Toți cei ce au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
Stăpânul adevărat al inimii noastre este Domnul Isus Hristos. Căci El ne-a răscumpărat din felul deșert de viețuire și de sub osânda păcatului, nu cu aur sau cu argint, ci cu Sângele Său Cel Scump (1 Petru 1, 18-19).
Deci Hristos Singur, are dreptul să stăpânească deplin peste noi.
Tot ceea ce stăpânește peste inima noastră și în ea, mai înainte de Hristos, sau mai puternic decât El, - este un idol.
Tot ceea ce iubim mai mult decât pe Hristos și mai cald decât pe El, este păcat.
Tot ceea ce ne este mai de preț și mai presus și mai apropiat decât El, - este rău.
Tot ceea ce robește ființa noastră și ne face să-i simțim arzător lipsa, în afară de El și mai trebuincios ca El,
tot ceea ce ne-a ajuns ceva fără de care simțim că nu putem trăi nici dacă L-am avea pe Hristos,
tot ceea ce ne stoarce lacrimi fierbinți de dor și de nerăbdare, mai presus decât după Isus,
tot ceea ce ține ființa noastră cuprinsă puternic și care ne-o înlănțuiește cu patimi și dorințe aprinse și statornice, în afară de Hristos,
- este un idol, este un stăpân nedrept. Este un hoț și un tâlhar, pentru sufletul nostru.
Fiindcă a luat pe nedrept locul cuvenit numai lui Hristos, în centrul inimii și vieții noastre, care se cuvine să fie în întregime, numai și numai a lui Dumnezeu.
Lumea și pornirile ei păcătoase, poftele și păcatele, dorințele necurate și toate celelalte, care stăpânesc inima noastră înainte de Hristos, sunt niște hoți și niște tâlhari.
Ne fură sănătatea și tinerețea, banii și darurile noastre.
Ne fură timpul și iubirea, inima și mântuirea noastră,
ne fură cerul, fericirea și viața aceasta și cea veșnică, înșelându-ne și aruncându-ne apoi în veșnica pierzare...
Dragul meu,
dacă mai stăpânesc în inima ta acești tâlhari și acum, eu te rog nu-i mai asculta, eu te rog izgonește-i de la tine chiar acum, cu grabă și cu groază.
Și caută-L pe Domnul și primește-L pe El, să stăpânească numai El inima ta.
Cheamă-L până nu ajungi ucis de tâlharii aceștia, ca atâția alții care i-au primit și i-au ospătat spre osânda și pierzarea sufletelor lor.
Numai pentru slava Sfântului Nume al Domnului nostru Isus, este și trebuie să fie atât biserica cât și adunarea Lui. Numai Domnul Isus trebuie să fie Stăpân acolo în mijlocul lor. El să fie Împăratul și Stăpânul Cel cinstit și ascultat de către toți (Marcu 11, 15-17).
Numai Lui trebuie să-I fie închinate toate zilele noastre și numai El trebuie să fie proslăvit și înălțat de către toți închinătorii și slujitorii din Casa Lui.
Dar atât de mulți și atât de multe, au intrat și intră prin ușile dosnice ale Casei Domnului, lucrând și luptând să-L scoată pe Hristos din noi și dintre noi,
atât de mulți hoți și tâlhari de păcate și de obiceiuri neîngăduite, de interese firești și viclene, de practici neduhovnicești și neevanghelice, se adăpostesc tot mai comod și mai nelegiuit înăuntrul Casei Domnului și Dumnezeului nostru.
Și ridicându-se până unde nici nu poți crede sau gândi că ar putea fura locul care I se cuvine numai lui Dumnezeu, întocmai ca niște hoți și criminali.
Oricine Îl cunoaște pe Hristos,
oricine iubește Adevărul și Sfințenia care trebuie să fie podoaba Casei Domnului cât vor ținea veacurile,
acela trebuie să lupte necurmat împotriva a tot ce a intrat și este străin în locul sfânt,
împotriva a tot ce este hoție și tâlhărie acolo, unde trebuie să stăpânească numai evlavia și sfințenia, dărnicia și dragostea lui Dumnezeu. Oricine iubește și dorește înălțarea și slăvirea lui Dumnezeu trebuie să se ridice totdeauna cu durere, dar și cu îndrăzneală sfântă, împotriva tuturor acelora care pe nedrept iau locul Domnului Isus,
sau fură sufletele adunării Sale,
sau fură ceea ce este al Domnului și alor Lui.
Tot ce aparține, văzut Bisericii și Lucrării Domnului, adunat de înaintași, este avutul ei. După cum ceea ce a câștigat cineva prin munca sa, și i-au lăsat înaintașii săi, este un bun al său.
Toate sufletele și darurile adunate duhovnicește de Lucrarea Domnului, sunt proprietatea ei.
De aceea oricine vine într-o lucrare sau într-o casă, cu gând să ia de acolo prin înșelăciune sau prin furt, un suflet sau un bun, este un fur și un tâlhar.
Orice învățătură străină, orice apostol străin, orice duh străin, orice evanghelie străină, care vin într-o biserică sau într-o familie duhovnicească, cu gând să atragă de acolo un suflet sau mai multe, fac crimă de tâlhărie duhovnicească și cad sub blestemul și sub osânda Cuvântului Sfânt.
Atât cel care face această fărădelege cât și cine îl introduce și îl ajută la aceasta, sunt osândiți la fel (Matei 7, 15-20; Apoc. 20, 10; Rom. 16, 17-18; Gal. 1, 8-9; 2 Cor. 11, 13; Filip. 3, 2; 2 Petru 2, 1; 2 Ioan 10, 11, etc).
Iată deci cum veți putea cunoaște cine este tâlharul și hoțul. Și cine se face părtaș cu el.
Doamne și Stăpânul Bisericii și al Lucrării Tale,
Te rugăm veghează cu dragostea, cu grija și cu puterea Judecății Tale, asupra avuției Tale duhovnicești
și luptă împotriva celor care umblă numai să fure și să tâlhărească sufletele și bunurile câștigate de alții cu muncă cinstită, cu osteneli și cu jertfe grele (2 Cor. 10, 13-18).
Ai milă și de Lucrarea Oastei Tale în care ai avut atâția lucrători și ostenitori sfinți,
care cu lacrimi și cu jertfe mari au adunat la Tine atâtea suflete care Te-au iubit și slujit atât de frumos și de cald.
Ia seama Doamne și vino cu răsplata dreaptă, la toți cei care au venit și vin încă, în Lucrarea aceasta, cu gând de furt și cu dorință tâlhărească, să prade și să răpească bunuri și suflete, nimicind Lucrarea Ta atât de frumoasă.
Nu le mai lăsa Doamne nici un câștig în paguba ei.
Ci scoate din ea tot ce este străin, fur și tâlhar, fie venit dinafară, fie ieșit dinăuntrul ei. Fie duhuri, fie oameni.
Amin.