Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
Iată unde duce greșita înțelegere a unui cuvânt adevărat, a unei profeții Dumnezeiești și strălucite.
Iată unde duce interpretarea cea rea a unei idei bune și răstălmăcirea vinovată a unui cuvânt sfânt.
Iată unde a ajuns acela care pune sub cuvintele lui Dumnezeu mârșăvia și folosul egoist al gândurilor sale omenești!...
Și cum de rău a înțeles atunci adunarea Soborului iudeu, așa înțeleg și astăzi atât de mulți oameni,
- căci diavolul este și el același și astăzi ca atunci.
Până astăzi mulți oameni se uimesc de graba și de eroarea Sinedriului care a hotărât atunci să facă marele rău al uciderii lui Hristos, spre a ieși din aceasta binele lor și al poporului iudeu.
Nu se vede cât de colo că este și nebunesc și criminal un astfel de gând?
Orice interpretare și astăzi, a vreunui Cuvânt al lui Dumnezeu, pe baza căruia se face o dezbinare, o nedreptate, o osândire a vreunui nevinovat, a vreunei lucrări, - este la fel de ucigașă ce aceea a lui Caiafa și a Sinedriului.
Orice măsură care se ia împotriva lui Hristos, motivată cu vreun folos al poporului, este o crimă strigătoare la cer nu numai împotriva lui Dumnezeu ci și împotriva acelui popor, căruia i s-ar urmări vreun bine în paguba lui Hristos.
Când conducătorii și gloata au cerut lui Pilat, adică Justiției și Autorității, să-L ucidă pe Hristos în scopul salvării poporului - chiar atunci au făcut cea mai mare mârșăvie în chiar paguba acestui popor.
Când strigătele lor au biruit
și când singuri au cerut ca Sângele Lui să fie asupra lor și asupra tuturor urmașilor lor, angajându-și pe toți urmașii lor până în veac,
- aceasta era cea mai cumplită sentință pe care și-o cereau singuri!
Ce păcat îngrozitor față de tot viitorul!
Căci iată, păcatul, că au cerut și au împlinit acest lucru nelegiuit, n-a mai putut fi plătit de două mii de ani cu nici un preț de sânge și de suferință adus pentru el,
nici de ei înșiși, care au trăit grozăvia măcelului din Ierusalim îndată după aceea,
și nici de rândurile de urmași ai lor până astăzi.
Ce trebuie să învățăm noi, cu toții, de aici?
- Că, în primul rând nu trebuie să răstălmăcim Scripturile cum fac cei neștiutori și nestatornici (2 Petru 3, 16),
- și că nu trebuie apoi să căutăm nici unul dintre noi folosul nostru personal, în slujba lui Dumnezeu (1 Cor. 12, 7),
- și că niciodată să nu ne închipuim că făcând vreun rău cuiva, o să iese din aceasta vreun bine pentru noi și pentru urmașii noștri (Rom. 3, 8).
- Și mai ales că niciodată să nu osândim în nici un fel pe vreun nevinovat sau pe mai mulți, care slujesc pe Dumnezeu și propovăduiesc trăind voia cea Sfântă a Lui.
Fiindcă dacă, din îngâmfare, ne vom socoti singurii în stare să dăm Scripturilor răstălmăcire (după interesele noastre) -
sau dacă vom urmări în slujba lui Dumnezeu nu folosul Lui ci foloasele lumești pentru noi și partida noastră.
Sau dacă speculând cu textele Evangheliei, vom îndreptăți din interes o faptă nepotrivită cu Duhul și cu voia lui Dumnezeu, sau vom îmbărbăta o lucrare străină de El,
sau dacă în numele sau virtutea funcției sfinte pe care o avem, vom osândi pe cel nevinovat și vom năpăstui pe cel care nu se poate apăra,
- atunci vom săvârși păcatul cel de neiertat împotriva Duhului Sfânt, care va cere o cumplită ispășire și un necruțător preț atât de la noi cât și de la urmașii noștri, cei pe care îi angajăm în această vinovăție.
O Dumnezeule Înfricoșat și Drept -
ai milă de noi toți, căci Satana, marele Tău vrăjmaș, ne orbește adeseori ochii minții multora ca să nu vedem strălucind lumina Slavei Tale Dumnezeiești (Evrei 1, 3; 2 Cor. 4, 4).
Ai milă nemărginită față de acei oameni Doamne Isuse, care din cauza acestei orbiri răstălmăcesc Cuvântul Tău spre dezbinare și nu spre unire,
spre ceartă și nu spre pace,
spre neascultare și nu spre supunere, și trezește-i Doamne la timp.
Ai de asemenea milă de toți acei oameni care fac răul, înșelându-se că împlinesc voia Ta. De toți acei care fac răul cuiva dintre ai Tăi, în interesul poporului din mijlocul căruia sunt.
Căci nu este o mai vinovată deservire a cauzei mulțimii, decât de a o îndepărta pe ea de Tine și pe Tine de ea,
ci dă-ne tuturor Doamne adevărata înțelepciune.
Amin.
+
Cauza Domnului să-ți fie mai presus de toate-aici
nu ce tu câștigi acuma, ci cât pierde El să-ți zici
nu ce ție-ți folosește - ci ce Lui e spre folos
- asta este judecata unui rob al lui Hristos.