Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii sus, și a zis: Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.
Cu cel bun, El este nespus de Bun, iar cu cel rău, până la urmă, Se va purta așa cum merită (Psalm 18, 25-26).
Cât de cu drag privesc ochii Domnului peste cei care se tem de El
și cu câtă plăcere bucuroasă ascultă El rugăciunile alor Săi, că nu le ajunge cuvântul pe buze - și El l-a auzit
și cu câtă grabă și dărnicie puterea Lui împlinește cererile pe care I le fac ei! (Psalm 34, 15; 1 Petru 3, 12).
O, cu câtă dragoste au privit mereu Ochii Tatălui la Preaiubitul Său Fiu Isus Hristos și cu câtă căldură a mărturisit Dumnezeu Tatăl despre Omul-Dumnezeu Fiul Său că în El Își găsește toată plăcerea Sa (Matei 17, 5).
Pentru că Fiul Se purta în toate spre a-I fi cu adevărat un ascultător plăcut Tatălui Ceresc (Ioan 12, 49).
Și n-a fost Cuvânt al Tatălui pe care Fiul să nu-L fi ascultat...
De aceea n-a fost nici rugăciune a Fiului pe care Tatăl să n-o asculte.
Ce dulce și cerească este părtășia ascultării dintre sufletul credincios și Tatăl Cel Ceresc.
Nu este o mai Dumnezeiască fericire pe pământ ca această părtășie în care sufletul ascultă de Dumnezeu, iar Dumnezeu ascultă de el.
Nu este o stare mai după voia lui Dumnezeu decât starea unei singure, a unei smerite și a unei evlavioase ascultări, în care credinciosul e una cu Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este una cu el.
Îndată ce se săvârșește ascultarea noastră deplină de Dumnezeu, se săvârșește și ascultarea Lui de noi (2 Cor. 10, 6).
Atunci nu este har de la El care să ne mai fie oprit nouă,
nici jertfă mai plăcută lui Dumnezeu decât ascultarea, din care I le aducem noi toate Lui.
Când avem o deplină ascultare de Dumnezeu, atunci fiecare nouă pornire bună din noi, Îi aduce lui Dumnezeu o jertfă întreagă, iar ascultarea iubitoare și smerită, le dă tuturor un gust dulce și o formă frumoasă.
Când inima credincioasă are într-adevăr harul ascultării în ea, tot ce va face din această ascultare, va fi plin de frăgezime și de curăție.
O, ce frumoși și ce nevinovați sunt ochii ascultători!
Ce pline de bun simț sunt toate puterile ei.
Ce atente îi sunt totdeauna urechile.
Ce moi și harnice îi sunt mâinile ei.
Ce iuți îi sunt picioarele mereu sănătoase și tinere.
Ce respectuoase îi sunt cuvintele ei.
Ce calde și duioase și prietenoase îi sunt simțămintele
și ce recunoscătoare îi este toată înfățișarea ei!
Nici o lenevie, nici o rezervă, nici o îndoială, nu mai există, într-o viață care are harul ascultării în ea,
nici o pretenție, nici o prefăcătorie, nici o încăpățânare sau mândrie nu va fi la ea niciodată.
Va fi gata să facă îndată cu grabă și cu bucurie tot ce i se cere din partea Domnului și a fraților, spre împlinirea unui lucru frumos și spre a face o bucurie sfântă (Matei 26, 10).
Nici un lucru n-a vrut Domnul Isus să le arate și să-i învețe pe ai Săi, cu mai multă stăruință ca ascultarea.
În toate privințele Domnul nostru Isus a vrut să ne fie nouă o pildă, ca și noi să facem la fel ca El, dar în privința ascultării a vrut să ne fie și mai presus decât în toate celelalte, o pildă de neuitat.
Supunerea și ascultarea desăvârșită de voia Tatălui, oricare ar fi fost prețul acestei supuneri și ascultări, a fost totdeauna nu numai gândul dar și fapta Domnului nostru Preaiubit.
Jertfa Sa, a fost mai presus de toate,
o Jertfă a ascultării Desăvârșite de voia Tatălui Ceresc.
De aceea a și fost Jertfa Domnului Isus și va rămâne pe vecii vecilor, cea mai Atotputernică Jertfă și cea mai înaltă Dovadă a Sfințeniei și Dragostei Lui față de Tatăl.
Căci tot ce aduce ascultarea este de cel mai mare preț și de cea mai strălucită curăție.
O Dumnezeule Binecuvântat Isus Hristos,
Tu Cel mai presus de noi toți, dar care Te faci ascultătorul tuturor, slavă Ție.
Slavă Ție care asculți și Te supui până și celei mai neînsemnate și mai nevrednice dintre făpturile Tale, împlinindu-i cererile și ascultându-i dorințele, când se înalță înlăcrimate spre Tine.
Slavă Ție care Te-ai bucurat cel mai mult când ai putut să asculți deplin de Tatăl Tău. Și Te bucuri cel mai mult când ești ascultat la fel, de fiii Tăi.
Te rugăm ai milă de noi Doamne Isuse și dăruiește-ne mai mult decât orice altceva, un duh smerit de ascultare desăvârșită de Tine.
Ascultarea de Duhul și de Cuvântul Voii Tale, de duhul și de cuvântul frățietății noastre.
Nu ne lăsa Doamne Isuse niciodată fără acest duh, pentru că tot ce este în afară de El în noi, nu aduce decât tulburare și amărăciune (Evrei 12, 15).
Fiindcă din oricare alt dar al nostru poate să odrăslească vreun lăstar al firii vechi, numai din ascultarea cea curată, nu pot ieși decât roadele binecuvântate și totdeauna plăcute Duhului Sfânt (Gal. 5, 22).
Doamne Isuse, nimicește orice neascultare dintre noi, ori cu ce haină ar fi ea îmbrăcată și cu atât mai degrabă pe aceea care vine în Numele Tău și se preface că este din Cuvântul Tău.
Nu ne lăsa niciodată să privim cu nepăsare la nici o neascultare oricând se ivește între noi și ori prin cine ar veni ea.
Ci s-o biruim și s-o alungăm și din noi și dintre noi, prin puterea Ta.
Amin.