Isus i-a răspuns: De la tine însuţi zici lucrul acesta, sau ţi l-au spus alţii despre Mine?
Domnul Isus spusese ucenicilor Săi: iată Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii...
Păziţi-vă de oameni căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor.
Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor,
Mielul lui Dumnezeu a lăsat aceste înştiinţări ca testament al Său însângerat şi strălucit, pecetluit cu Însăşi Jertfa şi urmele Sale - drept soartă tuturor mieilor Săi.
Toată nesfârşita Sa turmă de miei vor avea să fie în vremea harului ce se deschidea dintre Cruce şi Judecată - părtaşă soartei Lui.
Dar Hristos nu Şi-a trimes pe mieii Săi înaintea Sa în mijlocul lupilor.
Ci mai întâi S-a dat El pe Sine Însuşi între ei. Pentru ca după aceea să poată spune: veniţi după Mine, - nu vă temeţi de ei (Luca 12, 4).
Mielul este fiinţa cea mai slabă şi mai fără mijloace de apărare.
Tuturor celorlalte fiinţe din lume Dumnezeu le-a pregătit vreun mijloc de apărare faţă de vrăjmaşi şi năvălitori.
Unora le-a dat gheare, altora colţi, altora coarne, altora copite. Numai mielului nu i-a dat decât nevinovăţia, răbdarea, blândeţea şi rugăciunea către păstor.
Fiindcă mielul trebuie să trăiască numai între oi, numai între flori, numai între fiinţe şi locuri paşnice, nu între fiare şi între lupte.
Dar, prin lucrarea păcatului şi a diavolului, răul şi-a îndreptat toate armele împotriva binelui. Astfel mielul s-a pomenit ajuns dintr-odată numai între lupi.
Şi singura lui armă îngăduită lui de Dumnezeu, este înţelepciunea nevinovăţiei, înţelepciunea răbdării şi înţelepciunea blândeţii sale.
Tuturor celor trei virtuţi dăruite mielului mai dinainte, Dumnezeu i-a adăugat doar înţelepciunea. Înţelepciunea asemănătoare cu a şarpelui care se furişează şi scapă, spre a putea ocoli pe cât se poate ghearele şi colţii lor. Mielului i-au rămas numai privirea şi strigătul către păstor.
Ca să-şi poată împlini pe lume slujba pentru care au fost trimişi: aceea de a-i transforma în lupi, - mieii nu au decât aceste arme. Şi nu au decât izbăvirea păstorului. Îi scăpă el, sunt scăpaţi. Îi lasă el, ei mor.
Dar curând s-a dezlănţuit mâncătoria lupilor.
Cele prezise de Mielul lui Dumnezeu despre soarta mieilor Lui, au început cu El Însuşi.
Singura armă lăsată mielului este înţelepciunea de a ocoli colţii şi ghearele. Mântuitorul nostru a folosit-o cu toată grija şi sfinţenia.
N-a făcut din înţelepciunea lui Dumnezeu nici prefăcătorie, nici teamă, nici compromis.
Ci un mijloc de apărare a Adevărului.
De apărare a Dreptăţii.
Şi de osândire a fărădelegii.
De aceea răspunsurile lui Isus, sunt întrebări care străpung conştiinţa şi caută să-l trezească pe cel ce Îl anchetează, înştiinţându-l asupra marilor răspunderi veşnice pe care li se asumă, slujind ca o unealtă inconştientă, unor lupi vicleni şi cruzi care vreau să-L ucidă pe Mielul lui Dumnezeu.
Acest înţeles l-a avut şi răspunsul-întrebare, din acest verset.
- Domnul voia să-l mântuiască pe Pilat, de aceea căuta să-i trezească conştiinţa datoriei şi a răspunderii sale faţă de Adevăr, faţă de dreptate şi faţă de Nevinovăţie.
Dragă ucenic şi frate, adânceşte şi tu cele de mai sus.
Şi dacă trebuie să mergi pe urmele Căpeteniei mieilor daţi la lupi, mergi curajos, dar mergi şi înţelept.
Dacă îţi lipseşte înţelepciunea aceea care singură este permisă şi singură este necesară - cere-o lui Dumnezeu, care o dă tuturor mieilor Săi, cu mână largă. Şi ea îţi va fi dată (Iacov 1, 5-6),
Dacă va fi spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea ta să fii sfâşiat, nu te teme! Mori fericit cum a murit Domnul tău, căci de la o clipă după moartea ta, va începe pentru tine o slavă nebănuită şi veşnică.
- Dar mori înţelept şi blând. Curajos şi răbdător! Nevinovat şi frumos,
ca să înviezi tot aşa.
În toate acestea se va vedea toată dreptatea şi adevărul tău.
Şi toată nelegiuirea şi minciuna ucigaşilor tăi.
Dacă şi aşa trebuie să mori pentru Isus, atunci mori ca El. Ce moarte strălucită este aceasta!
Doamne Isuse, fă-ne vrednici de ea.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Te rugăm dăruieşte tuturor mieilor Tăi înţelepciunea cu care să stea şi să mărturisească în mijlocul celor între care i-ai trimes Tu, cu Tine şi pentru Tine.
Din această înţelepciune să izvorască fiecare cuvânt, fiecare tăcere, fiecare privire şi fiecare gest al lor.
Până când va veni veşnicia din care mielul nu se va mai teme,
pentru că lupii nu vor mai fi.
Amin.