Oastea cheamă „la lucru”

Frați ostași, cu toții, mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe „seceră”! Acestea sunt „statutele” și „regulamentele” noastre

Am arătat pe larg ce ispită și pierzare este lenea cea duhovnicească și cum își pierde mântuirea leneșul cel duhovnicesc.

Un creștin adevărat este un lucrător harnic, un plugar harnic. Un creștin adevărat este veșnic cu mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe „seceră”. El lucrează neîncetat în ogorul mântuirii lui și a altora.

Așa este și așa trebuie să fie și Oastea Domnului. S-a vorbit mult și în multe feluri despre Oastea Domnului. Eu zic că Oastea este, mai ales, o rupere cu lenea, cu somnul, cu trândăvia cea duhovnicească. Am rupt-o cu „somnul”, cu „lenea” și ne-am apucat de lucru. Am pus mâna pe „plug”.

Eu, ca preot tânăr la țară, de câte ori citeam în Biblie, găseam un loc la Isaia care parcă îmi trăgea o palmă și mă rușina: „Toți păstorii lui Israel sunt orbi, fără pricepere... aiurează, stau tolăniți și le place să doarmă” (Is 56, 10-11).

Cuvântul lui Dumnezeu parcă mă târa și pe mine în fața acestei judecăți. Eram și eu un păstor prea leneș. Și atunci m-am ridicat și mi-am zis: „Doamne, eu nu mai pot suferi această mustrare!... Ajută-mă să mă trezesc și să intru cu adevărat în lucrul tău!”.

Și am pus mâna pe plugul Evangheliei. Și am început să strig și pe alții: „Ce stați fără de lucru aici?” (Mt 20, 6). „Intrați în ogorul Domnului!... Să lăsăm lenea și somnul; să ne punem pe lucru!”... Și astfel s-a format Oastea Domnului, ca o trezire la lucru. Preoți și mireni ne-am trezit din toate părțile și-am pus mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe lucru... Au început să scrâșnească „plugurile” și s-a pornit o mare plugărie duhovnicească pe întinsul acestei țări. Departe de mine gândul de a mă lăuda, căci numai acela se poate lăuda pe care-l laudă Domnul (2 Cor 10, 18). Sunt un om slab și nevoiaș: și trupește, și sufletește. N-am chemat pe nimeni să pășească pe urmele mele, cum zicea Apostolul Pavel. Ci pe toți i-am chemat să pășească pe urmele Domnului, spre Golgota.

Dar dacă am avut ceva cu care am putut da pildă fraților mei, acest ceva a fost hărnicia, a fost răbdarea, silința și stăruința de a sta mereu la lucru, în cercetarea și tâlcuirea Scripturilor, în scrierea de cărți și foi pentru trezirea religioasă a poporului. Oastea s-a înfiripat prin nopți de veghe, de muncă, de rugăciune, de neîncetate frământări pentru a ara mai adânc. Domnul știe mai bine ca oricine această muncă și jertfă și El nu va lăsa să fie batjocorită. Și nu-mi pare rău că am fost harnic și m-am jertfit în ogorul Domnului. Căci pilda mea a prins. Oastea a crescut și s-a format în duh de muncă, de hărnicie și de jertfă... Toți ostașii sunt niște harnici „plugari” și „semănători” în ogorul Domnului. Pe tot locul îi vezi cu mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe „seceră”... Nici o altă mișcare religioasă din țara aceasta n-a pus pe drumuri atâția devotați vestitori și lucrători ai Domnului. Niciodată n-a avut țara aceasta atâția harnici plugari și săpători în poporul de jos, în poporul laicilor. E o bucurie nespus de dulce să vezi oameni din popor cutreierând satele și orașele, desțelenind ogoarele sufletești cu Cuvântul lui Dumnezeu...

Frații mei! Să ne păstrăm harnici în lucrul și în jertfa pentru cauza Domnului! Să fim niște harnici lucrători în via Lui!

Să fim niște harnici servitori ai Lui!

Domnul Iisus a fost și o pildă de lucru și hărnicie: „Tatăl Meu lucrează și Eu lucrez” (In 5, 17). Un creștin leneș este și o defăimare pentru Domnul lui. Închipuiți-vă o ceată de servitori leneși, somnoroși, murdari. Oricine-i va vedea, va zice îndată: „Desigur că așa e și stăpânul lor... Un leneș trebuie să fie și stăpânul lor...”. O, dacă oamenii Îl batjocoresc în atâtea feluri pe Iisus, Domnul lor, apoi ei Îl batjocoresc și prin lenea lor cea duhovnicească. Ce defăimare pentru Domnul este să vezi lenea, somnul și trândăvia tocmai acolo unde ar trebui să vezi munca și jertfa! Chiar și asta este o sminteală pentru mulți și „vai aceluia prin care vine sminteala!”...

Mă uit duhovnicește peste fronturile Oastei și văd în toate părțile „pluguri”, „sape”, „greble”, „coase”... Văd în toate părțile munca, truda și alergarea fraților ostași. Astea-s statutele și regulamentele Oastei! Noi nu avem la Oaste statute și regulamente speciale. Avem însă, în schimb, „pluguri”, „sape”, „seceri”, „greble” etc. Și cu acestea facem biruința. Când Oastea va avea statute, dar nu va avea „unelte agricole” și „plugari”, atunci ea și-a sfârșit viața...

Mă uit peste fronturile Oastei. Mă uit și peste munca și frământările mele. Sunt 14 ani de când am căutat să dovedesc că mai sunt în țara asta și păstori care nu „dorm tolăniți”. Că mai sunt și păstori care „s-au trezit”. Și totuși mă gândesc: Uite ce fu să pățesc cu „trezirea” mea. După 14 ani de lucru mi se spune azi că sunt dat afară din Biserică. Mă mângâi însă cu gândul că asta a fost soarta de totdeauna a celor care n-au „dormit”.

Frații mei! Nu uitați: Toți cei care am pus mâna pe „plug” vom avea și multe frământări și necazuri. Dar scris este că „cel ce a pus mâna pe plug nu se mai uită înapoi” (Lc 9, 62), ci numai înainte.