Copii și părinți
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - O, cât de adesea vedem copiii multor credincioși că îndată ce se ridică puțin în creștere, nu vor să mai țină seama nici de respect, nici de rușine,
ci însoțindu-se cu neascultarea și cu păcatul prieteniilor rele
- se înstrăinează de credința și de pilda părinților lor.
Nu mai calcă la biserică,
nici la adunarea frățească,
nici la rugăciune,
nici la ascultarea îndemnurilor sfinte,
- dar calcă tot mai nepăsători și mai îndrăzneți peste cuvântul părinților lor
și peste poruncile lui Dumnezeu.
Vai de viața lor, și de aici și din veșnicie!
2 - Ce bine mai poate urma pentru niște fii neascultători, din toate aceste umblări rele ale lor?
Și ce viitor îi mai poate aștepta pe astfel de fii, care batjocoresc sfintele lucrări pe care și le cunosc bine din copilăria lor,
- făcându-se mult mai vinovați decât cei care nu le-au cunoscut niciodată?
3 - Dacă în stările și vremile lor bune copiii răi, nu vor să se îndrepte, - va avea Domnul grijă și bunătate față de mântuirea lor
- și va aduce peste ei loviturile și nuiaua Lui, ca să-i trezească.
Căci în vremea necazurilor lor, mulți din aceștia au urmat calea fiului pierdut,
a fiului celui care numai în ziua cea rea și-a adus aminte de credincioșia și de evlavia casei părintești,
4 - Cine își aduce neîncetat aminte cât de scurtă este viața sa pe pământ,
și cine învață să-și numere bine nu numai anii, ci și zilele,
iar inima înțeleaptă îl va călăuzi totdeauna spre Dumnezeu.
5 - Moartea este totdeauna cel mai serios lucru.
Nimeni nu râde în fața morții,
sau în preajma ei,
nimeni nu privește la moarte cu neseriozitate,
- decât cei nebuni...
6 - Fiecare clipă trecută cu tic-tacul ceasului, este o bucățică tăiată din viața cea scurtă pe care fiecare ne-o avem numai o dată aici.
- Atunci cum s-o putem privi nepăsători?
și cum s-o pierdem în chip ușuratic?
și cum să n-o folosim cu grijă?
și dacă unitatea de măsură pentru timp este secunda,
- atunci fiecare secundă trebuie s-o răscumpărăm folositor, căci timpul e secunda.
Dacă ești înțelept ai grijă și răscumpără fiecare secundă a ta.
8 - Fiecare secundă din viața ta răscumpăr-o cu grijă, căci doar toată viața devine cât o singură secundă în clipa sfârșitului ei.
9 - Ca o secundă scurtă, este viața noastră.
Dar de secunda aceasta,
de această nimică,
depinde toată nesfârșita noastră veșnicie...
Toată!
O, de-am ști s-o folosim bine!
10 - Numai existența ta este a ta, în tot ceea ce te înconjoară!
Cu ce umpli tu acest vas scump și unic, acum în secunda când poți alege pentru vecii vecilor viitorul tău?
Ce-ți aduni tu în scurta ta secundă a trecerii tale, pe lângă aceste două izvoare: al Vieții și al Morții?
Din aceste două grămezi: de aur a Sfințeniei și de gunoi a Stricăciunii.
- ce-ți alegi?
11 - O, nu te amăgi, dacă ești tânăr, că mai ai timp...
Tinerețea și sănătatea, ca avuție și frumusețe,
- nu pot fi un zid pe care îngerul năprasnic al morții să nu-l dărâme.
Ia seama la acest avertisment serios: viața ta este doar o secundă!
Ia-o în serios!
Răscumpăr-o înțelept.
Învață și muncește în ea, să-ți câștigi cinstit pâinea ta,
luptă și crede folositor, să-ți câștigi mântuirea ta,
lucrează și poartă-te în chip vrednic lui Hristos,
vorbește și roagă-te frumos,
meditează și ascultă cu înțelepciune
și răspunde și trăiește întreg, în toate-toate, foarte serios - căci curând vei vedea ce însemnat lucru a fost acesta!
