Credința încununată
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Credința cea care va fi încununată în ceruri, este numai credința biruitoare, vie și puternică - ce nu se lasă nici ispitită, nici înspăimântată de vrăjmașul mântuirii.
Nimic și nimeni nu va putea nici abate nici împiedica această credință de la drumul ei pe urmele Domnului nostru Isus Hristos. Cum nu poate nimeni împiedica un cutremur sau un ciclon.
2 - Vrăjmașul Satana știe bine despre pedeapsa lui - și se îngrozește de tot ce-l așteaptă (Matei 8, 29).
Dar din pricina răutății lui și din pricina urii pe care o are contra lui Hristos și a credincioșilor Săi nu numai că nu vrea să înceteze lupta lui uzurpatoare și ucigașă,
dar caută să folosească cât mai nimicitor orice clipă și orice mijloc,
pentru a face cât mai mult rău împotriva lui Hristos și împotriva Împărăției Lui.
Aceasta este crima lui Satana, a lui Anticrist și a tuturor celor care s-au făcut unelte ale răului, contra binelui pe pământ.
3 - Credința adevărată va avea mereu lupte și necazuri mereu cât va fi în lume - pentru biruința și cununa ce o așteaptă.
Puteți voi cei buni să faceți orice bine în lume,
puteți să vă purtați cât de cinstit,
puteți să munciți cât de conștiincioși,
puteți vorbi cât de respectuos,
puteți răbda orice nedreptate,
puteți răspunde cât de frumos,
puteți să vă dați totul tuturor,
- în zadar - lumea tot vă va urî,
necredincioșii tot vă vor batjocori,
asupritorii tot vă vor chinui,
legile lumii tot vă vor nedreptăți,
stăpânirile ei tot vă vor apăsa...
Fiindcă voi Îl iubiți și Îl slujiți pe Hristos, Vrăjmașul păcatului și Potrivnicul diavolului,
Nimicitorul răului și Aducătorul Păcii,
Judecătorul minciunii și Împăratul Veșnic al Adevărului.
Dar cum Hristos a biruit - așa veți birui și voi și cum El a dobândit Cununa Veșnică, așa o veți dobândi și voi.
4 - Hristos este Stânca Veșnic Neclintită. Voi stați tari pe Această Stâncă puternică și nu vă temeți de nimic.
Toate valurile urii lumești se vor sparge neputincios la picioarele voastre, fără să vă poată face cel mai mic rău,
câtă vreme voi stați tari în Isus.
5 - Dar chiar dacă v-ar și putea face lumea vreun rău trupesc, acest rău nu numai că este trecător,
mult și mai slab și mai trecător de cum vă închipuiți voi și decât pare el,
- dar răul acesta până la urmă se va schimba în cel mai mare bine tocmai pentru voi.
6 - Dumnezeul Nădejdii să ne umple și pe noi toți de această putere de care a fost plin apostolul Său Pavel când a zis: „necazurile de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare care va fi arătată față de noi” (Rom. 8, 18), și „Pot să birui totul în Hristos care mă întărește”!
7 - Pe cel ce tace nu-l poți ușor cunoaște ce fel de credință are, dar pe cel care vorbește, ușor îl poți afla ce crede.
Cine crede cu adevărat în Hristos și Venirea Lui, - acela nu poate să tacă.
Cine crede în viața și răsplătirea pe care o va aduce Hristos la Venirea Sa, potrivit cu faptele fiecăruia, - acela mărturisește asta.
Cine crede sincer, cine crede puternic, cine crede cu adevărat,
- acela este și poate fi ușor recunoscut întâi din vorbirea sa.
Apoi din felul cum el trăiește însuși, sincer și smerit ceea ce crede și propovăduiește altora.
8 - Cuvântul credinței vii și adevărate este cald, este înțelept, este dulce și este sigur.
Cuvântul credinței moarte și false este rece, încurcat, bâjbâietor și îndoielnic.
9 - Înfățișarea celui ce trăiește mărturisirea sa, este luminoasă, smerită, curată, încrezătoare, apropiată, prietenoasă, puternică și sigură.
Înfățișarea celui ce nu trăiește el însuși ce spune - este aspră, îngâmfată, prefăcută, respingătoare, încrezută, neprietenoasă, slăbănoagă și șovăielnică.
10 - Dincolo de cuvintele unui vestitor și dincolo de înfățișarea lui văzută,
- dovada dată de Duhul despre el, este cea mai puternică și mai sigură.
Duhul tău simte, ascultându-l dacă acela crede în ce spune.
Și dacă trăiește ce predică - ori dacă nu trăiește.
