Ştiu, I-a răspuns Marta, că va învia la înviere, în ziua de apoi.
O, ce cuvinte cutremurătoare sunt acestea: la Înviere, în Ziua de Apoi!
Când rostim aceste cuvinte şi încercăm să ne gândim închipuindu-ne, pe cât putem, acest mare eveniment - ni se înfioară toată fiinţa
şi nu îndrăznim să mergem mai departe...
Să mergem totuşi! Căci aşa de sigur, cum de sigur este că a venit ziua de azi, aşa va veni şi Ziua aceea de Apoi!
Şi după cum tot ce are un început, are sigur şi un sfârşit, aşa este şi cu Timpul, aşa este şi cu lumea.
Şi după cum orice iarnă are o primăvară şi orice semănat are un răsărit, tot aşa şi noi toţi n-am fost îngropaţi spre nimicire ci semănaţi spre viaţă (1 Cor. 15, 42-44),
toţi vom avea o înviere, pentru o altă viaţă care va fi continuarea în veşnicie a existenţei acesteia, dar într-o altă formă (1 Cor. 15, 42),
într-o altă formă, dar de aceeaşi natură, o prelungire ispăşitoare sau răsplătitoare a acesteilalte vieţi de dinaintea ei.
O, ce eveniment înfricoşat va avea loc în Ziua Aceea, în Ultima Zi a lumii, sub forma în care este lumea aceasta acum.
Pe neaşteptate, ca un fulger Se va ivi Semnul Dumnezeiesc a lui Hristos pe cer (Matei 24, 30; Apoc. 1, 7).
Atunci toate puterile cereşti, într-o lumină înspăimântătoare şi măreaţă, în forme nebănuite nouă încă, Îl vor însoţi pe Slăvitul Împărat Isus Hristos (Matei 16, 27; 2 Tes. 1, 10).
Iar Natura, cu toate puterile ei dezlănţuite, în cutremure, în furtuni, în trăsnete şi fulgere, flăcări şi grindine (Apoc. 16, 18),
va lua cutremurătoare parte la acestea, ea însăşi îngrozită în Faţa Făcătorului ei
Atunci la cel dintâi glas al Lui
şi la cel dintâi strigăt al unei trâmbiţe cereşti, mai puternic decât tot urletul valurilor şi vânturilor nemaiauzite niciodată,
mai puternic decât răzbubuitul trăsnetelor şi al cutremurelor, nemaivăzute încă pe lume,
toţi muritorii strigaţi fiecare pe numele său, din toate părţile pământului vor fi schimbaţi, vor primi trupuri nemuritoare,
apoi toţi morţii, începând de la Abel, până la cel murit cu o clipă mai înainte, din pământ, din ape, din foc, din iad,
- se vor trezi buimăciţi cum se trezeşte cineva noaptea din somn în strigătul că-i arde casa pe el.
Şi se vor alinia printr-o împingere tainică, grăbită şi puternică, tremurând, în faţa Tronului Mare şi Alb al Marelui Judecător pe care L-au tăgăduit...
El îi va împărţi după viaţa pe care au dus-o, la Dreapta sau la Stânga Lui.
Şi le va spune El Însuşi fiecărui suflet şi fiecărei categorii, tot ce a făcut şi nu trebuia să facă,
tot ce trebuia să nu facă şi a făcut.
Răsplata şi-o va simţi fiecare că este dreaptă, fiindcă Dumnezeu nu va face nimănui nici o nedreptate (Matei 20, 13).
Satana şi slujitorii lui, îşi vor primi plata lor veşnică, şi vor merge pe totdeauna în locul pregătit pentru ei, de însăşi faptele lor. Păcatul, Moartea şi Iadul la fel.
Vor merge atunci, după aceştia şi acei oameni care de bună voia lor şi-au ales în existenţa aceasta, calea şi duhul acestora, ascultând pe diavolul.
Iar după ce toţi se vor fi dus, în acest spaţiu rezervat pentru acest rău, şi pentru toţi aceşti răi,
de unde Dumnezeu Îşi va fi retras pe totdeauna Prezenţa Sa,
- atunci ca o noapte de fier se vor lăsa peste ei acoperişul şi lepădarea Uitării Veşnice...
Ziduri veşnice vor fi aşezate în jurul lor şi peste ei, şi vor fi veşnic şi veşnic, ca şi cum nici n-ar fi mai existat.
Aceasta va fi cumplita moarte a doua, adică Uitarea Veşnică.
După aceasta va începe veşnicia celor binecuvântaţi, veşnicia a cărei lumină, bucurie şi fericire nu are nici o asemănare cu nimic din ce cunoaştem sau putem grăi acum. După cum nu va avea nici un sfârşit.
Dar cea mai mare dintre răsplătiri va fi Prezenţa Fericită a lui Hristos, în ei şi între ei.
Aşa va fi la Înviere, în Ziua de Apoi...
Slavă, slavă, slavă Ţie Dumnezeule al Adevărului,
al Dreptăţii şi al Judecăţii,
al Răzbunării şi al Răsplătirilor!
Cine poate zugrăvi în cuvinte, Doamne Dumnezeule, cele ce se vor întâmpla în acea Zi mare şi înfricoşată, a Învierii şi Judecăţii de Apoi?
Şi cine oare va putea sta în picioare în Ziua Aceea, dacă nu l-ai ţine Tu şi dacă nu l-ai întări Tu? (Efes. 6, 10-13).
Cine ar mai putea scăpa vreodată de toate aceste lucruri de groază Doamne, dacă n-ai fi venit Tu să ne adăposteşti la picioarele Crucii Tale Sfinte şi la adăpostul aripilor Tale (Psalm 91, 4),
adăpostire, la care ne-ai chemat şi la care ne-ai adunat pe toţi cei care am vrut să Te ascultăm pe Tine în viaţa asta şi să primim mântuirea Ta!
Slavă Ţie, pentru marea grijă şi iubire pe care ai avut-o faţă de noi înainte de a veni Ziua Aceea mare şi înfricoşată a Învierii.
Dar Te rugăm Doamne Isuse nu numai să ne ţii mereu pe totdeauna în acest dulce adăpost, unde nu ne va mai ameninţa nimic,
ci să aduci mereu pe toţi cei care stau încă şi azi tot sub ameninţarea pedepselor Judecăţii Tale, cheamă-i Doamne Isuse şi strânge-i pe toţi cei ce încă n-au venit,
până când toţi cei ce trăiesc în păcat, vor veni şi ei. Să fie găsiţi toţi oamenii în Ziua Aceea, la Dreapta Ta iubiţi şi mântuiţi ai Tăi. În focul veşnic să meargă numai Satana, cu păcatul şi cu moartea, creaturile sale.
Amin.