Curajul şi frica
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Chiar şi dacă i-aţi vedea pe vrăjmaşii voştri, pregătindu-se să vă ucidă, voi tot să nu vă temeţi, căci Dumnezeu le va opri mâna lor la timp. Îndrăzniţi şi n-aveţi nici o frică de ei.
Dar chiar şi dacă Dumnezeu nu v-ar opri mâna care se pregăteşte să vă ucidă, voi nici atunci tot să nu vă temeţi.
Căci nu-i moarte aceea care vine către voi, ci e Solul Slavei care vă aduce o cunună Veşnică şi strălucitoare, în clipa când biruiţi şi moartea.
2 - Voi care n-aveţi nici milă, nici bunătate, nici teamă, nici ruşine...
Care necinstiţi prin fapt ceea ce apăraţi prin vorbă,
Pentru că vă osândiţi singuri prin faptele voastre.
Nu vă-ngroziţi oare de ceea ce vă aşteaptă?
Fiţi siguri că vine în curând şi ziua când vă veţi duce cu toţii din faţa lui Hristos sigur în osânda veşnică pe care v-o alegeţi acum.
3 - Bucuria izbăvirii dintr-o luptă grea sau dintr-o mare primejdie - te face să uiţi toate luptele şi toate necazurile îndurate până în clipa ultimă,
şi dacă ai scăpat cu bine, ţi se pare că nici n-ai suferit nimic, - uiţi repede totul şi pe totdeauna.
4 - Când Mântuitorul întreba la sfârşit, pe ucenicii Săi: când v-am trimis Eu fără toiag, fără traistă şi fără pungă, - aţi dus voi lipsă de ceva?
Într-adevăr, bucuria fericită în clipa izbânzii i-a făcut să uite totul şi să spună: De nimic Doamne.
O bucurie mare, răscumpără o sută de întristări.
5 - Iubindu-i totdeauna pe toţi oamenii, fără să osândească vreodată pe cineva, Domnul nostru Isus Hristos rămâne Unicul Mijlocitor la Dumnezeu pentru toţi păcătoşii,
fiindcă El nu-i judecă pe nici unii - dar îi iubeşte pe toţi.
Îndată ce ar osândi pe cineva, n-ar mai putea fi Mijlocitor pentru toţi.
6 - Poţi să vii cu încredere deplină în El, tu acela pe care te osândesc toţi. Numai să fii sincer şi smerit venind la Domnul.
Poţi să vii cu încredere chiar şi tu acela care chiar tu însuţi te osândeşti. Numai să vii smerit şi sincer.
Căci Hristos Mântuitorul te va scăpa sigur de sub orice osândă.
Vă va scăpa pe toţi numai să veniţi acum la El.
7 - Feriţi-vă să osândiţi pe acela pe care Dumnezeu nu-l mai osândeşte, fiindcă vine la El sincer şi smerit, fără prefăcătorie şi fără vicleşug,
ci numai cu sufletul temător de Dumnezeu şi dornic de mântuire. Cu lacrimi amare pentru trecutul său vinovat şi cu dorinţă fierbinte să nu mai păcătuiască.
Căci pe un astfel de suflet care se osândeşte singur, mai amar decât l-ar osândi orice judecător, Domnul Isus nu-l va mai osândi niciodată, dar îl va ierta pe totdeauna.
8 - Aceasta este condiţiunea păstrării mântuirii făgăduite: să nu mai păcătuieşti.
Haina sufletului curăţită cu preţul nespus de mare al Sângelui lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie neapărat să fie păstrată în curăţie.
Cine ştie ce Preţ mare a fost plătit pentru această curăţie, acela nici nu va mai putea păcătui cu voia şi cu plăcerea sa - niciodată.
9 - O, suflete izbăvit prin îndurarea şi dragostea lui Dumnezeu, din gura aprinsă a balaurului, cutremură-te şi nu mai păcătui.
Fugi de orice păcat, dar mai ales fugi de păcatul care te-a stăpânit mai mult înainte de a veni la Domnul: căci acesta este cel şi mai primejdios pentru tine.
10 - Fereşte-te să nu mai apuci iarăşi pe povârnişul primejdios al păcatului sau al păcatelor avute înainte.
Căci ce altă jertfă de mântuire ar mai putea exista vreodată pentru un suflet care din nou păcătuieşte cu voia, după ce odată a primit cunoştinţa adevărului
nu mai este şi nu va mai fi - în veci alta.
