Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
Slavă şi mărire veşnică Ţie Isuse, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor.
Asemenea cuvinte nu le-au putut rosti nici o altă fiinţă de pe faţa pământului, afară de Tine, care nu erai de pe el.
Iată încă o dovadă, mai mare decât toate celelalte, că Tu nu erai de pe pământ, că Tu erai Dumnezeu.
Căci nu este om care să fie viu şi să nu păcătuiască (2 Cronici 6, 36; Prov. 20, 9; Ecles. 7, 20; Iacov 3, 2; 1 Ioan 1, 8),
fără numai Dumnezeu! Tu deci Dumnezeu erai!
Toate celelalte minuni care le-ai făcut Tu le-au mai făcut şi alţii.
- dar acest înalt curaj Dumnezeiesc,
această Dumnezeiască sfinţenie,
această unică şi strălucitoare laudă,
- nimeni n-a mai putut-o avea, dintre cei născuţi omeneşte pe pământ. Chiar dacă prezentul şi viitorul lor era măreţ şi luminos, trecutul nu era aşa.
Sau cel puţin nu era întreg aşa.
Când era vorba de păcat, fiecare trebuia să-şi plece capul, numai Tu Singur Isuse, ai putut să Ţi-l înalţi. Tu Singur nu aveai nici unul.
O, dacă ai fi avut vreun păcat... măcar unul singur.
Dacă ar fi putut vrăjmaşii Tăi măcar unul singur să-Ţi afle şi să-Ţi spună, o, cum l-ar fi spus atunci!
Cât ar fi dat ei să-Ţi poată găsi un singur păcat măcar pentru ca să-l strige în gura cea mai mare,
cât au căutat ei ca să afle măcar pe cineva care Ţi-ar fi ştiut vreunul.
Dar n-au aflat, căci Tu erai fără păcat, Tu erai Dumnezeu.
Ce Dumnezeiască lumină strălucea pe Faţa Ta şi ce sfinţenie, când ai aruncat vrăjmaşilor Tăi această provocare!
Cine ar putea privi oare Faţa Ta, şi cine ar fi demn dintre noi să O privească Doamne Isuse, Dumnezeul nostru Strălucit şi Măreţ?
Voi care căutaţi acum să spuneţi că Hristos a fost om, şi că a avut şi El păcate, ca voi, dorinţe ca voi, viaţă ca voi,
- sunteţi nişte mincinoşi blestemaţi şi netrebnici! Iată fraţii voştri, vrăjmaşii Lui de atunci, erau în faţa Lui,
ei cunoşteau pe Isus şi spionau fiecare pas al Său,
cunoşteau şi pe fiecare din oamenii şi dintre femeile care Îl urmau pe Isus în orice loc şi în orice vreme,
dar ei n-au putut să-I găsească nimic. Iar voi acum găsiţi?
Care om vreodată, oricât de mare ar fi fost în lume, a mai putut sta drept, cu fruntea ridicată în faţa tuturor vrăjmaşilor săi şi privindu-i în ochi, să le arunce atât de senin şi de liniştit această unică şi Dumnezeiască provocare: cine din voi mă poate dovedi că am păcat?
Care trimes a mai putut aduce în sprijinul Soliei mărturisite de el, o asemenea garanţie, cu neputinţă de răsturnat?
Iată dovada neclintită a Adevărului Unic,
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, Scumpul nostru Învăţător şi Domn!
Care alt întemeietor de religie din toată istoria lumii, mai poate să stea aşa, Coloană Luminoasă şi Dreaptă, în faţa Omenirii întregi, garantând Adevărul Evangheliei sale cu propria sa viaţă şi pecetluindu-l cu propria sa moarte, amândouă fără de nici un păcat, - cum a fost Isus?
Spuneţi şi răspundeţi cinstit, la aceste întrebări, voi care ziceţi că Hristos a fost om!
Iar dacă nu puteţi, prăbuşiţi-vă la picioarele Lui.
Dar iată, gândiţi şi mai departe:
- Hristos stă şi azi în faţa voastră a tuturor Real, Prezent, Imens, ca atunci. Prin Cuvântul Său, prin faptele Sale, prin Opera Sa.
De-o parte El Singur, iar de cealaltă voi, toţi vrăjmaşii Lui.
El vă pune şi vouă, după două mii de ani, aceeaşi întrebare, ca unor vrăjmaşi, nu ca unor judecători cinstiţi:
- Spuneţi care dintre voi Mă puteţi dovedi că am păcat?
Noi aşteptăm să vă auzim ce-I puteţi răspunde, voi care Îl urâţi!
Chemaţi din toate compartimentele ascunse ale veacurilor, pe toţi cei care au ridicat vreodată sabia, sau hulele, sau scrisul, sau rugurile, sau piciorul împotriva Lui.
