El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui.
Adevărul cere, de la fiecare mărturisitor al Său, ochi curaţi şi atenţi,
minte sănătoasă şi atentă,
gură înflăcărată şi atentă.
- Adevărul pretinde să fie văzut bine, să fie judecat bine şi să fie vorbit de bine.
Hristos este în primul rând Adevăr... Adevărul care trebuie să trezească în noi credinţa în El.
Credinţa noastră este aceea care îndrumă şi înflăcărează toate simţămintele şi lucrările noastre,
disciplinat şi armonios,
în realizarea unei trăiri superioare în Hristos.
De aceea credinţa cea adevărată nu este numai sentiment ci şi raţiune. Ea este în primul rând raţiune, adică cugetare sănătoasă.
Căci prin aceasta cunoaştem.
Fără Adevăr, credinţa este ca sentimentul fără raţiune,
ca inima fără creier,
ca un cal puternic, aprins şi sănătos, dar fără frâu.
Poate să meargă şi bine desigur. Dar mai degrabă merge rău.
Poate să alerge focos şi năvalnic şi pe drumul cel bun desigur, - dar totdeauna trebuie să fii gata să te aştepţi ca la fiecare pas să te răstoarne şi să strice totul. S-o ia razna şi peste şanţuri.
Să alerge mai degrab pe drumuri rele.
Toate nenorocirile au izvorât de acolo de unde inima a luat-o înaintea creierului.
De unde oamenii nu au mai umblat conduşi de judecata sănătoasă a minţii, ci de instinctele şi pasiunile inimii pornite.
Nici chiar dragostea, care este şi un sentiment, nu este totdeauna cel mai bun sfătuitor.
Sfântul apostol Pavel spunea despre dragoste, că crede totul, că acopere totul, că nu se gândeşte la rău... (1 Cor. 13, 5-7).
Dar Adevărul spune că nu trebuie să crezi totul. Pentru că mulţi sunt înşelători (Efes. 4, 14; Evrei 3, 19),
că nu trebuie să acoperi totul, fiindcă multe lucruri sunt provocatoare de mari nenorociri (2 Tes. 3, 6-14; Evrei 12, 15).
Că trebuie să te gândeşti şi la rău, fiindcă oricine nu se gândeşte la rău este totdeauna înşelat, minţit, păcălit, păgubit, în lumea aceasta în care răul şi ai lui, mişună pretutindenea la fiecare pas (Psalm 12, 8; 2 Tim. 3, 13).
Dumnezeu a alcătuit fiinţa noastră trupească în aşa fel încât a aşezat creierul mai sus decât inima. Pentru ca omul să înţeleagă că mai întâi trebuie să fie mintea, cu îndrumarea sănătoasă totdeauna, iar pornirile inimii trebuie să asculte disciplinate şi supuse, în tot ce sunt călăuzite, - de dreptarul cel bun al minţii.
Duhovniceşte este tot aşa.
Că toate lucrurile lui Dumnezeu se aseamănă, legile Sale fiind aceleaşi, numai tărâmul este altul.
Învăţătura sănătoasă, calea raţională a Adevărului, trebuie să fie totdeauna dreptarul credinţei şi îndrumătorul ei.
Trebuie să credem dar nu oricum.
Trebuie să iubim dar nu orice.
Trebuie să primim dar nu pe oricine...
Alegerea aceasta inima n-o poate face, o face numai mintea...
Şi numai mintea care cunoaşte Adevărul, ea singură trebuie să îndrumeze inima cum să creadă. Ea trebuie să aleagă ce este permis,
ce să iubească şi ce nu. Pe cine trebuie să primească şi pe cine nu.
Toate lucrurile bazate numai pe sentiment sunt foarte primejdioase şi primejduite.
Un creştin întreg e numai acela care îmbină armonios o minte sănătoasă în Hristos cu inimă curată în Hristos. Ca Adevărul cu Dragostea (2 Ioan 3) şi învăţătura cu unitatea frăţească.
Căci Fiul Tatălui este în Adevăr şi în Dragoste.
În amândouă. Dar întâi în Adevăr.
şi fiind totdeauna atent la aceste lucruri el vede minunile şi lumina lui Dumnezeu
şi trebuie să le mărturisească.
Numai un astfel de om, care vede astfel, are ce mărturisi sănătos şi substanţial.
Orice gură care n-are o astfel de minte, cu nişte astfel de ochi, nu va avea nici ce să vorbească înţelept... Ci dimpotrivă, neavând dragoste de Adevăr, ajunge rătăcită şi rătăcitoare, pierdută şi pierzătoare, osândită şi ducând şi pe alţii în osândă (2 Tes. 2, 10-12).
Adevărul se dovedeşte în Timp şi în Roade.
Învăţătura care împlineşte aceste două cerinţe biblice: Roadele (Matei 7, 20) şi Durata (Fap. Ap. 5, 38-39),
Şi să te realizezi prin trăirea dragostei.
Numai apoi să pleci în mărturisirea ei.
Atunci vei avea ce mărturisi fiindcă ai văzut!
Doamne Isuse, Adevărul şi Dragostea lui Dumnezeu,
Te rugăm curăţeşte-Ţi mereu vase destoinice pentru mărturisirea Evangheliei Tale, înzestrează-le cu o minte sănătoasă care să-i poată primi şi purta Adevărul
şi cu o inimă ascultătoare în care să poată locui Dragostea,
iar cu focul acestora, aprinde graiul lor puternic şi curajos...
Atunci Numele Tău va fi slăvit prin noi,
iar Biserica Ta va fi vie şi nebiruită.
Amin.