Hristos este Totul
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Lumina este Înțelepciunea prin care au fost concepute toate.
Materia din care au fost zidite toate.
Echilibrul prin care se țin toate.
Și Rostul prin care sunt îndreptățite toate.
3 - Omul care trăiește în păcat, - și nu vrea să se elibereze de el, - este un nebun, care iubește noroiul și se complace în noroi.
Tot ce este în Hristos este în Lumină.
Oricine nu vine la El este în noapte.
4 - Nimic nu se poate alege și așeza echilibrat, - fără lumina lui Dumnezeu.
Nimic nu se poate porni bine. Nici merge bine. Și cu atât mai mult nu poate ajunge bine la sfârșit, fără Lumină.
Când faci ceva în întuneric, iar pe urmă te uiți la lumină ce ai făcut - cât de urât apare lucrul tău!
Așa este și când ai a face cu un om fără Hristos.
5 - Normal, pe pământ averile ar trebui să fie în mâinile oamenilor darnici, și binefăcători. Căci ei au milă de semenii lor și doresc să-i ajute. Fiind bogați ei i-ar putea ajuta...
Dar bogății lumești nu pot avea toți, însă duhovnicești pot.
Cine Îl are pe Hristos, are avuția cea mai mare - și poate face cele mai multe dărnicii.
6 - De fapt averile lumești sunt în stăpânirea celor zgârciți. Iar zgârcitul este ca un câine ce stă pe o căpiță de fân: nici el nu mănâncă din ce are - și nici nu lasă pe bieții boi flămânzi să mănânce.
Și câte alte nepotriviri ca asta mai sunt pe lume!
7 - Pe scaunele înalte ar trebui să stea cei smeriți, fiindcă ei nu se îngâmfă și nu asupresc pe cei nevinovați.
Dar de obicei stau cei îngâmfați și aspri, iar aceștia sunt asupritori și tirani pentru semenii lor.
Va veni însă vremea când aceste lucruri se vor schimba, pentru că este scris: Domnul va înălța pe cei smeriți și va prăbuși pe cei mândri.
8 - Judecători ar trebui să fie numai oamenii cei mai drepți din lume, căci ei nu fac nedreptate nimănui.
Dar de cele mai multe ori sunt acolo oamenii cei mai fără milă și mai fără teamă de păcat. Ca să se împlinească celălalt cuvânt care zice: Judecata va fi fără milă, pentru cel ce n-a avut milă.
9 - Puterea și stăpânirea, tronurile și domniile din lumea aceasta ar trebui să fie numai în mâinile oamenilor blânzi și iubitori.
Pentru că numai niște astfel de oameni ar așeza o pace fericită, o armonie desăvârșită și o înțelegere adevărată între popoarele pământului.
Și așa va fi când va domni Hristos - Împăratul Păcii.
10 - Abia atunci când va domni Împărăția Păcii va fi potrivire pentru toți.
Abia atunci va fi pace și dreptate.
Dar până atunci ne îndurerează mereu nepotrivirile...
Și sângerăm printre ele răbdând, nădăjduind și rugându-ne.
Vino Doamne Isuse!
11 - Omul înțelept nu se fălește nici măcar cu ziua de azi, fiindcă în orice clipă se poate întâmpla orice nenorocire.
Câtă vreme omul nu-și cunoaște viitorul nici cu o clipă înainte - el se poate teme de orice.
Nimeni nu-i sigur nicăieri, ci oricine este primejduit oriunde.
12 - Fericit este orice om care își cunoaște bine marginile până la care se cuvine să se întindă
și care nu trece peste limita bunei cuviințe niciodată.
Acel om chibzuit și înțelept, nu va fi nici de rușine și nici de pagubă niciodată.
13 - Planificarea muncii viitoare este înțelepciune și prevedere.
Împărțirea cu grijă a timpului, a muncii și a hranei pentru ziua de mâine, este cumpătare și economie.
Punerea în ordine a oricărui lucru,
pregătirea pentru iarnă, pentru lipsuri, pentru bătrânețe,
- toate acestea sunt virtuți alese și fapte pline de cumințenie la un om luminat și la un popor cult.
14 - Omul sau poporul înțelept care lucrează în curățenie și chibzuință nu va fi niciodată lipsit.
Nu va fi niciodată surprins nepregătit.
Nu va umbla niciodată în gol,
și nu va fi niciodată zăpăcit sau neputincios.
Hristos fiind lumina lui, - viața lui va fi echilibrată.
15 - Omul înțelept în Hristos, nu se va pomeni niciodată venit prea târziu, ori unde nu i-ar fi locul lui.
Nu va fi nici prea la dreapta nici prea la stânga.
Nu va merge nici prea cu unii nici prea cu alții.
Nici prea înghesuit nici prea singur,
și mai ales nu va fi niciodată prea lăudăros și încrezut.
Așa se poartă un om cu adevărat înțelept.
16 - În toate planurile sale omul chibzuit nu se pripește și nu se laudă. Nici cu ce are.
Dar cel nechibzuit se laudă și cu ce nu are.
17 - Ce înțelept este prevăzătorul cumpătat.
Ce minunat este omul care împărțindu-și cu grijă și timpul zilei care vine, își ridică ochii smeriți către Dumnezeu și se roagă:
- Doamne, dacă îmi vei ajuta Tu, - voi face!...
18 - Omul chibzuit împărțindu-și pâinea pentru anul care vine, își îndreaptă cu nădejde inima spre Dumnezeu și zice:
- Doamne, dacă ne-o vei binecuvânta Tu, - va ajunge.
19 - Omul împărțindu-și munca sa viitoare... faptele sale viitoare... planurile sale viitoare...
- își înalță cu rugăciune gândurile și nădejdile sale către Acela de voința căruia depind toate și spune liniștit:
- Doamne, dacă vei voi Tu!
20 - Omul lui Dumnezeu este și trebuie să fie cumpătat și atent în toate lucrurile sale.
E adevărat că muncind bine și economisind cu grijă, el nu duce lipsă de nimic,
dar nu uită nici de datoria lui de a da Domnului partea Sa.
O Dumnezeul nostru Înțelept și Bun, binecuvântează pe orice fiu al Tău, care nu-și uită datoriile față de Tine și Lucrarea Ta!
Amin.