Aliniaţi-vă, oştire nenumărată cu toţii şi grăiţi încă o dată pe rând, toţi ce aveţi de spus începând cu Irod, cu Caiafa, cu Nero, cu Iulian... şi până la Voltaire, sau Hitler sau Schweiberg?
Spuneţi un singur păcat pe care l-aţi aflat în Hristos, în viaţa Lui, în Biblia Lui!
Spuneţi oricare din voi şi spuneţi cum Îl puteţi dovedi pe El că are vreun păcat?
Spuneţi ce învăţătură este mai desăvârşită decât a Lui, care alta se poate măcar asemăna cu ea în toată lumea asta?
Spuneţi cine a scos lumea asta din barbarie şi din animalitate, dacă nu El?
Cine a scăpat-o din sclavagism şi din întuneric, dacă nu Hristos?
Spuneţi cine a adus bucuria seninătăţii în inteligenţa iubirii, în ochii bestiei din păduri şi din pustietăţi, dacă nu Evanghelia Lui?
Spuneţi cine a făcut dintr-un canibal, un frate şi un binefăcător?
Cine a scos la civilizaţie şi la rugăciune pe fiară?
Cine despovărează conştiinţele şi face instinctele să se supună raţiunii sănătoase,
osândind tot ce este nebulos şi înnobilând caracterele decăzute,
făcând ca totul să se călăuzească după adevăr şi să se îmbrăţişeze în dragoste?
Cine vă garantează Istoria. Şi liniştea. Şi mormântul, dacă nu Hristos?
Dar marii Lui vrăjmaşi de până azi au tăcut.
Vălul de pe ochii lor, a fost tras sau a fost înlăturat de îngerul morţii şi ei s-au prăbuşit în ruşinea şi deznădejdea veşnică.
Acum văd, ceea ce le-a fost acoperit sau n-au vrut să vadă ieri, când L-au înfruntat pe Isus.
O, voi morţi nefericiţi, voi care aţi trecut în veşnicie ca vrăjmaşi ai lui Hristos,
- dacă aţi mai putea vorbi voi acum, dar aşa ca să vă audă astăzi toţi cei care mai cred încă ceea ce aţi vorbit şi aţi scris voi cândva când eraţi aici împotriva lui Hristos, ce aţi spune voi acum despre Hristos?
O, cum aţi grăi voi astăzi oamenilor de pe pământ. Cum grăia odată bogatul nebun din flăcările veşnice:
- Credeţi în Hristos şi-L urmaţi, ca să nu ajungeţi şi voi aici unde noi ne chinuim acum pe vecii vecilor!
Iar voi, fii nefericiţi, care puteţi aduce lui Hristos singura învinuire nedreaptă că în Numele Lui s-au făcut şi se mai fac încă atâtea cruzimi şi nelegiuiri sau dezbinări,
o, fiţi cinstiţi şi recunoaşteţi că păcatul acesta nu-i al Lui. Nu Hristos le face acestea.
Înainte de a osândi voi aceste nelegiuiri le-a osândit El.
Şi înainte de a-i judeca voi pe acei care au făcut, sau mai fac astfel de crime şi fărădelegi, i-a judecat Dumnezeu.
Demult S-a lepădat El de ei şi demult i-a osândit pe vecii vecilor (Ioan 3, 36; Matei 18, 17; Rom. 16, 18; 1 Cor. 5, 11; 2 Tes. 3, 6-14; Iuda 11, 13).
În faţa tuturor învinuitorilor Tăi Isuse Doamne şi Dumnezeu nostru Tu rămâi mereu şi până la sfârşit drept, aşteptând să Ţi se răspundă la întrebarea Ta.
Dar cine din toţi cei ce Te învinuiesc azi, vor putea dovedi vreodată, că Tu ai păcat?
Nefericiţi toţi cei ce se lasă înşelaţi de diavolul cel mincinos, şi umblă să Te înfrunte pe Tine Măreţ Mântuitor şi Dumnezeu!
Minciuna e veche, dar numărul orbilor este nesfârşit,
fiindcă numai înţelepţii învaţă din patima altora. Dar în veacul acesta mai sunt aşa de puţini înţelepţi.
O Strălucit şi Biruitor Dumnezeu Atotputernic,
- Slavă, Slavă, Slavă Ţie.
Tu Singurul fără de păcat, fii slăvit în veci.
Prin Jertfa Ta Desăvârşită, toate păcatele noastre au fost ispăşite
şi prin meritele Tale, toţi cei care cred în Tine şi vin pe urmele Tale, vor fi primiţi în Cer.
Înalţă Doamne tot mai mult Adevărul Tău, ca toţi cei care luptă împotriva Lui să fie doborâţi
şi nimiceşte prin strălucirea Numelui Tău Sfânt, puterea tuturor slujitorilor întunericului, care Îl batjocoresc.
Amin.