Durere şi răbdare
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Dintre toţi psalmii de rugăciune şi de durere strigaţi către Dumnezeu, în cele mai amare stări ale sufletului credincios, poate că nici unul nu este mai trist şi mai dureros ca psalmul 88.
O, ce întunecare vine uneori peste viaţa noastră. Domnul să ne dea atunci o răbdare îndelungă şi încrezătoare.
2 - În toţi ceilalţi psalmi de durere mai străluceşte pe ici pe colo şi câte o rază de lumină.
În fiecare din ei mai este şi câte un luminiş de speranţă în mijlocul marilor încercări şi primejdii,
- dar în acest psalm nu este nici una.
Ci de la începutul şi până la sfârşitul lui, sufletul bântuit de toate puterile întunericului, se chinuie fără nici o rază de mângâiere,
într-adevăr în groapa cea mai de jos.
Domnul ne trece şi prin astfel de stări pentru ca să ştim să-i ajutăm pe alţii când vor ajunge aşa.
3 - Cartea lui Dumnezeu cuprinde îndrumări şi exemple pentru ieşirea din oricare ispită, din orice primejdie sau încurcătură,
în care ar putea ajunge un om,
un neam, sau un rând de oameni,
în oricare loc, sau vârstă din viaţa lor.
ca să ne putem mântui - nădăjduind totdeauna
şi rugându-ne neîncetat.
4 - Pentru ca să putem cunoaşte că există şi astfel de stări, de aceea au fost lăsate toate acestea.
Pentru acele stări, de care nu pot fi altele mai grele,
- au fost scrise şi cuvintele acestui psalm,
şi pentru ca noi să putem crede că prin Puterea lui Dumnezeu există totuşi scăpare până şi din astfel de locuri!...
5 - Sufletul părăsit chiar şi de către cei mai apropiaţi ai săi, trebuie să înţeleagă totuşi că totdeauna mai rămâne o nădejde pentru el: Dumnezeu, către care mai poate înălţa un strigăt.
De această unică şi ultimă nădejde să se agaţe omul cu toată puterea,
ca un naufragiat de o stâncă.
6 - Dacă ai fost cumva căzut într-o stare asemănătoare cu cea descrisă în psalmul 88 - atunci ştii că în astfel de cazuri şi de stări numai singură Puterea lui Dumnezeu te mai poate însoţi, ajuta şi salva.
Iar dacă şi pe tine te-a ajutat şi salvat Dumnezeu, - nu uita niciodată şi nicăieri, până la moartea ta, nu uita recunoştinţa şi ascultarea cu care Îi eşti dator lui Dumnezeu pentru salvarea ta şi a semenilor tăi să le ajuţi când şi ei vor fi aşa.
7 - Dacă însă n-ai trecut, teme-te şi umblă smerit înaintea lui Dumnezeu.
Nu te mândri şi nu te bizui nici pe agilitatea ta, nici pe poziţia ta, nici pe relaţiile tale, nici pe nimic omenesc sau drăcesc,
- şi nu face mai departe răul, îndărătnic şi nepăsător, - pentru că nici nu ştii ce te poate aştepta peste un pas şi peste o clipă.
8 - Gândeşte-te că mânia lui Dumnezeu
- sau bunătatea Lui, -
te poate trânti când nici nu te gândeşti în groapa cea mai de jos,
ori ca o pedeapsă pentru trufia ta,
ori ca o încercare, pentru credinţa ta,
ori ca o lecţie pentru alţii.
Dar oricare ar fi cauza, vei vedea acolo ce cumplit lucru este să cazi în Mâinile Dumnezeului Celui Viu (Evrei 10, 31).
9 - A cânta înseamnă a lăuda şi a ne ruga.
- Lauda şi rugăciunea bucuroasă şi fericită este cântarea prin care ne arătăm noi mulţumirea şi recunoştinţa cu dragoste către Dumnezeu,
pentru binefacerile Sale faţă de noi şi faţă de toţi...
10 - A spune, înseamnă a mărturisi cu înflăcărare şi cu credinţă puternică,
cu cuvântul şi cu fapta noastră trăită,
voia lui Dumnezeu.
A cânta înseamnă a trăi înăuntru prezenţa lui Dumnezeu,
a spune înseamnă a trăi-o în afară.
A cânta înseamnă a contempla pe Dumnezeu,
a spune înseamnă a activa pentru El.
