Isus le-a răspuns: Nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei?
Toate celelalte lucruri Dumnezeu le-a făcut doar cu Cuvântul Său, și după chipul dorințelor Sale,
dar pe om l-a făcut cu chiar Mâinile Sale și chiar după Propriul Său Chip.
Adică l-a făcut după felul și forma Însușirilor Sale Dumnezeiești.
Înfățișarea dinafară trupească a omului, este doar numai închipuirea, numai icoana, numai simbolul celor sufletești dinăuntrul lui,
trupul omului este doar vasul în care își aduce, într-o clipă, rodul veșnic, sufletul lui, partea aceea ce este nemuritoare în om, suflarea dată lui de Dumnezeu și din El Însuși.
Făcându-l după Chipul Său, adică dându-i aceleași înfățișări nevăzute ca ale Sale,
și insuflându-i Duhul Său Cel Sfânt,
Dumnezeu l-a făcut pe om de o natură asemănătoare cu a Lui: veșnică și liberă.
Făcându-i cunoscută voia Sa, Dumnezeu i-a arătat omului drumul ascultării, și i-a făcut făgăduințele prin care omul poate ajunge una cu Creatorul său, robul una cu Stăpânul și făptura una cu Făcătorul său.
și prin păcat și-au pierdut,
fiecare om în parte și toată omenirea la un loc,
toate însușirile și toate darurile date la început de Dumnezeu.
Păcatul a stricat dintr-o dată tot chipul desăvârșit al lui Dumnezeu din om.
De aceea a trebuit să vină apoi iarăși Fiul lui Dumnezeu, Hristos Isus Cel de o Ființă cu Tatăl prin care toate s-au făcut,
pentru ca într-o fire omenească, să trăiască sfințenia și ascultarea desăvârșită, aducând Jertfa Sa, datorită căreia, omul să poată fi reabilitat, răscumpărat din blestemul în care căzuse și eliberat din stăpânirea diavolului și de sub puterea păcatului și a morții.
Astfel omul și omenirea a putut căpăta din nou și pe totdeauna prin ascultarea și sfințenia lui Hristos, ceea ce pierduse prin neascultarea și căderea sa.
Pilda lui Isus, Sângele și Cuvântul Său, pe care ni le-a lăsat, sunt Puterea Sa, Învățătura Sa, Adevărul Său.
Ascultarea și primirea acestui Adevăr, de către fiecare om, personal, este singurul mijloc prin care ni se pot curăți inimile (1 Petru 1, 2).
Iar viețuirea după Hristos și prin El, este părtășia cu Dumnezeu, refăcută iarăși prin același har al Lui.
Părtășia cu Hristos este împrumutarea și continuarea în noi a însușirilor Sale, ca un șuvoi din viță în muguri.
Iar aceasta înseamnă îndumnezeirea noastră, a omului ajuns prin ascultare una cu Tatăl.
Și iată aceasta este starea, la care suntem rânduiți să ajungem, și la care putem ajunge, numai prin harul lui Dumnezeu, prin schimbarea din slavă în slavă pe care o face în cei ascultători Duhul Domnului (Rom. 8; 2 Cor. 3).
O Dumnezeule, cât de aproape este cerul Tău de noi!...
Și cât de la îndemână ne este singurul fel prin care putem ajunge în el!
Spune Cuvântul Sfânt așa: sunteți dumnezei, toți!... adică toți sunteți creatori.
Pentru că mai mult sau mai puțin voi toți creați.
Creați gânduri și creați cărți, creați caractere și exemple.
La început fiecare avem în jurul nostru un pustiu întunecos,
avem inima necredincioasă, sau o casă pustie și întunecată de păcat,
sau niște vecini necredincioși,
sau propria noastră viață plină de haos și de dezordine,
așa cum era totul înainte de a veni lumina,
din care s-a creat totul.
Și iată, cam tot așa trebuie fiecare din noi să-și înceapă creațiunea sa.
Răspundem fiecare de ceea ce creăm acolo, după voia noastră și după puterea noastră.
Familia ta, pe care o întemeiezi, va fi până departe așa cum o creezi tu.
Societatea ta, va merge adesea după felul pe care i l-ai creat...
