Graba și primirea
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Este mare nevoie ca acela care aduce o veste bună, să aibă toată ființa lui plină de bucurie,
toată vorbirea lui plină de încredințare,
toată chemarea lui plină de adevăr.
Dar este și mai mare nevoie ca aceia cărora li se aduce în felul acesta o veste, să o creadă, să o asculte și să o urmeze îndată.
2 - Când chemarea lui Hristos,
când trimisul lui Hristos
și când voia sau nevoia lui Hristos, - au ajuns până la tine, tu nu trebuie să mai aștepți
și nici să mai întârzii nici o clipă.
Trebuie să lași îndată tot felul vechi de a gândi.
Să ieși din toată starea ta de nepăsare, - și să asculți.
3 - Să ieși din necredință și să pleci spre Hristos, - plin de lumina încrederii în adevărul Său.
Să ieși din nepăsare, și să pleci hotărât spre munca sfintei învățături cu râvna Lui.
Să ieși din robia deșertăciunii și să pleci spre libertatea Adevărului.
Singura viață demnă.
Singura trăire superioară.
Singura salvare adevărată.
- Ieși la Hristos puternic și numaidecât.
4 - Vreun vestitor al Domnului poate fi uneori și neserios. Și el e om.
Dar vestea Domnului este totdeauna foarte serioasă.
Vreun trimis poate fi uneori prin purtarea sa și un om de nimic sau poate ajunge.
Dar Hristos Cel în Numele Căruia vine el și ne cheamă, este totdeauna Dumnezeul Cel mai Adevărat și mai Vrednic.
5 - Vreun vorbitor al Evangheliei poate fi și om slab uneori.
Poate fi și neștiutor de multă carte.
Poate fi și cu, - sau fără prea mult talent.
Poate că de cele mai multe ori și este așa, - fiindcă Domnul Se folosește adeseori de vasele cele mai slabe.
Dar Cuvântul adus de aceștia este totuși al Celui Puternic.
Al Celui Înțelept.
Al Celui Desăvârșit.
Și Cuvântul trebuie să-L prețuiești, nu omul.
6 - De aceea nu primim niciodată Cuvântul pentru om - ci primește omul pentru Cuvânt, pentru Hristos...
Nu privi la simplitatea celui ce vine, ci la Măreția Celui care îl trimite.
Și nu judeca niciodată Cuvântul după vestitor. Ci pe vestitor după Cuvânt.
7 - Hristos poate să te cheme uneori spre un mormânt.
Cuvântul Domnului poate să te îndemne uneori spre primejdie.
Chemarea lui Isus poate să-ți ceară uneori o dovadă de mare curaj.
Dar nimic să nu te poată împiedica să-L asculți și să-L urmezi.
Când soarta ta este în Mâinile lui Dumnezeu, fii sigur de viața ta.
Când te afli sub ocrotirea lui Dumnezeu nu te teme chiar dacă ar trebui să treci numai printre pui de lei și peste șerpi.
Chiar dacă ar fi să privești numai peste valuri, peste cutremure și prăbușiri, - tu vei ajunge și vei birui,
căci Puterea Celui ce te cheamă sau te trimite, este mai mare ca toți.
8 - Ce frumos a fost curajul sfântului Apostol Petru, pe care l-a chemat Domnul,
- cum a ieșit el din corabie îndată și a plecat pe valuri spre Hristos.
Fără să aibă sub picioarele lui nimic decât credința lui Isus, și adâncurile negre și învolburate ale mării.
Asta e credința.
Așa e credința!
9 - Suflete chemat de Cuvântul și dragostea lui Hristos, ieși îndată și tu și pleacă spre El.
Nu te înspăimânta de nimic.
Nu te împiedica de nimic.
Nu te îndoi de nimic.
Spune și tu ca David, - psalmistul Domnului: chiar dacă aș trece prin valurile umbrei morții, nu mă tem (Psalm 23, 4).
Chiar dacă s-ar clătina munții în inima mărilor,
chiar o mie să cadă alături de mine și zece mii la dreapta mea, eu tot mă încred în Tine... și nu mă tem (Psalm 91, 7).
10 - Fericit este acela care aude vestea Evangheliei din tinerețea sa,
și mai fericit este acela care se ridică îndată ce aude chemarea Domnului și pornește spre El.
care luptă din toate puterile sale,
care face totul spre a fi cel dintâi în orice faptă bună.
11 - Locul lumesc în care ne aflam înainte de chemarea Domnului este atât de rău și de primejdios,
vremea pe care am pierdut-o în păcat, este atât de scumpă,
viața pe care parcă o mai avem de trăit înainte, este așa de scurtă și de nesigură,
ceea ce avem de făcut pentru noi și pentru mântuirea noastră este atât de însemnat,
și fericirea Slavei lui Hristos este atât de strălucită,
- încât fiecare dintre noi, auzind n-ar trebui decât să alergăm numaidecât.
