învinuire nedreaptă că în Numele Lui s-au făcut și se mai fac încă atâtea cruzimi și nelegiuiri sau dezbinări,
o, fiți cinstiți și recunoașteți că păcatul acesta nu-i al Lui. Nu Hristos le face acestea.
Înainte de a osândi voi aceste nelegiuiri le-a osândit El.
Și înainte de a-i judeca voi pe acei care au făcut, sau mai fac astfel de crime și fărădelegi, i-a judecat Dumnezeu.
Demult S-a lepădat El de ei și demult i-a osândit pe vecii vecilor (Ioan 3, 36; Matei 18, 17; Rom. 16, 18; 1 Cor. 5, 11; 2 Tes. 3, 6-14; Iuda 11, 13).
În fața tuturor învinuitorilor Tăi Isuse Doamne și Dumnezeu nostru Tu rămâi mereu și până la sfârșit drept, așteptând să Ți se răspundă la întrebarea Ta.
Dar cine din toți cei ce Te învinuiesc azi, vor putea dovedi vreodată, că Tu ai păcat?
Nefericiți toți cei ce se lasă înșelați de diavolul cel mincinos, și umblă să Te înfrunte pe Tine Măreț Mântuitor și Dumnezeu!
Minciuna e veche, dar numărul orbilor este nesfârșit,
fiindcă numai înțelepții învață din patima altora. Dar în veacul acesta mai sunt așa de puțini înțelepți.
O Strălucit și Biruitor Dumnezeu Atotputernic,
- Slavă, Slavă, Slavă Ție.
Tu Singurul fără de păcat, fii slăvit în veci.
Prin Jertfa Ta Desăvârșită, toate păcatele noastre au fost ispășite
și prin meritele Tale, toți cei care cred în Tine și vin pe urmele Tale, vor fi primiți în Cer.
Înalță Doamne tot mai mult Adevărul Tău, ca toți cei care luptă împotriva Lui să fie doborâți
și nimicește prin strălucirea Numelui Tău Sfânt, puterea tuturor slujitorilor întunericului, care Îl batjocoresc.
Amin.