Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
vine iarăși.
Vine sigur, pentru că mai are încă în lumea aceasta o ultimă lucrare de făcut și pe care trebuie să o facă neapărat, la vremea ei.
Nimeni altcineva nu poate face această lucrare decât El.
El a început-o, El a continuat-o până acum, și El o va sfârși neapărat, când ceasul acestui sfârșit va veni.
Domnul Isus a înștiințat despre aceste lucruri mult mai înainte de a se împlini...
Toate profețiile Sale s-au împlinit pe parcurs, căci fiecare eveniment care s-a petrecut, a mai adeverit o profeție.
Cu fiecare întâmplare s-a mai împlinit o Scriptură.
Puține, foarte puține, au mai rămas acele profeții cărora încă nu le-a sosit clipa împlinirii.
Dar și acestora curând și pe rând le sosește vremea, pentru că însăși vremea s-a împuținat și tot ce este rânduit să se mai împlinească în cuprinsul puținelor zile rămase, își grăbesc împlinirea (1 Cor. 7, 29-31; Matei 24, 22; 1 Petru 4, 7).
Domnul tot parcă întârzie, parcă tot nici nu S-a mișcat din Locul Său, ca să vină.
Parcă este cine știe unde, nebănuit de departe de noi și dus foarte de demult...
Căci înadins ne face să nu auzim veștile despre cutremure, despre nenorociri, despre tulburări, despre semnele profețite că vor prevesti apropierea Domnului
Dumnezeu însă, preaiubiților, nu întârzie, cum cred unii.
Păruta Lui întârziere este numai, îndelunga Lui răbdare, care dorește ca nimeni dintre noi să nu piară ci toți să fim mântuiți (2 Petru 3, 9).
Păruta întârziere a Venirii Mântuitorului este numai iubitoarea Lui așteptare pentru noi, pentru cei care încă nu ne-am trezit și nu ne-am sculat ca să venim în întâmpinarea Lui (Matei 25, 1).
Dar parcă n-ar fi ajuns niciodată încă până la noi Vestea Cea Mare și Zguduitoare a Venirii Lui, așa stăm de nepăsători,
parcă nici chemarea Lui cea dulce și grăitoare ca să nu mai așteptăm, ca nu cumva să ne prindă cealaltă veste dormind, parcă nici asta n-am fi auzit-o, așa dormim de adânc.
Dragă suflete, care nu te-ai sculat până acum ca să alergi spre Domnul, nu mai întârzia nici o clipă! Scoală-te iute și vino la El înainte de Venirea Lui cu Judecata Înfricoșată.
Vino la El, până este încă tot în locul unde te așteaptă. Până ce este tot în Lăcașul Sfânt, tot în haina de Mântuitor, tot în înfățișarea milostivă și iubitoare de Mijlocitor pentru iertarea și mântuirea ta (Evrei 7, 25).
Iar tu dragă suflete, care L-ai aflat odată pe Domnul, dar lumea și păcatul te-a rupt iarăși de El și te-a despărțit de părtășia cu Hristos Mântuitorul tău și cu frații tăi, trezește-te și mai îngrozit tu, din căderea ta și vino din nou la Domnul.
El te așteaptă tot acolo unde L-ai aflat și unde L-ai lăsat tu, când te-ai despărțit de El.
Tot acolo sunt și frații tăi care te așteaptă cu durere și cu dor - de când te-ai despărțit de ei.
Nu mai întârzia nici tu, ci întoarce iarăși acolo unde ai fost atât de iubit și fericit și unde ești așteptat încă.
Domnul nu S-a schimbat,
dragostea Lui a rămas aceeași.
El va fi și va rămâne Același până la Sfârșit. Adică până la sfârșitul vremii răbdării Lui, sau la sfârșitul vremii zilelor tale.
Acum Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos este Același față de toți, Bun și Iertător.
Dar atunci nu va mai fi față de toți Același. Va fi unora Bucurie, iar altora Osândă veșnică.
Căci atunci El va da fiecăruia întocmai după faptele lui și va fi cu fiecare întocmai după meritul său (Rom. 2, 6; Psalm 62, 12).
O, Dumnezeul nostru, Cel Unic și Binecuvântat în veci,
slavă Ție pentru îndelunga Ta răbdare cu care ne-ai așteptat până când, am fost treziți din somnul păcatelor noastre
și ne-am sculat venind rând pe rând la Tine.
Slavă Ție care n-ai încetat să fii Bun, n-ai încetat să ne iubești, și n-ai încetat să ne chemi și să ne aștepți, deși vremea Venirii Tale s-a apropiat atât de mult încât n-ar mai fi de mirare să sosești din clipă în clipă, pentru Înviere, Judecată și Răsplătire.
Slavă Ție care Ți-ai trimis și Îți trimiți atâția vestitori care să ne înștiințeze și atâtea profeții care să ne arate Venirea și chemarea Ta.
Ai milă Doamne Isuse de cei încă atât de mulți, care nu s-au trezit să vină la Tine.
Mai îngăduie o vreme de har,
mai trimite un val puternic de soli ai Tăi care să zguduie cu chemările lor conștiințele împietrite ale oamenilor
și mai trimite o mare revărsare a duhului de pocăință și întoarcere peste oameni,
pentru ca nici unii să nu fie osândiți.
Amin.