Să alergăm din chiar primul moment.
Să alergăm din chiar toate puterile noastre.
Să alergăm chiar și mai repede decât oricare ceilalți ucenici ai Domnului, de lângă noi.
12 - Se poate ca alergând să ne sângerăm uneori picioarele.
Se poate uneori să ne lovim greu de tot, izbindu-ne de piedici pe care nu le-am bănuit.
Se poate chiar să și cădem,
toate acestea fiind foarte lesne cu putință celui care aleargă...
- Dar un alergător adevărat nu se va opri,
nici nu se va abate din alergarea care îi stă înainte,
pentru nici una din acestea.
Nici chiar pentru toate la un loc.
13 - Da mai mult, în ciuda tuturor greutăților și în ciuda vrăjmașului care ni le pune în cale spre a ne opri și descuraja din alergarea noastră,
- alergătorul Domnului se va strădui să alerge și mai cu stăruință în alergarea care îi stă înainte.
Uitându-se țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus,
care pentru bucuria ce-I era pusă înainte a suferit Crucea, a disprețuit rușinea, a biruit moartea și nimic nu L-au oprit până ce a ajuns la Dreapta Tronului lui Dumnezeu (Evrei 12, 1-2).
14 - Gândul acesta dar să ne însuflețească și pe noi toți.
Râvna aceasta să ne aprindă.
Dorința aceasta să ne domine.
Prețul acesta să ne atragă!
În așa fel încât nimic să nu ne mai poată lua nici ochii, nici gândul și nici inima de la Isus!
15 - Primim răni și dureri în alergarea noastră?
- Nu-i nimic!
Rănile se vindecă,
lacrimile se usucă,
amărăciunile se uită,
- dar bucuriile și binecuvântările câștigate prin ele, rămân pe veci.
16 - Întâmpinăm lovituri?
Avem de suferit bătăi, prigoniri, nedreptăți și alte felurite necazuri?
- Tot nu-i nimic!
Prin harul lui Dumnezeu și acestea vor trece.
Nimic nu este în realitate așa de greu cât pare!
După ce ai trecut cu răbdare și cu bine prin ele, harul lui Dumnezeu care îți va fi dăruit,
pentru că le-ai răbdat,
va fi nebănuit de mare, chiar și aici pe pământ.
Și bucuria că le-ai biruit va fi negrăită chiar și în viața asta.
17 - N-au fost oameni mai străluciți pe lume ca aceia care au ieșit din cuptorul suferințelor biruitori.
Cine ar putea măsura valoarea lui Iov,
a lui David,
a lui Daniel? ...
Cine ar putea măsura strălucirea biruinței acelora care au fost niște mari eroi sfinți?
Valoarea sfinților Pavel, Ioan Gură de Aur - și chiar dintre cei mai noi a părintelui Iosif - este unică și veșnică în Hristos.
Fața și numele acestora purtând încă dogoarea focului prin care au trecut, - vor străluci veșnic ca niște sori pe cerul Împărăției lui Dumnezeu.
Al Bisericii lui Hristos.
18 - Ai uneori nenorocirea să și cazi alergând?
- O, nu deznădăjdui! Și aceasta este cu putință.
Diavolul nu are o mai mare ciudă pe nimeni ca pe cei care caută să alerge mai cu râvnă pentru Domnul chiar dacă uneori mai și cad...
În fața acelora așează el cele mai multe curse.
Pe calea lor face el cele mai grele gropi.
Înaintea lor scoate el cele mai multe ispite.
- De aceea nu-i nici de mirare că uneori vreunii dintre ei au mai căzut. Și poate rău de tot.
Dacă s-au ridicat iarăși, - ei sunt ca și cum nici n-ar fi căzut.
19 - Cuvântul Domnului spune: De șapte ori să cadă cel neprihănit, el iarăși se ridică (Prov 24, 16).
Nu se va bucura vrăjmașul multă vreme, căci credinciosul Domnului Isus se va scula iarăși. Chiar dacă stă cândva în întuneric totuși Domnul este iarăși Lumina Lui (Mica 7, 8).
20 - Cel drept suferă pedeapsa Domnului cu bucurie, sau cu răbdare
- căci recunoaște că a păcătuit.
El face totul să se ridice din nou, mai smerit, dar mai hotărât,
mai curajos dar mai atent,
mai grăbit dar mai prevăzător.
Astfel cel ce iubește pe Hristos, mai presus de orice pe lume va învăța din toate acestea - cum să-L slăvească mereu tot mai bine pe Domnul său,
și cum să-L urmeze mereu tot mai cu vrednicie,
și cum să-I semene mereu tot mai frumos.
- Iar în felul acesta, chiar căderile lui ajung înălțările lui.
Și rănile lui ajung slava lui.
Doamne Isuse, ajută-ne astfel.
Amin.