Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
Iată unde duce greşita înţelegere a unui cuvânt adevărat, a unei profeţii Dumnezeieşti şi strălucite.
Iată unde duce interpretarea cea rea a unei idei bune şi răstălmăcirea vinovată a unui cuvânt sfânt.
Iată unde a ajuns acela care pune sub cuvintele lui Dumnezeu mârşăvia şi folosul egoist al gândurilor sale omeneşti!...
Şi cum de rău a înţeles atunci adunarea Soborului iudeu, aşa înţeleg şi astăzi atât de mulţi oameni,
- căci diavolul este şi el acelaşi şi astăzi ca atunci.
Până astăzi mulţi oameni se uimesc de graba şi de eroarea Sinedriului care a hotărât atunci să facă marele rău al uciderii lui Hristos, spre a ieşi din aceasta binele lor şi al poporului iudeu.
Nu se vede cât de colo că este şi nebunesc şi criminal un astfel de gând?
Orice interpretare şi astăzi, a vreunui Cuvânt al lui Dumnezeu, pe baza căruia se face o dezbinare, o nedreptate, o osândire a vreunui nevinovat, a vreunei lucrări, - este la fel de ucigaşă ce aceea a lui Caiafa şi a Sinedriului.
Orice măsură care se ia împotriva lui Hristos, motivată cu vreun folos al poporului, este o crimă strigătoare la cer nu numai împotriva lui Dumnezeu ci şi împotriva acelui popor, căruia i s-ar urmări vreun bine în paguba lui Hristos.
Când conducătorii şi gloata au cerut lui Pilat, adică Justiţiei şi Autorităţii, să-L ucidă pe Hristos în scopul salvării poporului - chiar atunci au făcut cea mai mare mârşăvie în chiar paguba acestui popor.
Când strigătele lor au biruit
şi când singuri au cerut ca Sângele Lui să fie asupra lor şi asupra tuturor urmaşilor lor, angajându-şi pe toţi urmaşii lor până în veac,
- aceasta era cea mai cumplită sentinţă pe care şi-o cereau singuri!
Ce păcat îngrozitor faţă de tot viitorul!
Căci iată, păcatul, că au cerut şi au împlinit acest lucru nelegiuit, n-a mai putut fi plătit de două mii de ani cu nici un preţ de sânge şi de suferinţă adus pentru el,
nici de ei înşişi, care au trăit grozăvia măcelului din Ierusalim îndată după aceea,
şi nici de rândurile de urmaşi ai lor până astăzi.
Ce trebuie să învăţăm noi, cu toţii, de aici?
- Că, în primul rând nu trebuie să răstălmăcim Scripturile cum fac cei neştiutori şi nestatornici (2 Petru 3, 16),
- şi că nu trebuie apoi să căutăm nici unul dintre noi folosul nostru personal, în slujba lui Dumnezeu (1 Cor. 12, 7),
- şi că niciodată să nu ne închipuim că făcând vreun rău cuiva, o să iese din aceasta vreun bine pentru noi şi pentru urmaşii noştri (Rom. 3, 8).
- Şi mai ales că niciodată să nu osândim în nici un fel pe vreun nevinovat sau pe mai mulţi, care slujesc pe Dumnezeu şi propovăduiesc trăind voia cea Sfântă a Lui.
Fiindcă dacă, din îngâmfare, ne vom socoti singurii în stare să dăm Scripturilor răstălmăcire (după interesele noastre) -
sau dacă vom urmări în slujba lui Dumnezeu nu folosul Lui ci foloasele lumeşti pentru noi şi partida noastră.
Sau dacă speculând cu textele Evangheliei, vom îndreptăţi din interes o faptă nepotrivită cu Duhul şi cu voia lui Dumnezeu, sau vom îmbărbăta o lucrare străină de El,
sau dacă în numele sau virtutea funcţiei sfinte pe care o avem, vom osândi pe cel nevinovat şi vom năpăstui pe cel care nu se poate apăra,
- atunci vom săvârşi păcatul cel de neiertat împotriva Duhului Sfânt, care va cere o cumplită ispăşire şi un necruţător preţ atât de la noi cât şi de la urmaşii noştri, cei pe care îi angajăm în această vinovăţie.
O Dumnezeule Înfricoşat şi Drept -
ai milă de noi toţi, căci Satana, marele Tău vrăjmaş, ne orbeşte adeseori ochii minţii multora ca să nu vedem strălucind lumina Slavei Tale Dumnezeieşti (Evrei 1, 3; 2 Cor. 4, 4).
Ai milă nemărginită faţă de acei oameni Doamne Isuse, care din cauza acestei orbiri răstălmăcesc Cuvântul Tău spre dezbinare şi nu spre unire,
spre ceartă şi nu spre pace,
spre neascultare şi nu spre supunere, şi trezeşte-i Doamne la timp.
Ai de asemenea milă de toţi acei oameni care fac răul, înşelându-se că împlinesc voia Ta. De toţi acei care fac răul cuiva dintre ai Tăi, în interesul poporului din mijlocul căruia sunt.
Căci nu este o mai vinovată deservire a cauzei mulţimii, decât de a o îndepărta pe ea de Tine şi pe Tine de ea,
ci dă-ne tuturor Doamne adevărata înţelepciune.
Amin.
+
Cauza Domnului să-ţi fie mai presus de toate-aici
nu ce tu câştigi acuma, ci cât pierde El să-ţi zici
nu ce ţie-ţi foloseşte - ci ce Lui e spre folos
- asta este judecata unui rob al lui Hristos.