Despre botezul adulților și primirea Duhului Sfânt

Biblia vorbește despre botezul adulților numai imediat după instituirea acestui semn al noului legământ care avea să înlocuiască tăierea împrejur.

Membrii bisericii primare, după ce au devenit creștini prin credința în Isus Hristos și au primit ca semn al Noului Legământ botezul, ei, la rândul lor, și-au botezat copiii de mici, cum de mici le poruncise Dumnezeu să-și taie copiii împrejur.

Toate cazurile ulterioare de adulți botezați, relatate în Noul Testament, vorbesc despre aceia dintre neamuri care veneau la credința în Isus Hristos.

Nicăieri nu este prezentat vreun copil al creștinilor care a fost botezat adult.

Sfântul Petru în casă la Corneliu, spune: „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Ne întrebăm ce rost are întrebarea aceasta? Sfântul Petru, ca și ceilalți apostoli, a primit poruncă de la Domnul să facă ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh (Mat. 28, 19). Deci nu mai era nevoie ca Petru să mai întrebe: „Se poate opri apa?”, trebuia pur și simplu să-i boteze, sau să poruncească să fie botezați, după cum a și făcut.

Întrebarea lui Petru își are rostul ei.

Împreună cu el au venit și câțiva frați din Iope care erau iudei și încă mai țineau la Lege și făceau deosebire între iudei și neamuri.

Erau de părere că neamurile nu trebuie primite în Biserică. Ei credeau că Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor, nu și al neamurilor. De aceea ei au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri (Fapte 10, 45). Nu se gândeau ei că Dumnezeu nu face deosebire și, fiind slabi în credință, nu credeau că Dumnezeu va altoi ramuri dintr-un măslin sălbatic, și că romanii sau grecii sunt primiți de Dumnezeu. Și de aceea Sfântul Petru face această întrebare.

Cu câtă băgare de seamă lucra Sfântul Petru!

O, de am învăța și noi de la el!

El primise porunca de la Domnul: „Să întărești pe frații tăi” (Luca 22, 32), și acum, pentru a nu face pe frați să cadă de la credință, pune această întrebare. Natural că frații din Iope, văzând aceste lucruri, nu mai aveau să se împotrivească. Ei nu mai erau împotrivă și Sfântul Petru poruncește să fie botezați.

Pogorârea Duhului Sfânt peste Corneliu și cei ce erau cu el a dat naștere la multe discuții, care se mențin și azi. Unii susțin că nu are cineva Sfântul Duh dacă nu are vorbirea în limbi, și din cauza aceasta este atâta dezbinare între credincioși.

În ziua Cincizecimii, când s-a pogorât Duhul Sfânt peste apostoli, s-a auzit vâjâitul unui vânt puternic și s-au văzut niște limbi ca de foc. Mulțimea la aceste semne s-a adunat.

Vâjâitul vântului puternic a făcut să se adune mulțimea și a rămas încremenită. Iar apostolii, prin limbile acelea ca de foc, fac de cunoscut mulțimii adunate că s-a împlinit ceea ce Dumnezeu făgăduise prin proorocul Ioel, îndemnându-i la pocăință.

În casă la Corneliu, frații veniți din Iope au rămas uimiți. În ziua Cincizecimii, mulțimea a rămas încremenită. Nu mai văzuse așa ceva.

Era scris în Scriptură că peste Sodoma și Gomora Domnul a făcut să plouă pucioasă și foc de la Domnul din Cer. Altă dată, proorocul Ilie a făcut să se pogoare foc din cer peste slujitorii lui Ahazia, împăratul Samariei (2 Împ. 1). Ei au rămas încremeniți.

Niște limbi ca de foc s-au coborât peste ei și totuși nu i-au mistuit, din contră, ei auzeau în limba lor, lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

În casă la Corneliu, ei au rămas uimiți, ei n-au rămas încremeniți, ca altădată mulțimea. S-au uimit. Cum, și peste neamuri s-a pogorât Duhul Sfânt? Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu primește și pe neamuri? Și-or fi adus aminte că scrie în Psalmi: „Lăudați pe Domnul, toate neamurile, lăudați-L toate popoarele! Căci mare este bunătatea Lui față de noi, și credincioșia Lui ține în veci. Lăudați pe Domnul!” (Ps. 117).

Deci neamurile aveau să fie primite de Dumnezeu și acum, în casă la Corneliu, ei se convingeau de adevărul Scripturii. Dumnezeu primise deci și neamurile, și Duhul Sfânt s-a pogorât, așa cum s-a pogorât peste iudei la început (Fapte 11, 15). Deci era nevoie de un semn distinctiv, prin care să se cunoască de iudei că și neamurile sunt primite de Dumnezeu, și semnul a fost același, și la iudei și la neamuri. De ce, dar, atâta dezbinare între credincioși? Dumnezeu a primit și pe iudei și pe neamuri, nu a făcut deosebire.

Duhul Sfânt se capătă prin credință. Corneliu a crezut ce spunea Sfântul Petru și, crezând, a fost iertat și a primit Duhul Sfânt. Și mai spune într-un singur loc în Biblie despre niște oameni, ucenici ai lui Ioan Botezătorul, că au primit Duhul Sfânt într-un fel deosebit (Fapte 19). După multă vreme, după ce Sfântul Ioan Botezătorul a fost omorât, ei erau tot ucenicii lui Ioan. Ei nu erau creștini, adică ucenicii lui Isus. Ei știau că Ioan a spus că Cel ce vine după el botează cu Duhul Sfânt, și acum, când Sfântul Pavel le amintește de acest lucru, ei cred și, crezând, sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt.

Duhul se capătă prin credință. Sfântul Pavel întreabă pe galateni: „Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul, ori prin auzirea credinței?” (Gal. 3, 2).

Sfântul Pavel spune că: „astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Rom. 10, 17). Domnul Isus spune: „Cuvintele Mele sunt duh și viață” (Ioan 6, 63).

Sfântul Pavel îndeamnă pe frații din Efes să ia sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 6, 17). Cu Cuvântul lui Dumnezeu înainte!

Sunt atâtea suflete pierdute, cărora trebuie să li se vestească iubirea lui Dumnezeu.

Mulți pretind a fi ucenicii Domnului și se dau drept credincioși, pocăiți, și totuși stau reci și nepăsători față de mântuirea altora. Ba mai mult, încurcă pe alții să nu poată veni la Domnul Isus prin tot felul de sarcini pe care ei le pun.