El mărturisește ce a văzut și a auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia Lui.
Adevărul cere, de la fiecare mărturisitor al Său, ochi curați și atenți,
minte sănătoasă și atentă,
gură înflăcărată și atentă.
- Adevărul pretinde să fie văzut bine, să fie judecat bine și să fie vorbit de bine.
Hristos este în primul rând Adevăr... Adevărul care trebuie să trezească în noi credința în El.
Credința noastră este aceea care îndrumă și înflăcărează toate simțămintele și lucrările noastre,
disciplinat și armonios,
în realizarea unei trăiri superioare în Hristos.
De aceea credința cea adevărată nu este numai sentiment ci și rațiune. Ea este în primul rând rațiune, adică cugetare sănătoasă.
Căci prin aceasta cunoaștem.
Fără Adevăr, credința este ca sentimentul fără rațiune,
ca inima fără creier,
ca un cal puternic, aprins și sănătos, dar fără frâu.
Poate să meargă și bine desigur. Dar mai degrabă merge rău.
Poate să alerge focos și năvalnic și pe drumul cel bun desigur, - dar totdeauna trebuie să fii gata să te aștepți ca la fiecare pas să te răstoarne și să strice totul. S-o ia razna și peste șanțuri.
Să alerge mai degrab pe drumuri rele.
Toate nenorocirile au izvorât de acolo de unde inima a luat-o înaintea creierului.
De unde oamenii nu au mai umblat conduși de judecata sănătoasă a minții, ci de instinctele și pasiunile inimii pornite.
Nici chiar dragostea, care este și un sentiment, nu este totdeauna cel mai bun sfătuitor.
Sfântul apostol Pavel spunea despre dragoste, că crede totul, că acopere totul, că nu se gândește la rău... (1 Cor. 13, 5-7).
Dar Adevărul spune că nu trebuie să crezi totul. Pentru că mulți sunt înșelători (Efes. 4, 14; Evrei 3, 19),
că nu trebuie să acoperi totul, fiindcă multe lucruri sunt provocatoare de mari nenorociri (2 Tes. 3, 6-14; Evrei 12, 15).
Că trebuie să te gândești și la rău, fiindcă oricine nu se gândește la rău este totdeauna înșelat, mințit, păcălit, păgubit, în lumea aceasta în care răul și ai lui, mișună pretutindenea la fiecare pas (Psalm 12, 8; 2 Tim. 3, 13).
Dumnezeu a alcătuit ființa noastră trupească în așa fel încât a așezat creierul mai sus decât inima. Pentru ca omul să înțeleagă că mai întâi trebuie să fie mintea, cu îndrumarea sănătoasă totdeauna, iar pornirile inimii trebuie să asculte disciplinate și supuse, în tot ce sunt călăuzite, - de dreptarul cel bun al minții.
Duhovnicește este tot așa.
Că toate lucrurile lui Dumnezeu se aseamănă, legile Sale fiind aceleași, numai tărâmul este altul.
Învățătura sănătoasă, calea rațională a Adevărului, trebuie să fie totdeauna dreptarul credinței și îndrumătorul ei.
Trebuie să credem dar nu oricum.
Trebuie să iubim dar nu orice.
Trebuie să primim dar nu pe oricine...
Alegerea aceasta inima n-o poate face, o face numai mintea...
Și numai mintea care cunoaște Adevărul, ea singură trebuie să îndrumeze inima cum să creadă. Ea trebuie să aleagă ce este permis,
ce să iubească și ce nu. Pe cine trebuie să primească și pe cine nu.
Toate lucrurile bazate numai pe sentiment sunt foarte primejdioase și primejduite.
Un creștin întreg e numai acela care îmbină armonios o minte sănătoasă în Hristos cu inimă curată în Hristos. Ca Adevărul cu Dragostea (2 Ioan 3) și învățătura cu unitatea frățească.
Căci Fiul Tatălui este în Adevăr și în Dragoste.
În amândouă. Dar întâi în Adevăr.
și fiind totdeauna atent la aceste lucruri el vede minunile și lumina lui Dumnezeu
și trebuie să le mărturisească.
Numai un astfel de om, care vede astfel, are ce mărturisi sănătos și substanțial.
Orice gură care n-are o astfel de minte, cu niște astfel de ochi, nu va avea nici ce să vorbească înțelept... Ci dimpotrivă, neavând dragoste de Adevăr, ajunge rătăcită și rătăcitoare, pierdută și pierzătoare, osândită și ducând și pe alții în osândă (2 Tes. 2, 10-12).
Adevărul se dovedește în Timp și în Roade.
Învățătura care împlinește aceste două cerințe biblice: Roadele (Matei 7, 20) și Durata (Fap. Ap. 5, 38-39),
Și să te realizezi prin trăirea dragostei.
Numai apoi să pleci în mărturisirea ei.
Atunci vei avea ce mărturisi fiindcă ai văzut!
Doamne Isuse, Adevărul și Dragostea lui Dumnezeu,
Te rugăm curățește-Ți mereu vase destoinice pentru mărturisirea Evangheliei Tale, înzestrează-le cu o minte sănătoasă care să-i poată primi și purta Adevărul
și cu o inimă ascultătoare în care să poată locui Dragostea,
iar cu focul acestora, aprinde graiul lor puternic și curajos...
Atunci Numele Tău va fi slăvit prin noi,
iar Biserica Ta va fi vie și nebiruită.
Amin.