Durere și răbdare
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Dintre toți psalmii de rugăciune și de durere strigați către Dumnezeu, în cele mai amare stări ale sufletului credincios, poate că nici unul nu este mai trist și mai dureros ca psalmul 88.
O, ce întunecare vine uneori peste viața noastră. Domnul să ne dea atunci o răbdare îndelungă și încrezătoare.
2 - În toți ceilalți psalmi de durere mai strălucește pe ici pe colo și câte o rază de lumină.
În fiecare din ei mai este și câte un luminiș de speranță în mijlocul marilor încercări și primejdii,
- dar în acest psalm nu este nici una.
Ci de la începutul și până la sfârșitul lui, sufletul bântuit de toate puterile întunericului, se chinuie fără nici o rază de mângâiere,
într-adevăr în groapa cea mai de jos.
Domnul ne trece și prin astfel de stări pentru ca să știm să-i ajutăm pe alții când vor ajunge așa.
3 - Cartea lui Dumnezeu cuprinde îndrumări și exemple pentru ieșirea din oricare ispită, din orice primejdie sau încurcătură,
în care ar putea ajunge un om,
un neam, sau un rând de oameni,
în oricare loc, sau vârstă din viața lor.
ca să ne putem mântui - nădăjduind totdeauna
și rugându-ne neîncetat.
4 - Pentru ca să putem cunoaște că există și astfel de stări, de aceea au fost lăsate toate acestea.
Pentru acele stări, de care nu pot fi altele mai grele,
- au fost scrise și cuvintele acestui psalm,
și pentru ca noi să putem crede că prin Puterea lui Dumnezeu există totuși scăpare până și din astfel de locuri!...
5 - Sufletul părăsit chiar și de către cei mai apropiați ai săi, trebuie să înțeleagă totuși că totdeauna mai rămâne o nădejde pentru el: Dumnezeu, către care mai poate înălța un strigăt.
De această unică și ultimă nădejde să se agațe omul cu toată puterea,
ca un naufragiat de o stâncă.
6 - Dacă ai fost cumva căzut într-o stare asemănătoare cu cea descrisă în psalmul 88 - atunci știi că în astfel de cazuri și de stări numai singură Puterea lui Dumnezeu te mai poate însoți, ajuta și salva.
Iar dacă și pe tine te-a ajutat și salvat Dumnezeu, - nu uita niciodată și nicăieri, până la moartea ta, nu uita recunoștința și ascultarea cu care Îi ești dator lui Dumnezeu pentru salvarea ta și a semenilor tăi să le ajuți când și ei vor fi așa.
7 - Dacă însă n-ai trecut, teme-te și umblă smerit înaintea lui Dumnezeu.
Nu te mândri și nu te bizui nici pe agilitatea ta, nici pe poziția ta, nici pe relațiile tale, nici pe nimic omenesc sau drăcesc,
- și nu face mai departe răul, îndărătnic și nepăsător, - pentru că nici nu știi ce te poate aștepta peste un pas și peste o clipă.
8 - Gândește-te că mânia lui Dumnezeu
- sau bunătatea Lui, -
te poate trânti când nici nu te gândești în groapa cea mai de jos,
ori ca o pedeapsă pentru trufia ta,
ori ca o încercare, pentru credința ta,
ori ca o lecție pentru alții.
Dar oricare ar fi cauza, vei vedea acolo ce cumplit lucru este să cazi în Mâinile Dumnezeului Celui Viu (Evrei 10, 31).
9 - A cânta înseamnă a lăuda și a ne ruga.
- Lauda și rugăciunea bucuroasă și fericită este cântarea prin care ne arătăm noi mulțumirea și recunoștința cu dragoste către Dumnezeu,
pentru binefacerile Sale față de noi și față de toți...
10 - A spune, înseamnă a mărturisi cu înflăcărare și cu credință puternică,
cu cuvântul și cu fapta noastră trăită,
voia lui Dumnezeu.
A cânta înseamnă a trăi înăuntru prezența lui Dumnezeu,
a spune înseamnă a trăi-o în afară.
A cânta înseamnă a contempla pe Dumnezeu,
a spune înseamnă a activa pentru El.