11 - Înainte ca Duhul Sfânt să-Şi înceapă lucrarea Sa Vie şi mântuitoare într-o inimă omenească, omul săvârşeşte toate hulele şi toate păcatele împotriva Domnului - în necunoştinţă de adevăr.
Dar după ce Duhul Sfânt a trezit în om cunoştinţa păcatului,
iar omul a venit prin credinţa în Isus Hristos la Tatăl şi a primit iertarea păcatelor sale, - sufletul se află mai departe sub stăpânirea Duhului Sfânt (Efes. 1, 13-14; 4, 30; Rom. 8, 9-15; 2 Cor. 1, 22; 3, 6, etc.).
O, nu-L mai întristaţi niciodată pe acest Dulce şi Sfânt Mângâietor al nostru.
12 - 1. Dragostea Tatălui a hotărât şi a pregătit mântuirea.
2. Dragostea Fiului a înfăptuit-o
3. Iar dragostea Duhului ne-o dăruieşte şi ne-o păstrează.
Ultima lucrare este a Duhului Sfânt.
După aceasta nu mai este o alta;
cu aceasta omul trece în viaţa veşnică.
13 - Dacă Duhul Sfânt l-a părăsit din cauza păcatului contra Sa, în care omul cade din nou, - atunci nu mai există nici o altă putere să-l mai întoarcă spre iertare pe om.
Ci numai puterile rele care îl stăpânesc mai cumplit şi-l duc la osândă mai grabnic.
De aceea cei care ajung astfel părăsiţi de Duhul Sfânt, sunt în stare să săvârşească orice fel de păcate de moarte şi orice hule. Fără să se mai îngrozească de nimic.
14 - Duce la moarte orice păcat, dacă nu-i mărturisit şi recunoscut şi părăsit îndată ce omul îşi dă seama de el.
Orice păcat poate să ducă la moarte dacă este tăinuit şi continuat, căci ajunge să-L alunge din inima omului pe Duhul Sfânt.
15 - Când însă cineva - dacă a căzut într-un păcat - simte mustrări de conştiinţă şi chinuri sufleteşti, - chiar aceasta este dovada că Duhul Sfânt încă Se luptă cu el să-l ducă iarăşi la Mijlocitorul şi Mântuitorul Isus Hristos,
- ca plângându-şi păcatul şi mărturisindu-l, să-I ceară Domnului din inimă iertare pentru el.
Dacă sufletul ascultă aceste mustrări şi chemări ale Duhului Sfânt - Domnul Isus va avea iarăşi milă de el, - căci Dumnezeul nostru nu oboseşte iertând (Isaia 55, 7).
- Şi îl va spăla din nou. Numai să vină aşa cum cere iertarea Lui.
16 - Orice suflet care ştie cât de mult Îl întristează pe Duhul Sfânt păcatele şi neascultarea celor care ar trebui să nu mai poată păcătui (1 Ioan 3, 9),
O, ce fericită este groaza de orice rău şi ferirea de orice păcat.
17 - Cine nu ascultă pe fraţi cum să nu cadă?
Şi cine nu primeşte mustrarea şi îndemnul, cum să se ridice?
Ferice de orice suflet care rămâne cu smerenie în dragostea frăţească şi cu sinceritate în ascultarea învăţăturii dintâi.
18 - Trăind în smerenie şi sinceritate, sufletul credincios umblă, ca un fiu al luminii, în mijlocul fraţilor săi.
El bucură pe Domnul său cu roadele Duhului Sfânt, din ce în ce tot mai coapte, mai gustoase, mai dulci şi mai multe, în viaţa sa.
Astfel el nu numai că se fereşte să nu mai păcătuiască, ci croind cărări drepte cu picioarele lui, va fi o pildă pentru alţii (Tit 2, 7).
Va fi un slujitor curat al lui Dumnezeu
Aşa trebuie să fie urmat Isus.
19 - Pe lângă celelalte daruri ale luminii, în El se găseşte şi adevărul.
Nu poţi cunoaşte adevărul nici despre lucruri nici despre oameni, nici despre tine, nici despre nimic decât de la lumina lui Hristos.
20 - Nu poţi vedea soarele decât venind la soare.
Şi tot aşa nu-L poţi cunoaşte nici pe Hristos, decât venind la El.
Nu poţi cunoaşte culorile
nici forma adevărată a lucrurilor şi a fiinţelor
decât venind la lumină.
Dar nu la orice lumină, ci numai la lumina Soarelui, la lumina lui Dumnezeu.
O, Dumnezeule Bun, Îţi mulţumim din tot sufletul nostru pentru că ne-ai adus la această lumină fericită.
Amin.