Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
vine iarăşi.
Vine sigur, pentru că mai are încă în lumea aceasta o ultimă lucrare de făcut şi pe care trebuie să o facă neapărat, la vremea ei.
Nimeni altcineva nu poate face această lucrare decât El.
El a început-o, El a continuat-o până acum, şi El o va sfârşi neapărat, când ceasul acestui sfârşit va veni.
Domnul Isus a înştiinţat despre aceste lucruri mult mai înainte de a se împlini...
Toate profeţiile Sale s-au împlinit pe parcurs, căci fiecare eveniment care s-a petrecut, a mai adeverit o profeţie.
Cu fiecare întâmplare s-a mai împlinit o Scriptură.
Puţine, foarte puţine, au mai rămas acele profeţii cărora încă nu le-a sosit clipa împlinirii.
Dar şi acestora curând şi pe rând le soseşte vremea, pentru că însăşi vremea s-a împuţinat şi tot ce este rânduit să se mai împlinească în cuprinsul puţinelor zile rămase, îşi grăbesc împlinirea (1 Cor. 7, 29-31; Matei 24, 22; 1 Petru 4, 7).
Domnul tot parcă întârzie, parcă tot nici nu S-a mişcat din Locul Său, ca să vină.
Parcă este cine ştie unde, nebănuit de departe de noi şi dus foarte de demult...
Căci înadins ne face să nu auzim veştile despre cutremure, despre nenorociri, despre tulburări, despre semnele profeţite că vor prevesti apropierea Domnului
Dumnezeu însă, preaiubiţilor, nu întârzie, cum cred unii.
Păruta Lui întârziere este numai, îndelunga Lui răbdare, care doreşte ca nimeni dintre noi să nu piară ci toţi să fim mântuiţi (2 Petru 3, 9).
Păruta întârziere a Venirii Mântuitorului este numai iubitoarea Lui aşteptare pentru noi, pentru cei care încă nu ne-am trezit şi nu ne-am sculat ca să venim în întâmpinarea Lui (Matei 25, 1).
Dar parcă n-ar fi ajuns niciodată încă până la noi Vestea Cea Mare şi Zguduitoare a Venirii Lui, aşa stăm de nepăsători,
parcă nici chemarea Lui cea dulce şi grăitoare ca să nu mai aşteptăm, ca nu cumva să ne prindă cealaltă veste dormind, parcă nici asta n-am fi auzit-o, aşa dormim de adânc.
Dragă suflete, care nu te-ai sculat până acum ca să alergi spre Domnul, nu mai întârzia nici o clipă! Scoală-te iute şi vino la El înainte de Venirea Lui cu Judecata Înfricoşată.
Vino la El, până este încă tot în locul unde te aşteaptă. Până ce este tot în Lăcaşul Sfânt, tot în haina de Mântuitor, tot în înfăţişarea milostivă şi iubitoare de Mijlocitor pentru iertarea şi mântuirea ta (Evrei 7, 25).
Iar tu dragă suflete, care L-ai aflat odată pe Domnul, dar lumea şi păcatul te-a rupt iarăşi de El şi te-a despărţit de părtăşia cu Hristos Mântuitorul tău şi cu fraţii tăi, trezeşte-te şi mai îngrozit tu, din căderea ta şi vino din nou la Domnul.
El te aşteaptă tot acolo unde L-ai aflat şi unde L-ai lăsat tu, când te-ai despărţit de El.
Tot acolo sunt şi fraţii tăi care te aşteaptă cu durere şi cu dor - de când te-ai despărţit de ei.
Nu mai întârzia nici tu, ci întoarce iarăşi acolo unde ai fost atât de iubit şi fericit şi unde eşti aşteptat încă.
Domnul nu S-a schimbat,
dragostea Lui a rămas aceeaşi.
El va fi şi va rămâne Acelaşi până la Sfârşit. Adică până la sfârşitul vremii răbdării Lui, sau la sfârşitul vremii zilelor tale.
Acum Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos este Acelaşi faţă de toţi, Bun şi Iertător.
Dar atunci nu va mai fi faţă de toţi Acelaşi. Va fi unora Bucurie, iar altora Osândă veşnică.
Căci atunci El va da fiecăruia întocmai după faptele lui şi va fi cu fiecare întocmai după meritul său (Rom. 2, 6; Psalm 62, 12).
O, Dumnezeul nostru, Cel Unic şi Binecuvântat în veci,
slavă Ţie pentru îndelunga Ta răbdare cu care ne-ai aşteptat până când, am fost treziţi din somnul păcatelor noastre
şi ne-am sculat venind rând pe rând la Tine.
Slavă Ţie care n-ai încetat să fii Bun, n-ai încetat să ne iubeşti, şi n-ai încetat să ne chemi şi să ne aştepţi, deşi vremea Venirii Tale s-a apropiat atât de mult încât n-ar mai fi de mirare să soseşti din clipă în clipă, pentru Înviere, Judecată şi Răsplătire.
Slavă Ţie care Ţi-ai trimis şi Îţi trimiţi atâţia vestitori care să ne înştiinţeze şi atâtea profeţii care să ne arate Venirea şi chemarea Ta.
Ai milă Doamne Isuse de cei încă atât de mulţi, care nu s-au trezit să vină la Tine.
Mai îngăduie o vreme de har,
mai trimite un val puternic de soli ai Tăi care să zguduie cu chemările lor conştiinţele împietrite ale oamenilor
şi mai trimite o mare revărsare a duhului de pocăinţă şi întoarcere peste oameni,
pentru ca nici unii să nu fie osândiţi.
Amin.