Curajul și frica
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Chiar și dacă i-ați vedea pe vrăjmașii voștri, pregătindu-se să vă ucidă, voi tot să nu vă temeți, căci Dumnezeu le va opri mâna lor la timp. Îndrăzniți și n-aveți nici o frică de ei.
Dar chiar și dacă Dumnezeu nu v-ar opri mâna care se pregătește să vă ucidă, voi nici atunci tot să nu vă temeți.
Căci nu-i moarte aceea care vine către voi, ci e Solul Slavei care vă aduce o cunună Veșnică și strălucitoare, în clipa când biruiți și moartea.
2 - Voi care n-aveți nici milă, nici bunătate, nici teamă, nici rușine...
Care necinstiți prin fapt ceea ce apărați prin vorbă,
Pentru că vă osândiți singuri prin faptele voastre.
Nu vă-ngroziți oare de ceea ce vă așteaptă?
Fiți siguri că vine în curând și ziua când vă veți duce cu toții din fața lui Hristos sigur în osânda veșnică pe care v-o alegeți acum.
3 - Bucuria izbăvirii dintr-o luptă grea sau dintr-o mare primejdie - te face să uiți toate luptele și toate necazurile îndurate până în clipa ultimă,
și dacă ai scăpat cu bine, ți se pare că nici n-ai suferit nimic, - uiți repede totul și pe totdeauna.
4 - Când Mântuitorul întreba la sfârșit, pe ucenicii Săi: când v-am trimis Eu fără toiag, fără traistă și fără pungă, - ați dus voi lipsă de ceva?
Într-adevăr, bucuria fericită în clipa izbânzii i-a făcut să uite totul și să spună: De nimic Doamne.
O bucurie mare, răscumpără o sută de întristări.
5 - Iubindu-i totdeauna pe toți oamenii, fără să osândească vreodată pe cineva, Domnul nostru Isus Hristos rămâne Unicul Mijlocitor la Dumnezeu pentru toți păcătoșii,
fiindcă El nu-i judecă pe nici unii - dar îi iubește pe toți.
Îndată ce ar osândi pe cineva, n-ar mai putea fi Mijlocitor pentru toți.
6 - Poți să vii cu încredere deplină în El, tu acela pe care te osândesc toți. Numai să fii sincer și smerit venind la Domnul.
Poți să vii cu încredere chiar și tu acela care chiar tu însuți te osândești. Numai să vii smerit și sincer.
Căci Hristos Mântuitorul te va scăpa sigur de sub orice osândă.
Vă va scăpa pe toți numai să veniți acum la El.
7 - Feriți-vă să osândiți pe acela pe care Dumnezeu nu-l mai osândește, fiindcă vine la El sincer și smerit, fără prefăcătorie și fără vicleșug,
ci numai cu sufletul temător de Dumnezeu și dornic de mântuire. Cu lacrimi amare pentru trecutul său vinovat și cu dorință fierbinte să nu mai păcătuiască.
Căci pe un astfel de suflet care se osândește singur, mai amar decât l-ar osândi orice judecător, Domnul Isus nu-l va mai osândi niciodată, dar îl va ierta pe totdeauna.
8 - Aceasta este condițiunea păstrării mântuirii făgăduite: să nu mai păcătuiești.
Haina sufletului curățită cu prețul nespus de mare al Sângelui lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie neapărat să fie păstrată în curăție.
Cine știe ce Preț mare a fost plătit pentru această curăție, acela nici nu va mai putea păcătui cu voia și cu plăcerea sa - niciodată.
9 - O, suflete izbăvit prin îndurarea și dragostea lui Dumnezeu, din gura aprinsă a balaurului, cutremură-te și nu mai păcătui.
Fugi de orice păcat, dar mai ales fugi de păcatul care te-a stăpânit mai mult înainte de a veni la Domnul: căci acesta este cel și mai primejdios pentru tine.
10 - Ferește-te să nu mai apuci iarăși pe povârnișul primejdios al păcatului sau al păcatelor avute înainte.
Căci ce altă jertfă de mântuire ar mai putea exista vreodată pentru un suflet care din nou păcătuiește cu voia, după ce odată a primit cunoștința adevărului
nu mai este și nu va mai fi - în veci alta.
