Munca e o poruncă dumnezeiască
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
Munca, lucrul pentru traiul vieţii, e o poruncă dumnezeiască. Celui dintâi om i s-a dat Grădina Edenului, ca să o lucreze. „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în Grădina Edenului, ca să o lucreze şi să o păzeasc ă” (Facere 2, 15).
Iar după ce Adam a păcătuit, i s-a dat munca şi ca un fel de pedeapsă pentru păcat. „Fiindcă ai mâncat din pomul din care Îţi poruncisem să nu mănânci, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarbă de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, că din el ai fost luat” (Facere 3, 7-19).
„Să nu urăşti lucrarea cea cu osteneală şi lucrarea pământului cea făcută de Cel Preaînalt” (Facere 3, 17-19).
Aşa dar, munca ne-a rămas ca o poruncă dumnezeiască; este ca un testament ce a trecut prin Adam la noi toţi.
Orice creştin trebuie să ştie că Evanghelia n-a şters acest testament. Ci îl predică şi azi şi îl va predica până la sfârşit. Mulţi necredincioşi au încercat să răspândească hula că Evanghelia predică lenea şi îi face pe oameni leneşi. Minciună!
Evanghelia predică munca. Însuşi Mântuitorul Şi-a trăit copilăria în casa lemnarului Iosif. Creştinul cel adevărat este un om harnic, care îşi agoniseşte traiul vieţii prin muncă cinstită şi printr-o viaţă şi casă ordonate.
Evanghelia nu predică lenea. Leneşul nu are duhul Evangheliei. „Mergi la furnică, leneşule - zice Cuvântul lui Dumnezeu. Uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te” (Prov 6, 6-11).
Dar în lumina Evangheliei munca pentru traiul vieţii nu trebuie văzută atât ca o pedeapsă pentru păcatul lui Adam, ci trebuie văzută ca un lucru bun, pe care ni l-a lăsat Bunul Dumnezeu spre binele şi mântuirea sufletului nostru. Munca este de la Dumnezeu, şi tot ce este de la Dumnezeu nu poate să fie rău. Munca este de la Dumnezeu, de aceea poartă în ea ceva de la Dumnezeu, ceva din darul cerului de Sus.
Despre Însuşi Dumnezeu, Creatorul lumii, spune Cuvântul Bibliei că a lucrat şase zile. „În ziua a şasea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse” (Facere 2, 2).
Lumea, cu toate ce se văd într-însa - zicea un Sf. Părinte - este oglinda lucrării lui Dumnezeu. „Tatăl Meu lucrează - zicea Iisus - de aceea şi Eu, de asemenea, lucrez” (In 5, 17).
Tot ceea ce a creat Dumnezeu, zice un învăţat creştin, este o vie lucrare. Dacă pământul şi planetele nu şi-ar face necurmat lucrul lor de învârtire împrejurul soarelui, îndată s-ar tulbura tot mersul lumii şi al Universului. Cu atât mai vârtos omul, cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu, trebuie să fie într-o vie şi necurmată lucrare. Munca e veche cât pământul şi are creştetul în cer.