Știu, I-a răspuns Marta, că va învia la înviere, în ziua de apoi.
O, ce cuvinte cutremurătoare sunt acestea: la Înviere, în Ziua de Apoi!
Când rostim aceste cuvinte și încercăm să ne gândim închipuindu-ne, pe cât putem, acest mare eveniment - ni se înfioară toată ființa
și nu îndrăznim să mergem mai departe...
Să mergem totuși! Căci așa de sigur, cum de sigur este că a venit ziua de azi, așa va veni și Ziua aceea de Apoi!
Și după cum tot ce are un început, are sigur și un sfârșit, așa este și cu Timpul, așa este și cu lumea.
Și după cum orice iarnă are o primăvară și orice semănat are un răsărit, tot așa și noi toți n-am fost îngropați spre nimicire ci semănați spre viață (1 Cor. 15, 42-44),
toți vom avea o înviere, pentru o altă viață care va fi continuarea în veșnicie a existenței acesteia, dar într-o altă formă (1 Cor. 15, 42),
într-o altă formă, dar de aceeași natură, o prelungire ispășitoare sau răsplătitoare a acesteilalte vieți de dinaintea ei.
O, ce eveniment înfricoșat va avea loc în Ziua Aceea, în Ultima Zi a lumii, sub forma în care este lumea aceasta acum.
Pe neașteptate, ca un fulger Se va ivi Semnul Dumnezeiesc a lui Hristos pe cer (Matei 24, 30; Apoc. 1, 7).
Atunci toate puterile cerești, într-o lumină înspăimântătoare și măreață, în forme nebănuite nouă încă, Îl vor însoți pe Slăvitul Împărat Isus Hristos (Matei 16, 27; 2 Tes. 1, 10).
Iar Natura, cu toate puterile ei dezlănțuite, în cutremure, în furtuni, în trăsnete și fulgere, flăcări și grindine (Apoc. 16, 18),
va lua cutremurătoare parte la acestea, ea însăși îngrozită în Fața Făcătorului ei
Atunci la cel dintâi glas al Lui
și la cel dintâi strigăt al unei trâmbițe cerești, mai puternic decât tot urletul valurilor și vânturilor nemaiauzite niciodată,
mai puternic decât răzbubuitul trăsnetelor și al cutremurelor, nemaivăzute încă pe lume,
toți muritorii strigați fiecare pe numele său, din toate părțile pământului vor fi schimbați, vor primi trupuri nemuritoare,
apoi toți morții, începând de la Abel, până la cel murit cu o clipă mai înainte, din pământ, din ape, din foc, din iad,
- se vor trezi buimăciți cum se trezește cineva noaptea din somn în strigătul că-i arde casa pe el.
Și se vor alinia printr-o împingere tainică, grăbită și puternică, tremurând, în fața Tronului Mare și Alb al Marelui Judecător pe care L-au tăgăduit...
El îi va împărți după viața pe care au dus-o, la Dreapta sau la Stânga Lui.
Și le va spune El Însuși fiecărui suflet și fiecărei categorii, tot ce a făcut și nu trebuia să facă,
tot ce trebuia să nu facă și a făcut.
Răsplata și-o va simți fiecare că este dreaptă, fiindcă Dumnezeu nu va face nimănui nici o nedreptate (Matei 20, 13).
Satana și slujitorii lui, își vor primi plata lor veșnică, și vor merge pe totdeauna în locul pregătit pentru ei, de însăși faptele lor. Păcatul, Moartea și Iadul la fel.
Vor merge atunci, după aceștia și acei oameni care de bună voia lor și-au ales în existența aceasta, calea și duhul acestora, ascultând pe diavolul.
Iar după ce toți se vor fi dus, în acest spațiu rezervat pentru acest rău, și pentru toți acești răi,
de unde Dumnezeu Își va fi retras pe totdeauna Prezența Sa,
- atunci ca o noapte de fier se vor lăsa peste ei acoperișul și lepădarea Uitării Veșnice...
Ziduri veșnice vor fi așezate în jurul lor și peste ei, și vor fi veșnic și veșnic, ca și cum nici n-ar fi mai existat.
Aceasta va fi cumplita moarte a doua, adică Uitarea Veșnică.
După aceasta va începe veșnicia celor binecuvântați, veșnicia a cărei lumină, bucurie și fericire nu are nici o asemănare cu nimic din ce cunoaștem sau putem grăi acum. După cum nu va avea nici un sfârșit.
Dar cea mai mare dintre răsplătiri va fi Prezența Fericită a lui Hristos, în ei și între ei.
Așa va fi la Înviere, în Ziua de Apoi...
Slavă, slavă, slavă Ție Dumnezeule al Adevărului,
al Dreptății și al Judecății,
al Răzbunării și al Răsplătirilor!
Cine poate zugrăvi în cuvinte, Doamne Dumnezeule, cele ce se vor întâmpla în acea Zi mare și înfricoșată, a Învierii și Judecății de Apoi?
Și cine oare va putea sta în picioare în Ziua Aceea, dacă nu l-ai ține Tu și dacă nu l-ai întări Tu? (Efes. 6, 10-13).
Cine ar mai putea scăpa vreodată de toate aceste lucruri de groază Doamne, dacă n-ai fi venit Tu să ne adăpostești la picioarele Crucii Tale Sfinte și la adăpostul aripilor Tale (Psalm 91, 4),
adăpostire, la care ne-ai chemat și la care ne-ai adunat pe toți cei care am vrut să Te ascultăm pe Tine în viața asta și să primim mântuirea Ta!
Slavă Ție, pentru marea grijă și iubire pe care ai avut-o față de noi înainte de a veni Ziua Aceea mare și înfricoșată a Învierii.
Dar Te rugăm Doamne Isuse nu numai să ne ții mereu pe totdeauna în acest dulce adăpost, unde nu ne va mai amenința nimic,
ci să aduci mereu pe toți cei care stau încă și azi tot sub amenințarea pedepselor Judecății Tale, cheamă-i Doamne Isuse și strânge-i pe toți cei ce încă n-au venit,
până când toți cei ce trăiesc în păcat, vor veni și ei. Să fie găsiți toți oamenii în Ziua Aceea, la Dreapta Ta iubiți și mântuiți ai Tăi. În focul veșnic să meargă numai Satana, cu păcatul și cu moartea, creaturile sale.
Amin.