11 - Ascultă mai mult cu duhul tău decât cu urechile tale, pe oricine vorbește Cuvântul lui Dumnezeu.
Deprinde-te să privești sufletul celui ce predică, nu trupul lui.
Învață să deosebești duhul care stăpânește, nu numai vorbele.
Și nu te lăsa ademenit nici de istorioarele lui, nici de gesturile și de țipetele lui.
Nici de înfățișarea sau numele lui lăudăros sau lăudat.
- Ci cercetează credința din faptele lui,
duhul din gândul lui.
Și scopul din toată umblarea lui.
- Atunci nu vei putea fi înșelat să crezi aur ceea ce este trestie și adevăr ceea ce este prefăcătorie.
12 - Dacă pentru Templul pământesc pe care Și l-a dorit Domnul ca Lăcaș al Său pentru o vreme, El a lucrat și a poruncit cât de frumos și cât de curat dorește El să fie
- atunci cu cât mai mult dorește El aceasta pentru Biserica Sa, Templul Său duhovnicesc, Lăcașul Său, și Mireasa Lui cu care va petrece El Veșnicia?
Da, ea trebuie să fie într-adevăr fără nici o pată și fără nici un cusur.
Te rugăm Doamne Isuse, fă-ne pe toți să fim așa.
13 - Pentru fiecare om, Dumnezeu a pregătit harul Său pe care i-l dă sau i-l îmbie
în chip atât de felurit și în măsură atât de îndestulătoare,
încât acest har îi este îndeajuns fiecăruia pentru toate trebuințele și pentru toată fericirea atât în viața aceasta cât și în cea viitoare (Luca 1, 16).
14 - Și totuși cât de puțini oameni se folosesc de harul dat lor de Dumnezeu în chip fericit.
Și atât de mulți fac acest har zadarnic, prin faptul că nu se folosesc de el -
ci îl nesocotesc sau îl resping.
15 - Credința este un har al lui Dumnezeu, pus la îndemâna fiecăruia dintre noi pentru ca prin ea să ajungem la mântuire și la cunună (Efes. 2, 8).
Și totuși cât de mulți fac zadarnic acest har, lepădând credința pe care le-o dase Dumnezeu
- și luând alta pe care le-o dau oamenii.
Cea de la Dumnezeu i-ar fi dus la cunună -
cea de la oameni îi duce la osândă.
Acest har nu este dat tuturora, dar celor cărora le este dat, li se dă un fericit prilej de a se face vrednici de cea mai mare cinste: cinstea de a împărăți cu Hristos. Fiindcă este scris: dacă răbdăm împreună cu El vom și împărăți împreună cu El...
Și totuși cât de mulți fug de acest har.
Se tem de pătimirea pentru El.
Și se leapădă cât pot mai repede, - spre a nu ajunge să sufere ceva pentru Domnul.
17 - Slujba vestirii Evangheliei este har dăruit de Dumnezeu acelora cărora le-a rânduit El un loc și un dar în vederea acestui har... (Fap. Ap. 20, 24).
- Și totuși cei mai mulți fac slujba aceasta nu numai în chip nevrednic și vinovat, ci în totul numai spre folosul și slava lor pământească...
Sau în folosul diavolului, stricătorul adevărului, dezbinătorul adunării și vânzătorul fraților.
18 - Tot ajutorul de care avem nevoie fiecare dintre noi în vederea oricărui lucru bun pe care ni-l cere Dumnezeu, - El ni l-a dat și ni-l dă la vremea potrivită.
Niciodată Dumnezeu nu S-a grăbit să vină, - până când nu era vremea potrivită.
Dar nici n-a întârziat ca să sosească, după ce a trecut vremea Sa.
19 - Domnul, care aduce în Natura Trecătoare Primăvara, - la vremea cea mai potrivită,
înflorirea sau culesul,
ploaia sau soarele,
seara sau dimineața,
- fiecare la fel în vremea cea mai potrivită pentru aceasta,
- cu cât mai mult în cele netrecătoare cum este mântuirea sau slujirea lui Hristos - Dumnezeu sosește la noi, la fiecare, cu ajutorul Său - la vremea potrivită.
20 - Nu știm noi oare atât de bine că orice lucru își are vremea lui?
Nu vedem noi răsăritul soarelui sau apusul lui că își au fiecare ceasul, minutul și secunda lor?
Cine se culcă la răsăritul soarelui și se scoală la apusul lui - ce mai poate lucra la câmp?
Să ne înțelegem și noi vremea mântuirii, vremea fiecărui lucru pe care ni-l poruncește Dumnezeu.
Doamne, Te rugăm dă-ne această înțelepciune și străduință.
Amin.