Munca e o poruncă dumnezeiască
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
Munca, lucrul pentru traiul vieții, e o poruncă dumnezeiască. Celui dintâi om i s-a dat Grădina Edenului, ca să o lucreze. „Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în Grădina Edenului, ca să o lucreze și să o păzeasc ă” (Facere 2, 15).
Iar după ce Adam a păcătuit, i s-a dat munca și ca un fel de pedeapsă pentru păcat. „Fiindcă ai mâncat din pomul din care Îți poruncisem să nu mănânci, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale. Spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarbă de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, că din el ai fost luat” (Facere 3, 7-19).
„Să nu urăști lucrarea cea cu osteneală și lucrarea pământului cea făcută de Cel Preaînalt” (Facere 3, 17-19).
Așa dar, munca ne-a rămas ca o poruncă dumnezeiască; este ca un testament ce a trecut prin Adam la noi toți.
Orice creștin trebuie să știe că Evanghelia n-a șters acest testament. Ci îl predică și azi și îl va predica până la sfârșit. Mulți necredincioși au încercat să răspândească hula că Evanghelia predică lenea și îi face pe oameni leneși. Minciună!
Evanghelia predică munca. Însuși Mântuitorul Și-a trăit copilăria în casa lemnarului Iosif. Creștinul cel adevărat este un om harnic, care își agonisește traiul vieții prin muncă cinstită și printr-o viață și casă ordonate.
Evanghelia nu predică lenea. Leneșul nu are duhul Evangheliei. „Mergi la furnică, leneșule - zice Cuvântul lui Dumnezeu. Uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te” (Prov 6, 6-11).
Dar în lumina Evangheliei munca pentru traiul vieții nu trebuie văzută atât ca o pedeapsă pentru păcatul lui Adam, ci trebuie văzută ca un lucru bun, pe care ni l-a lăsat Bunul Dumnezeu spre binele și mântuirea sufletului nostru. Munca este de la Dumnezeu, și tot ce este de la Dumnezeu nu poate să fie rău. Munca este de la Dumnezeu, de aceea poartă în ea ceva de la Dumnezeu, ceva din darul cerului de Sus.
Despre Însuși Dumnezeu, Creatorul lumii, spune Cuvântul Bibliei că a lucrat șase zile. „În ziua a șasea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse” (Facere 2, 2).
Lumea, cu toate ce se văd într-însa - zicea un Sf. Părinte - este oglinda lucrării lui Dumnezeu. „Tatăl Meu lucrează - zicea Iisus - de aceea și Eu, de asemenea, lucrez” (In 5, 17).
Tot ceea ce a creat Dumnezeu, zice un învățat creștin, este o vie lucrare. Dacă pământul și planetele nu și-ar face necurmat lucrul lor de învârtire împrejurul soarelui, îndată s-ar tulbura tot mersul lumii și al Universului. Cu atât mai vârtos omul, cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu, trebuie să fie într-o vie și necurmată lucrare. Munca e veche cât pământul și are creștetul în cer.