Iudeii au zis între ei: Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre Greci, şi să înveţe pe Greci?
E ciudat ce adevăruri cereşti spun câteodată oamenii fără să-şi dea seama de uriaşa valoare a cuvântului spus.
Ce adevăr era şi acesta pe care îl spunea acum gloata vorbind împreună! Gândul acesta era o profeţie, şi întrebarea aceasta era o descoperire Dumnezeiască. Aşa cum fusese şi profeţia pe care o făcuse Caiafa, nu de la el, ci de la harul de mare preot pe care îl avea cât împlinea slujba aceasta: Că Isus avea să caute şi să aducă într-un singur trup pe toţi copiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.
Însuşi Domnul a spus că pentru aceasta a venit El ca să caute şi să mântuiască ce era pierdut (Luca 19, 10),
Cât de împrăştiată era omenirea, şi în atâtea nefericite sisteme, înainte de venirea Domnului Isus.
Ce minunat mijloc de apropiere, de unitate, de înfrăţire a adus Evanghelia şi Crucea lui Hristos pentru noi toţi.
Diavolul vine numai să ne împrăştie, să dezbine şi să tulbure.
Tot ceea ce strică unitatea şi dezbină frăţietatea celor credincioşi este numai de la diavolul, chiar şi dezbinările făcute pe temeiuri biblice.
Dragostea lui Hristos caută mereu şi mereu să strângă iarăşi pe toţi cei risipiţi de către vrăjmaşul. Şi de către slugile lui. Dinăuntru şi dinafară. Iar vicleşugul diavolului caută numai să împrăştie. Şi vai cât de mulţi îl ajută pe diavolul să împrăştie - şi cât de puţini pe Domnul să strângă.
Fraţi iubiţi, deschideţi-vă bine ochii să înţelegeţi că oricine nu adună cu frăţietatea Domnului, acela risipeşte (Matei 12, 30),
oricine face dezbinări printre voi împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o, acela este Satană sau din Satana (Gal. 1, 9), oricine ar fi el,
Nu-i primiţi şi nu-i urmaţi (Matei 24, 24-26) nici nu-i primiţi în casă, nici nu le spuneţi bun venit, ci alungaţi-i şi rămâneţi crezând cum aţi primit de la început (1 Cor. 15, 1; 1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 6).
O Doamne Isuse, Bunule Mântuitor,
cât de împrăştiaţi eram şi noi, dar Tu ne-ai căutat şi ne-ai adus în staulul acestei minunate Lucrări cereşti care este familia noastră duhovnicească, unde ai făcut să cunoaştem atâţia minunaţi copii ai Tăi între care, lângă Tine, suntem atât de fericiţi.
Mulţumindu-Ţi pentru dragostea cu care ne-ai căutat şi în care ne strângi, Te rugăm scoate Tu Însuţi din noi şi dintre noi orice învăţătură dezbinătoare şi orice învăţător care vine cu duh străin să ne împrăştie şi să ne risipească din nou,
căci aceasta a doua împrăştiere este şi mai nefericită, căci este veşnică.
Şi ajută-ne să ne ferim de ei după Cuvântul Tău, alungându-i de la noi ca să nu ajungem noi să ne alungi Tu, cu ei cu tot în focul veşnic.
Amin.