Oastea cheamă „la lucru”

Fraţi ostaşi, cu toţii, mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe „seceră”! Acestea sunt „statutele” şi „regulamentele” noastre

Am arătat pe larg ce ispită şi pierzare este lenea cea duhovnicească şi cum îşi pierde mântuirea leneşul cel duhovnicesc.

Un creştin adevărat este un lucrător harnic, un plugar harnic. Un creştin adevărat este veşnic cu mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe „seceră”. El lucrează neîncetat în ogorul mântuirii lui şi a altora.

Aşa este şi aşa trebuie să fie şi Oastea Domnului. S-a vorbit mult şi în multe feluri despre Oastea Domnului. Eu zic că Oastea este, mai ales, o rupere cu lenea, cu somnul, cu trândăvia cea duhovnicească. Am rupt-o cu „somnul”, cu „lenea” şi ne-am apucat de lucru. Am pus mâna pe „plug”.

Eu, ca preot tânăr la ţară, de câte ori citeam în Biblie, găseam un loc la Isaia care parcă îmi trăgea o palmă şi mă ruşina: „Toţi păstorii lui Israel sunt orbi, fără pricepere... aiurează, stau tolăniţi şi le place să doarmă” (Is 56, 10-11).

Cuvântul lui Dumnezeu parcă mă târa şi pe mine în faţa acestei judecăţi. Eram şi eu un păstor prea leneş. Şi atunci m-am ridicat şi mi-am zis: „Doamne, eu nu mai pot suferi această mustrare!... Ajută-mă să mă trezesc şi să intru cu adevărat în lucrul tău!”.

Şi am pus mâna pe plugul Evangheliei. Şi am început să strig şi pe alţii: „Ce staţi fără de lucru aici?” (Mt 20, 6). „Intraţi în ogorul Domnului!... Să lăsăm lenea şi somnul; să ne punem pe lucru!”... Şi astfel s-a format Oastea Domnului, ca o trezire la lucru. Preoţi şi mireni ne-am trezit din toate părţile şi-am pus mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe lucru... Au început să scrâşnească „plugurile” şi s-a pornit o mare plugărie duhovnicească pe întinsul acestei ţări. Departe de mine gândul de a mă lăuda, căci numai acela se poate lăuda pe care-l laudă Domnul (2 Cor 10, 18). Sunt un om slab şi nevoiaş: şi trupeşte, şi sufleteşte. N-am chemat pe nimeni să păşească pe urmele mele, cum zicea Apostolul Pavel. Ci pe toţi i-am chemat să păşească pe urmele Domnului, spre Golgota.

Dar dacă am avut ceva cu care am putut da pildă fraţilor mei, acest ceva a fost hărnicia, a fost răbdarea, silinţa şi stăruinţa de a sta mereu la lucru, în cercetarea şi tâlcuirea Scripturilor, în scrierea de cărţi şi foi pentru trezirea religioasă a poporului. Oastea s-a înfiripat prin nopţi de veghe, de muncă, de rugăciune, de neîncetate frământări pentru a ara mai adânc. Domnul ştie mai bine ca oricine această muncă şi jertfă şi El nu va lăsa să fie batjocorită. Şi nu-mi pare rău că am fost harnic şi m-am jertfit în ogorul Domnului. Căci pilda mea a prins. Oastea a crescut şi s-a format în duh de muncă, de hărnicie şi de jertfă... Toţi ostaşii sunt nişte harnici „plugari” şi „semănători” în ogorul Domnului. Pe tot locul îi vezi cu mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe „seceră”... Nici o altă mişcare religioasă din ţara aceasta n-a pus pe drumuri atâţia devotaţi vestitori şi lucrători ai Domnului. Niciodată n-a avut ţara aceasta atâţia harnici plugari şi săpători în poporul de jos, în poporul laicilor. E o bucurie nespus de dulce să vezi oameni din popor cutreierând satele şi oraşele, desţelenind ogoarele sufleteşti cu Cuvântul lui Dumnezeu...

Fraţii mei! Să ne păstrăm harnici în lucrul şi în jertfa pentru cauza Domnului! Să fim nişte harnici lucrători în via Lui!

Să fim nişte harnici servitori ai Lui!

Domnul Iisus a fost şi o pildă de lucru şi hărnicie: „Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez” (In 5, 17). Un creştin leneş este şi o defăimare pentru Domnul lui. Închipuiţi-vă o ceată de servitori leneşi, somnoroşi, murdari. Oricine-i va vedea, va zice îndată: „Desigur că aşa e şi stăpânul lor... Un leneş trebuie să fie şi stăpânul lor...”. O, dacă oamenii Îl batjocoresc în atâtea feluri pe Iisus, Domnul lor, apoi ei Îl batjocoresc şi prin lenea lor cea duhovnicească. Ce defăimare pentru Domnul este să vezi lenea, somnul şi trândăvia tocmai acolo unde ar trebui să vezi munca şi jertfa! Chiar şi asta este o sminteală pentru mulţi şi „vai aceluia prin care vine sminteala!”...

Mă uit duhovniceşte peste fronturile Oastei şi văd în toate părţile „pluguri”, „sape”, „greble”, „coase”... Văd în toate părţile munca, truda şi alergarea fraţilor ostaşi. Astea-s statutele şi regulamentele Oastei! Noi nu avem la Oaste statute şi regulamente speciale. Avem însă, în schimb, „pluguri”, „sape”, „seceri”, „greble” etc. Şi cu acestea facem biruinţa. Când Oastea va avea statute, dar nu va avea „unelte agricole” şi „plugari”, atunci ea şi-a sfârşit viaţa...

Mă uit peste fronturile Oastei. Mă uit şi peste munca şi frământările mele. Sunt 14 ani de când am căutat să dovedesc că mai sunt în ţara asta şi păstori care nu „dorm tolăniţi”. Că mai sunt şi păstori care „s-au trezit”. Şi totuşi mă gândesc: Uite ce fu să păţesc cu „trezirea” mea. După 14 ani de lucru mi se spune azi că sunt dat afară din Biserică. Mă mângâi însă cu gândul că asta a fost soarta de totdeauna a celor care n-au „dormit”.

Fraţii mei! Nu uitaţi: Toţi cei care am pus mâna pe „plug” vom avea şi multe frământări şi necazuri. Dar scris este că „cel ce a pus mâna pe plug nu se mai uită înapoi” (Lc 9, 62), ci numai înainte.