11 - Înainte ca Duhul Sfânt să-Și înceapă lucrarea Sa Vie și mântuitoare într-o inimă omenească, omul săvârșește toate hulele și toate păcatele împotriva Domnului - în necunoștință de adevăr.
Dar după ce Duhul Sfânt a trezit în om cunoștința păcatului,
iar omul a venit prin credința în Isus Hristos la Tatăl și a primit iertarea păcatelor sale, - sufletul se află mai departe sub stăpânirea Duhului Sfânt (Efes. 1, 13-14; 4, 30; Rom. 8, 9-15; 2 Cor. 1, 22; 3, 6, etc.).
O, nu-L mai întristați niciodată pe acest Dulce și Sfânt Mângâietor al nostru.
12 - 1. Dragostea Tatălui a hotărât și a pregătit mântuirea.
2. Dragostea Fiului a înfăptuit-o
3. Iar dragostea Duhului ne-o dăruiește și ne-o păstrează.
Ultima lucrare este a Duhului Sfânt.
După aceasta nu mai este o alta;
cu aceasta omul trece în viața veșnică.
13 - Dacă Duhul Sfânt l-a părăsit din cauza păcatului contra Sa, în care omul cade din nou, - atunci nu mai există nici o altă putere să-l mai întoarcă spre iertare pe om.
Ci numai puterile rele care îl stăpânesc mai cumplit și-l duc la osândă mai grabnic.
De aceea cei care ajung astfel părăsiți de Duhul Sfânt, sunt în stare să săvârșească orice fel de păcate de moarte și orice hule. Fără să se mai îngrozească de nimic.
14 - Duce la moarte orice păcat, dacă nu-i mărturisit și recunoscut și părăsit îndată ce omul își dă seama de el.
Orice păcat poate să ducă la moarte dacă este tăinuit și continuat, căci ajunge să-L alunge din inima omului pe Duhul Sfânt.
15 - Când însă cineva - dacă a căzut într-un păcat - simte mustrări de conștiință și chinuri sufletești, - chiar aceasta este dovada că Duhul Sfânt încă Se luptă cu el să-l ducă iarăși la Mijlocitorul și Mântuitorul Isus Hristos,
- ca plângându-și păcatul și mărturisindu-l, să-I ceară Domnului din inimă iertare pentru el.
Dacă sufletul ascultă aceste mustrări și chemări ale Duhului Sfânt - Domnul Isus va avea iarăși milă de el, - căci Dumnezeul nostru nu obosește iertând (Isaia 55, 7).
- Și îl va spăla din nou. Numai să vină așa cum cere iertarea Lui.
16 - Orice suflet care știe cât de mult Îl întristează pe Duhul Sfânt păcatele și neascultarea celor care ar trebui să nu mai poată păcătui (1 Ioan 3, 9),
O, ce fericită este groaza de orice rău și ferirea de orice păcat.
17 - Cine nu ascultă pe frați cum să nu cadă?
Și cine nu primește mustrarea și îndemnul, cum să se ridice?
Ferice de orice suflet care rămâne cu smerenie în dragostea frățească și cu sinceritate în ascultarea învățăturii dintâi.
18 - Trăind în smerenie și sinceritate, sufletul credincios umblă, ca un fiu al luminii, în mijlocul fraților săi.
El bucură pe Domnul său cu roadele Duhului Sfânt, din ce în ce tot mai coapte, mai gustoase, mai dulci și mai multe, în viața sa.
Astfel el nu numai că se ferește să nu mai păcătuiască, ci croind cărări drepte cu picioarele lui, va fi o pildă pentru alții (Tit 2, 7).
Va fi un slujitor curat al lui Dumnezeu
Așa trebuie să fie urmat Isus.
19 - Pe lângă celelalte daruri ale luminii, în El se găsește și adevărul.
Nu poți cunoaște adevărul nici despre lucruri nici despre oameni, nici despre tine, nici despre nimic decât de la lumina lui Hristos.
20 - Nu poți vedea soarele decât venind la soare.
Și tot așa nu-L poți cunoaște nici pe Hristos, decât venind la El.
Nu poți cunoaște culorile
nici forma adevărată a lucrurilor și a ființelor
decât venind la lumină.
Dar nu la orice lumină, ci numai la lumina Soarelui, la lumina lui Dumnezeu.
O, Dumnezeule Bun, Îți mulțumim din tot sufletul nostru pentru că ne-ai adus la această lumină fericită.
Amin.