12 - Cine nu se deprinde să mediteze bine, și să adâncească cu luare aminte înțelesul asupra faptelor și asupra oamenilor,
asupra întâmplărilor și a vremurilor,
acela trece prin viața aceasta fără să vadă nimic, fără să înțeleagă nimic,
și trece în veșnicie fără să învețe nimic, fără să știe nimic
și fără să fie nimic, decât un pierdut.
13 - Neobișnuindu-ne să luăm seama asupra trecutului, adică asupra Istoriei, - noi nu vom descoperi nimic din profeții,
nu vom înțelege nimic din prezent
și nu vom putea întrezări nimic din viitor.
Vom trece peste viață cum trece o corabie fără busolă peste ape: nu vom ști nici unde ne aflăm,
nici unde ne ducem.
14 - Dar cine ia seama bine cum citește (1 Tim. 4, 13), - adică ia seama cum trebuie să se citească în Cartea Cerului sau a întâmplărilor pământului,
- acela va învăța să desprindă din toate câte le vede și câte le aude, miezul înțelepciunii
și va putea cunoaște adevărul.
15 - Cunoscând adevărul, nu va mai rătăci niciodată, înșelat de minciună,
sau de minciuni,
ci inima lui se va întemeia tot mai statornic pe încredințări neclintite.
Și pe mântuirea neclintită.
16 - Toată Cartea Istoriei patriei noastre este plină de mântuitorul și fericitul adevăr, că numai Mâna cea puternică a lui Dumnezeu ne-a ocrotit și ne-a trecut cu viață prin atâtea cumplite încăierări cu moartea.
Cine altcineva decât Domnul și puterea Lui, ar fi putut salva acest copac atât de izbit de furtună și peste care de-a lungul atâtor veacuri au trecut și geruri și arșițe deopotrivă de necruțătoare?
17 - Cine ar fi putut bănui că se va mai reface vreodată acest pământ zdrobit de atâtea copite năvălitoare,
ale dușmanilor, sau ale prietenilor?
Pârjolit de atâtea flăcări,
sugrumat cu atâta silnicie?
Fără Dumnezeu nu putem explica nimic din istoria neamului nostru.
18 - Bietul popor... după sute de ani de asupriri nimicitoare, -
și după o ură care n-a cruțat nici urmele istoriei sale - ce altă minune decât Puterea lui Dumnezeu l-ar mai fi putut face să supraviețuiască și să iasă biruitor?
Nici o istorie, a nici unui alt popor, parcă n-a fost scrisă așa de crâncen ca istoria poporului nostru,
săpată numai în pietre,
în mânăstiri, în cruci și în cimitire...
19 - În rezistența cu orice preț a neamului nostru aici, unde a fost adăpostit numai sub scutul Singur al credinței,
- trăind, muncind și suferind numai în nădejdea Adevărului și a Dreptății Dumnezeiești,
- poporul acesta nu L-a avut decât pe Dumnezeu.
L-a avut în trecut. O, dacă L-ar avea și în viitor!
20 - Sub scutul rugăciunii, al răbdării și al speranței, au luptat și au rezistat părinții și înaintașii noștri veacuri și veacuri,
copleșiți de vrăjmași din toate părțile și în număr nesfârșit. Singurul lor Aliat a fost numai Dumnezeu.
Singură Puterea Dumnezeiască i-a întărit ființa, și i-a înviat de fiecare dată speranța,
după fiecare pustiire trecută,
- ajutându-l să reziste totuși, până când a venit ceasul cel mare și de neuitat al Eliberării.
O Dumnezeul Părinților noștri, ajută-ne și nouă să Te ascultăm ca ei, ca să fii și cu noi cum ai fost cu ei.
Amin.