Școala ta, cultura ta, viața ta, literatura ta și caracterele celor formați de tine prin acestea vor purta timp îndelungat - mulți din aceștia poate până la moarte,
- pecetea pusă peste ei de creația ta.
De aceea tu porți răspunderea întreagă și veșnică pentru tot ceea ce creezi și pentru toate urmările lor, în lumea și sufletele la care ai lucrat.
Pentru că tu poți face în jurul tău o lume fericită sau nefericită, prin voința ta.
Simte-ți deci marea ta răspundere totdeauna, pentru tot ceea ce creezi!
Începe cu începutul începutului, adică cu tine însuți, cu lumina care trebuie să vină în tine,
începe cu ceea ce a făcut și Dumnezeu la cel dintâi rând, cu lumina.
Cheamă Lumina, primește-L pe Hristos, căci El este Lumina sufletului tău și lasă-L să despartă acolo în adâncul ființei tale, lumina de întuneric și apele de uscat, să facă rânduială în propria ta viață.
După aceea, tu însuți începe tot așa lucrarea ta, fă în primul rând lumină, în jurul tău.
Desparte de la început apele de uscat și binele de rău. Cele de jos și cele de sus, cele curate și cele necurate.
Numește-le pe fiecare după numele lor adevărat și nu le amesteca, pentru ca nimeni să nu rămână în nedumerire și în necunoștință, adică în haos.
Fă în fiecare zi tot ce faci, în așa fel încât la sfârșitul zilei să te poți uita peste tot ce ai făcut, și să poți vedea că toate sunt bune așa cum a făcut Dumnezeu (Facere 1, 31).
Caută să faci totul armonios, curat, frumos, folositor și deplin.
Caută să creezi numai gânduri înalte, cărți folositoare, fapte și exemple vrednice de urmat, caractere cinstite, copii credincioși.
Numai așa te vei putea odihni la sfârșitul fiecărei zile și la sfârșitul tuturor ostenelilor tale, gustând fericirea și mulțumirea deplină.
Ca să faceți așa lucrări ca ale Lui.
Tu faci lucrări dumnezeiești de creator atunci când aduci minunea luminii acolo unde a stăpânit atât de îndelung înghețul apăsător al nopții și al întunericului (Facere 1, 4),
și când faci rânduială acolo unde a dormit înainte, îndelungă vreme, numai nelegiuirea, dezbinarea și haosul (Facere 1, 10),
și când lucrezi curăție și frumusețe acolo unde nu fusese decât gunoaie
și când deschizi drumuri noi în locuri nemaicunoscute și nepătrunse până atunci, pe care oamenii să meargă spre dragoste și fericire (Rom. 15, 20-21),
și când creezi gânduri luminoase, cărți originale, lucrări rodnice, caractere nobile și oameni noi,
credincioși adevărați și suflete convertite,
opere folositoare și fapte binecuvântate.
Da, tu faci atunci lucruri Dumnezeiești, ești un creator.
Nici o altă ființă din tot Universul, afară de Dumnezeu și omul, n-are o astfel de putere.
Și fiindcă creezi liber, creezi cum vrei tu, cum dorești tu, cum îți alegi tu,
de aceea vei purta tu singur și pe veșnicie toată răspunderea, pentru tot ce ai creat, atât față de Creatorul tău, cât și față de creaturile tale.
Nu uita aceasta nici o clipă.
O Doamne Isuse, Răsplătitorul Cel Drept al fiecărui om, Tu ne cercetezi pe fiecare și ne cunoști.
Trezește fiecăruia din noi conștiința sănătoasă care să ne facă totdeauna atenți asupra fiecărui cuvânt și pas,
asupra fiecărui gând și dorințe,
spre a nu crea opere, sau oameni, care să fie spre nefericirea noastră și a altora pe pământ.
Ci tot ce facem să fie pătruns în simțul și de teama răspunderii uriașe pe care o avem față de tot ce facem. Și de tot ceea ce se vor face creaturile noastre.
Căci în felul acesta tot ce vom face va fi spre slava Ta,
spre fericirea semenilor noștri
și spre mulțumirea propriei noastre conștiințe.
Amin.