Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
Nici un fapt istoric petrecut vreodată pe lumea aceasta nu este adeverit de atâtea mărturii ca existenţa istorică a lui Isus, Dumnezeul şi Răscumpărătorul nostru.
Niciodată n-au fost mărturii mai vrednice de crezare ca acelea care au adeverit venirea şi umblarea, faptele şi cuvintele, patimile şi moartea, învierea şi înălţarea lui Hristos.
Niciodată n-au fost conştiinţe mai curate, relatări mai corecte, suflete nevinovate, ca acelea care au dovedit şi dovedesc acest adevăr.
Ori de câte ori auzim un lucru, fericit sau nefericit, căutăm mai întâi să ne încredinţăm dacă este adevărat sau nu. Şi îndată întrebăm pe cel care ni-l vesteşte:
- Cine ţi-a spus aceasta? Sau:
- Cine l-a văzut?
Pentru că de izvorul din care aflăm o veste depinde totdeauna valoarea pe care i-o dăm acestei veşti.
Sunt unii oameni pe care i-am dovedit că nu ne putem încrede în nimic ce ne spun ei.
Fie că nu pot vedea, fie că nu pot spune adevărul; adevărul este ori mai mult, ori mai puţin decât spune gura lor. Ori mai important ori mai fără importanţă, de cum arată ei. Ori prea lăudat, ori prea bârfit.
După ce ne-au înşelat de mai multe ori, îi cunoaştem pe aceştia şi nu mai credem în spusele lor. Când auzim că ce a fost de aceştia, ştim că nu trebuie să credem decât după ce vom vedea noi înşine.
Dar sunt şi unii oameni pe care îi cunoaştem vrednici de toată încrederea.
Pe cuvântul acestora suntem în stare să ne bizuim în orice vreme şi în orice împrejurare.
Un cuvânt al acestora este de-ajuns pentru a ne încredinţa că tot ce ne arată ei este întru totul aşa cum ni se spune. Sinceritatea inimii lor, curăţia lor de conştiinţă, limpezimea lor de minte fiindu-ne cunoscute - mărturisirile lor sunt pentru noi în afară de orice îndoială.
De tot ce ne spun aceştia suntem tot atât de siguri ca şi cum noi înşine am fi văzut cu ochii noştri, sau am fi auzit cu urechile noastre şi am fi pipăit cu propriile noastre mâini.
Astfel de mărturii sunt sfinţii apostoli şi evanghelişti.
Astfel de martori sunt martorii Patimilor.
Şi astfel de conştiinţe sunt cele ale acelora care ne-au adeverit nouă cele petrecute pas cu pas, clipă cu clipă, cuvânt cu cuvânt şi minune cu minune, petrecute şi lăsate nouă despre Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Dacă pe mărturii puţine, dacă pe dovezi nesigure şi dacă pe relatări îndoielnice suntem în stare să credem nenumărate fapte istorice despre care n-avem alte izvoare decât acelea, cum atunci nu suntem în stare să credem în existenţa lui Isus Hristos, despre care ne-au rămas nu numai locurile sfinte, nu numai scrierile sfinte, nu numai mărturiile sfinte ale oamenilor celor mai sfinţi şi mai adevăraţi care au trăit vreodată pe pământ, dar şi profeţiile lui Isus, istoric adeverite, şi rugăciunile noastre care se împlinesc şi astăzi în Numele Lui. Şi vocea tainică a adevărului din conştiinţele noastre! (Luca 1, 1-4; Evrei 2, 1-4; 1 Ioan 1, 1-4).
Dacă tu ai văzut cu adevărat în viaţa ta pe Hristos, dacă tu ai auzit în conştiinţa ta graiul Cuvântului Său, dacă tu ai pipăit cu mâinile tale, cu simţurile tale, cu mintea ta, adevărul Jertfei Lui - atunci, credinciosule şi frate în credinţa Sângelui Său, mărturiseşte şi tu despre Isus!
Fii prin toată fiinţa ta spălată, înnoită, sfinţită - o mărturie strălucită şi neîndoielnică, curată şi liniştită, smerită şi frumoasă, şi despre puterea ispăşitoare, şi despre lucrarea înnoitoare, despre transformarea sfinţitoare a naşterii din nou pe care o dă puterea de viaţă Dumnezeiască din Sângele şi din Cuvântul lui Isus Hristos. Din Duhul Lui şi din Apa Sa. Din Jertfa Lui şi din învăţătura Sa. Tuturor alor Lui.
Şi dacă trăirea ta, umblarea ta, faptele tale, cuvintele şi puterea din tine vor fi o dovadă că tu ai fost şi eşti în Hristos, atunci ele vor risipi orice îndoială din inimile celor care te vor asculta.
Dar dacă încă tu n-ai fost transformat, înnoit şi sfinţit prin puterea şi credinţa Sângelui Sfânt al lui Hristos, dacă faptele tale, firea ta smucită sau vicleană, umblarea ta rea, necurată sau ascunsă, nesupusă sau tulburătoare - nu vor să se supună Domnului şi fraţilor, tu încă n-ai fost spălat şi curăţit prin naşterea din nou a Apei - Cuvântul lui Hristos - în zadar vei predica. Predicile tale vor fi moarte ca un trup fără sânge. Seci ca o pustie fără apă. Netrebnice ca un sunet fără înţeles. Sau vor fi circ şi teatru vinovat.
O, atunci - dacă mai poţi, vino şi stai şi tu sub spălarea Sângelui şi Apei care curg din Inima lui Hristos. Atunci nu vei mai predica. Atunci vei mărturisi. Nu cu ţipete şi gesturi, ci cu fapta, cu trăirea ta şi cu lacrimile tale. Şi mărturisirea ta atunci va fi crezută şi binecuvântată şi de Hristos şi de Lucrarea Lui. Altfel, va fi vai de tine şi de cine te urmează.
Slavă nemărginită, recunoştinţă eternă şi închinare nesfârşită Ţie, Isuse Doamne, pentru Sângele Tău Cel Scump care grăieşte mai puternic decât sângele lui Abel (Evrei 12, 24). Pentru Apa Ta cea vie care spală mai alb decât zăpada (Isaia 1, 18; Psalm 51, 7), şi pentru strălucirea mai puternică decât a soarelui (Matei 13, 43) prin care ne încredinţezi de adevărul pe care l-am crezut. Şi pentru mărturisitorii Tăi care ni Te-au arătat nu numai cu cuvintele lor ci mai ales cu viaţa şi moartea lor, atât de asemănătoare cu ale Tale.
Amin.