A cânta înseamnă meditație, învățare, adâncire și cunoaștere a lui Hristos,
a spune înseamnă osteneli, jertfe și lupte pentru Cauza Lui.
Binecuvântat este numai cel ce le întrunește pe amândouă.
11 - Amândouă aceste fețe ale vieții din Duhul Sfânt, în ființa noastră și prin ființa noastră,
alcătuiesc cele două jumătăți ale uneia din aceleiași lucrări.
12 - Dumnezeu nu Se poate folosi în chip fericit și rodnic de noi în afară, dacă mai întâi nu a făcut înăuntrul nostru, partea sănătoasei înnoiri și adânciri.
Fiindcă niciodată nu va putea face în afară o curată lucrare pentru Dumnezeu, acela care mai întâi nu și-a curățit bine partea dinăuntru a blidului său (Matei 23, 25).
13 - Când totuși un astfel de vas, nesfințit pe dinăuntru, adică nenăscut din nou,
care, rostind Numele Domnului, nu se depărtează de fărădelege,
- când un astfel de om - se amestecă în Lucrarea lui Dumnezeu, el - nu va face nimic bun în ea niciodată.
Ci va face totul rău, sau aducător de rău.
14 - Acest fel de om nu va medita asupra Cuvântului - mai întâi, cercetându-se pe sine cu sinceritate și cu smerenie, pentru a rămâne mereu în lumina Domnului.
Nici nu va căuta cu rugăciune, cu pocăință și cu frică să se apropie de altarul acestei slujbe.
- Ci va învăța ca pe o poezie, câteva versete și istorioare, iar dacă are memorie mai bună va alcătui din ele de fiecare dată câte o predicuță, cu care își va împlini o datorie,
sau își va face un interes,
- dar nu va face o zidire.
Va face totul doar pentru folosul său lumesc, dar nu spre folosul Domnului ci spre paguba cauzei lui Dumnezeu (Filip. 2, 21).
- diavolul face apoi capii tuturor relelor din Lucrarea și din Biserica lui Hristos.
Dintre aceștia se ridică răzvrătiții și dezbinătorii Bisericii Domnului.
Cu care se va judeca odată focul Înfricoșatului Dumnezeu, de care ei nu s-au temut (Evrei 10, 29-31).
16 - Nu este nici un adevărat credincios, care să nu dorească binele fiilor săi
și să nu lupte cu toată puterea sa până la moarte,
pentru mântuirea familiei sale și a urmașilor săi.
17 - Câtă vreme copiii ascultă îndrumările
și cât ei urmează pilda părinților lor credincioși,
- atâta vreme și binecuvântările Domnului se vor revărsa larg și fericit peste viața lor luminoasă și îmbelșugată.
Căci este totdeauna binecuvântat acel fiu, pentru care se roagă fierbinte și neîncetat un părinte credincios.
18 - Sub paza rugăciunii și grijii părintești, mintea fiilor ascultători se întregește, se înalță și crește luminos,
iar inima lor capătă tot mai frumoasă curăție și tot mai mare bogăție a virtuților credinței Domnului.
Aceasta le va deveni apoi lumina cărărilor vieții
și armele de atac și de apărare în toate luptele cu toți vrăjmașii trupești și sufletești,
- pe care vor avea și ei să-i întâlnească pe căile vieții lor.
19 - Începând bine și mergând bine, copiii credincioși vor și sfârși bine,
lăsând la rândul lor și ei în urma lor, tot niște fii astfel de binecuvântați crescuți.
Ce priveliște fericită este totdeauna o astfel de familie...
Dar cât de rari sunt astfel de părinți credincioși...
20 - Dar cât de și mai rari sunt astfel de fii credincioși, care să preia cu bucurie de la părinții lor solia sfântă a credinței ascultătoare de Hristos,
și să o ducă la rândul lor, tot așa de fericit mai departe spre urmașii lor!
De ce oare atât de des trebuie să întâlnim părinți credincioși plângând cu durere în fața lui Dumnezeu pentru copiii lor neascultători?
Desigur sunt nefericiți acești părinți pentru viața asta.
Dar fiii lor sunt mai nefericiți de o mie de ori și pentru viața veșnică.
Dumnezeul Milei, îndură-Te și izbăvește-i.
Amin.