A cânta înseamnă meditaţie, învăţare, adâncire şi cunoaştere a lui Hristos,
a spune înseamnă osteneli, jertfe şi lupte pentru Cauza Lui.
Binecuvântat este numai cel ce le întruneşte pe amândouă.
11 - Amândouă aceste feţe ale vieţii din Duhul Sfânt, în fiinţa noastră şi prin fiinţa noastră,
alcătuiesc cele două jumătăţi ale uneia din aceleiaşi lucrări.
12 - Dumnezeu nu Se poate folosi în chip fericit şi rodnic de noi în afară, dacă mai întâi nu a făcut înăuntrul nostru, partea sănătoasei înnoiri şi adânciri.
Fiindcă niciodată nu va putea face în afară o curată lucrare pentru Dumnezeu, acela care mai întâi nu şi-a curăţit bine partea dinăuntru a blidului său (Matei 23, 25).
13 - Când totuşi un astfel de vas, nesfinţit pe dinăuntru, adică nenăscut din nou,
care, rostind Numele Domnului, nu se depărtează de fărădelege,
- când un astfel de om - se amestecă în Lucrarea lui Dumnezeu, el - nu va face nimic bun în ea niciodată.
Ci va face totul rău, sau aducător de rău.
14 - Acest fel de om nu va medita asupra Cuvântului - mai întâi, cercetându-se pe sine cu sinceritate şi cu smerenie, pentru a rămâne mereu în lumina Domnului.
Nici nu va căuta cu rugăciune, cu pocăinţă şi cu frică să se apropie de altarul acestei slujbe.
- Ci va învăţa ca pe o poezie, câteva versete şi istorioare, iar dacă are memorie mai bună va alcătui din ele de fiecare dată câte o predicuţă, cu care îşi va împlini o datorie,
sau îşi va face un interes,
- dar nu va face o zidire.
Va face totul doar pentru folosul său lumesc, dar nu spre folosul Domnului ci spre paguba cauzei lui Dumnezeu (Filip. 2, 21).
- diavolul face apoi capii tuturor relelor din Lucrarea şi din Biserica lui Hristos.
Dintre aceştia se ridică răzvrătiţii şi dezbinătorii Bisericii Domnului.
Cu care se va judeca odată focul Înfricoşatului Dumnezeu, de care ei nu s-au temut (Evrei 10, 29-31).
16 - Nu este nici un adevărat credincios, care să nu dorească binele fiilor săi
şi să nu lupte cu toată puterea sa până la moarte,
pentru mântuirea familiei sale şi a urmaşilor săi.
17 - Câtă vreme copiii ascultă îndrumările
şi cât ei urmează pilda părinţilor lor credincioşi,
- atâta vreme şi binecuvântările Domnului se vor revărsa larg şi fericit peste viaţa lor luminoasă şi îmbelşugată.
Căci este totdeauna binecuvântat acel fiu, pentru care se roagă fierbinte şi neîncetat un părinte credincios.
18 - Sub paza rugăciunii şi grijii părinteşti, mintea fiilor ascultători se întregeşte, se înalţă şi creşte luminos,
iar inima lor capătă tot mai frumoasă curăţie şi tot mai mare bogăţie a virtuţilor credinţei Domnului.
Aceasta le va deveni apoi lumina cărărilor vieţii
şi armele de atac şi de apărare în toate luptele cu toţi vrăjmaşii trupeşti şi sufleteşti,
- pe care vor avea şi ei să-i întâlnească pe căile vieţii lor.
19 - Începând bine şi mergând bine, copiii credincioşi vor şi sfârşi bine,
lăsând la rândul lor şi ei în urma lor, tot nişte fii astfel de binecuvântaţi crescuţi.
Ce privelişte fericită este totdeauna o astfel de familie...
Dar cât de rari sunt astfel de părinţi credincioşi...
20 - Dar cât de şi mai rari sunt astfel de fii credincioşi, care să preia cu bucurie de la părinţii lor solia sfântă a credinţei ascultătoare de Hristos,
şi să o ducă la rândul lor, tot aşa de fericit mai departe spre urmaşii lor!
De ce oare atât de des trebuie să întâlnim părinţi credincioşi plângând cu durere în faţa lui Dumnezeu pentru copiii lor neascultători?
Desigur sunt nefericiţi aceşti părinţi pentru viaţa asta.
Dar fiii lor sunt mai nefericiţi de o mie de ori şi pentru viaţa veşnică.
Dumnezeul Milei, îndură-Te şi izbăveşte-i.
Amin.