Iudeii au zis între ei: Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăștiați printre Greci, și să învețe pe Greci?
E ciudat ce adevăruri cerești spun câteodată oamenii fără să-și dea seama de uriașa valoare a cuvântului spus.
Ce adevăr era și acesta pe care îl spunea acum gloata vorbind împreună! Gândul acesta era o profeție, și întrebarea aceasta era o descoperire Dumnezeiască. Așa cum fusese și profeția pe care o făcuse Caiafa, nu de la el, ci de la harul de mare preot pe care îl avea cât împlinea slujba aceasta: Că Isus avea să caute și să aducă într-un singur trup pe toți copiii lui Dumnezeu cei împrăștiați.
Însuși Domnul a spus că pentru aceasta a venit El ca să caute și să mântuiască ce era pierdut (Luca 19, 10),
Cât de împrăștiată era omenirea, și în atâtea nefericite sisteme, înainte de venirea Domnului Isus.
Ce minunat mijloc de apropiere, de unitate, de înfrățire a adus Evanghelia și Crucea lui Hristos pentru noi toți.
Diavolul vine numai să ne împrăștie, să dezbine și să tulbure.
Tot ceea ce strică unitatea și dezbină frățietatea celor credincioși este numai de la diavolul, chiar și dezbinările făcute pe temeiuri biblice.
Dragostea lui Hristos caută mereu și mereu să strângă iarăși pe toți cei risipiți de către vrăjmașul. Și de către slugile lui. Dinăuntru și dinafară. Iar vicleșugul diavolului caută numai să împrăștie. Și vai cât de mulți îl ajută pe diavolul să împrăștie - și cât de puțini pe Domnul să strângă.
Frați iubiți, deschideți-vă bine ochii să înțelegeți că oricine nu adună cu frățietatea Domnului, acela risipește (Matei 12, 30),
oricine face dezbinări printre voi împotriva învățăturii pe care ați primit-o, acela este Satană sau din Satana (Gal. 1, 9), oricine ar fi el,
Nu-i primiți și nu-i urmați (Matei 24, 24-26) nici nu-i primiți în casă, nici nu le spuneți bun venit, ci alungați-i și rămâneți crezând cum ați primit de la început (1 Cor. 15, 1; 1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 6).
O Doamne Isuse, Bunule Mântuitor,
cât de împrăștiați eram și noi, dar Tu ne-ai căutat și ne-ai adus în staulul acestei minunate Lucrări cerești care este familia noastră duhovnicească, unde ai făcut să cunoaștem atâția minunați copii ai Tăi între care, lângă Tine, suntem atât de fericiți.
Mulțumindu-Ți pentru dragostea cu care ne-ai căutat și în care ne strângi, Te rugăm scoate Tu Însuți din noi și dintre noi orice învățătură dezbinătoare și orice învățător care vine cu duh străin să ne împrăștie și să ne risipească din nou,
căci aceasta a doua împrăștiere este și mai nefericită, căci este veșnică.
Și ajută-ne să ne ferim de ei după Cuvântul Tău, alungându-i de la noi ca să nu ajungem noi să ne alungi Tu, cu ei cu tot în focul veșnic.
Amin.