Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.
Nici un fapt istoric petrecut vreodată pe lumea aceasta nu este adeverit de atâtea mărturii ca existența istorică a lui Isus, Dumnezeul și Răscumpărătorul nostru.
Niciodată n-au fost mărturii mai vrednice de crezare ca acelea care au adeverit venirea și umblarea, faptele și cuvintele, patimile și moartea, învierea și înălțarea lui Hristos.
Niciodată n-au fost conștiințe mai curate, relatări mai corecte, suflete nevinovate, ca acelea care au dovedit și dovedesc acest adevăr.
Ori de câte ori auzim un lucru, fericit sau nefericit, căutăm mai întâi să ne încredințăm dacă este adevărat sau nu. Și îndată întrebăm pe cel care ni-l vestește:
- Cine ți-a spus aceasta? Sau:
- Cine l-a văzut?
Pentru că de izvorul din care aflăm o veste depinde totdeauna valoarea pe care i-o dăm acestei vești.
Sunt unii oameni pe care i-am dovedit că nu ne putem încrede în nimic ce ne spun ei.
Fie că nu pot vedea, fie că nu pot spune adevărul; adevărul este ori mai mult, ori mai puțin decât spune gura lor. Ori mai important ori mai fără importanță, de cum arată ei. Ori prea lăudat, ori prea bârfit.
După ce ne-au înșelat de mai multe ori, îi cunoaștem pe aceștia și nu mai credem în spusele lor. Când auzim că ce a fost de aceștia, știm că nu trebuie să credem decât după ce vom vedea noi înșine.
Dar sunt și unii oameni pe care îi cunoaștem vrednici de toată încrederea.
Pe cuvântul acestora suntem în stare să ne bizuim în orice vreme și în orice împrejurare.
Un cuvânt al acestora este de-ajuns pentru a ne încredința că tot ce ne arată ei este întru totul așa cum ni se spune. Sinceritatea inimii lor, curăția lor de conștiință, limpezimea lor de minte fiindu-ne cunoscute - mărturisirile lor sunt pentru noi în afară de orice îndoială.
De tot ce ne spun aceștia suntem tot atât de siguri ca și cum noi înșine am fi văzut cu ochii noștri, sau am fi auzit cu urechile noastre și am fi pipăit cu propriile noastre mâini.
Astfel de mărturii sunt sfinții apostoli și evangheliști.
Astfel de martori sunt martorii Patimilor.
Și astfel de conștiințe sunt cele ale acelora care ne-au adeverit nouă cele petrecute pas cu pas, clipă cu clipă, cuvânt cu cuvânt și minune cu minune, petrecute și lăsate nouă despre Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Dacă pe mărturii puține, dacă pe dovezi nesigure și dacă pe relatări îndoielnice suntem în stare să credem nenumărate fapte istorice despre care n-avem alte izvoare decât acelea, cum atunci nu suntem în stare să credem în existența lui Isus Hristos, despre care ne-au rămas nu numai locurile sfinte, nu numai scrierile sfinte, nu numai mărturiile sfinte ale oamenilor celor mai sfinți și mai adevărați care au trăit vreodată pe pământ, dar și profețiile lui Isus, istoric adeverite, și rugăciunile noastre care se împlinesc și astăzi în Numele Lui. Și vocea tainică a adevărului din conștiințele noastre! (Luca 1, 1-4; Evrei 2, 1-4; 1 Ioan 1, 1-4).
Dacă tu ai văzut cu adevărat în viața ta pe Hristos, dacă tu ai auzit în conștiința ta graiul Cuvântului Său, dacă tu ai pipăit cu mâinile tale, cu simțurile tale, cu mintea ta, adevărul Jertfei Lui - atunci, credinciosule și frate în credința Sângelui Său, mărturisește și tu despre Isus!
Fii prin toată ființa ta spălată, înnoită, sfințită - o mărturie strălucită și neîndoielnică, curată și liniștită, smerită și frumoasă, și despre puterea ispășitoare, și despre lucrarea înnoitoare, despre transformarea sfințitoare a nașterii din nou pe care o dă puterea de viață Dumnezeiască din Sângele și din Cuvântul lui Isus Hristos. Din Duhul Lui și din Apa Sa. Din Jertfa Lui și din învățătura Sa. Tuturor alor Lui.
Și dacă trăirea ta, umblarea ta, faptele tale, cuvintele și puterea din tine vor fi o dovadă că tu ai fost și ești în Hristos, atunci ele vor risipi orice îndoială din inimile celor care te vor asculta.
Dar dacă încă tu n-ai fost transformat, înnoit și sfințit prin puterea și credința Sângelui Sfânt al lui Hristos, dacă faptele tale, firea ta smucită sau vicleană, umblarea ta rea, necurată sau ascunsă, nesupusă sau tulburătoare - nu vor să se supună Domnului și fraților, tu încă n-ai fost spălat și curățit prin nașterea din nou a Apei - Cuvântul lui Hristos - în zadar vei predica. Predicile tale vor fi moarte ca un trup fără sânge. Seci ca o pustie fără apă. Netrebnice ca un sunet fără înțeles. Sau vor fi circ și teatru vinovat.
O, atunci - dacă mai poți, vino și stai și tu sub spălarea Sângelui și Apei care curg din Inima lui Hristos. Atunci nu vei mai predica. Atunci vei mărturisi. Nu cu țipete și gesturi, ci cu fapta, cu trăirea ta și cu lacrimile tale. Și mărturisirea ta atunci va fi crezută și binecuvântată și de Hristos și de Lucrarea Lui. Altfel, va fi vai de tine și de cine te urmează.
Slavă nemărginită, recunoștință eternă și închinare nesfârșită Ție, Isuse Doamne, pentru Sângele Tău Cel Scump care grăiește mai puternic decât sângele lui Abel (Evrei 12, 24). Pentru Apa Ta cea vie care spală mai alb decât zăpada (Isaia 1, 18; Psalm 51, 7), și pentru strălucirea mai puternică decât a soarelui (Matei 13, 43) prin care ne încredințezi de adevărul pe care l-am crezut. Și pentru mărturisitorii Tăi care ni Te-au arătat nu numai cu cuvintele lor ci mai ales cu viața și moartea lor, atât de asemănătoare cu ale Tale.
Amin.