Iudeii i-au răspuns: Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
Câtă vreme iudeii aveau Legea Domnului şi cugetau zi şi noapte la ea (Psalmi 1, 2), şi câtă vreme Duhul Legii Domnului era lumina călăuzitoare a gândurilor şi faptelor lor, nevinovatul trăia, Fiul lui Dumnezeu era binecuvântat, prezenţa lui Dumnezeu era în mijlocul lor şi toţi erau fericiţi (Deut. 5, 29-33).
Dar când în locul Legii Domnului ei au pus legea lor, când în locul voii lui Dumnezeu îşi urmăreau împlinirea voii lor, când în locul Duhului Sfânt în inimile lor s-a înstăpânit duhul urii, al răzbunării, al întunericului şi al stricăciunii - prezenţa lui Dumnezeu plecase, Fiul lui Dumnezeu era osândit, nevinovatul trebuia să moară (Ioan 7, 19).
Aşa se întâmplă totdeauna când în loc să primească Legea lui Hristos şi să se conducă numai în duhul de iubire, oamenii îşi fac legea lor şi se împietresc în duhul ei de ură.
Legea lui Hristos îi uneşte pe oameni înfrăţindu-i pe toţi, legea omului îi dezbină şi-i aruncă în cea mai cruntă dintre toate urile: ura religioasă.
Legea lui Dumnezeu este pace şi dragoste (Ioan 13, 34). Legea omului este ceartă şi combatere. Legea Domnului conduce la viaţă prin fericirea tuturor (Psalm 19, 7); legea omului firesc duce la pierzare prin nimicirea tuturor.
E o mare nenorocire că în locul dragostei lui Hristos care ar trebui să fie singura lege a lumii întregi, sunt astăzi atât de multe legi omeneşti.
E o şi mai mare nenorocire că între creştinii care mărturisesc Numele lui Dumnezeu şi credinţa lui Hristos, totuşi nu stăpâneşte această unică Lege fericită.
Ei mărturisesc din gură Legea lui Hristos, predică frumos despre ea, scriu atât de mult despre binecuvântările ei, cântă atât de minunat despre binefacerile ei - dar apoi duc sufletele tot în legea lor. Împing foloasele tot spre legea lor. Strâng prada tot în curtea legii lor. Şi se duc să se culce tot la sânul legii lor.
Fiindcă nu sunt sub har - ci fiecare sub o lege a sa (Rom. 6, 14). De aceea fiecare îşi caută foloasele lor sau ale legii lor. Şi nu foloasele adevăratei legi a lui Hristos (Filip. 2, 21).
Dar slăvit să fie Domnul că în toate aceste gloate împărţite între îngrădirile atâtor legi, Duhul lui Hristos lucrează la desăvârşirea Bisericii Sale Veşnice şi unice şi la sfinţirea poporului Său unic, prin întoarcerea celor aleşi la Unica Lege fericită de la început: Legea dragostei în Hristos.
În Duhul acestei Legi este unitate, este respect, este părtăşie, este fericirea adevărată.
În lumina acestei Legi, toate celelalte dispar.
Cine slujeşte Legii lui Hristos este binecuvântat şi folositor tuturor semenilor săi.
El va trăi şi pe mai departe în legea sa, dar prin Hristos va lărgi hotarele acestei legi până la nemărginirea hotarelor Legii lui Dumnezeu.
Şi când toţi vor fi ajuns să facă astfel, atunci micile hotare ale tuturor legilor se vor lărgi, se vor întrepătrunde, se vor depăşi până vor deveni toate iarăşi numai unul singur, aşa cum a fost la început. Toate legile vor deveni o singură Lege. Toate turmele o singură Turmă.
O, credinciosule şi frate, la aceste gânduri desigur şi inima ta saltă de bucurie. Şi simt cum doreşti de fierbinte şi tu să vină mai curând această fericită vreme...
E foarte bine că ai ajuns şi tu să te încredinţezi că aşa este voia lui Dumnezeu şi că aşa va trebui să fie.
Oare nu cumva spui cu gura că doreşti să vină Împărăţia lui Dumnezeu, dar cu fapta lucrezi să întinezi tot împărăţia ta şi a aliaţilor tăi?
Zici că iubeşti Legea lui Hristos, dar propovăduieşti tot legea ta? Chemi sufletele în turma lui Isus, dar le împingi tot în staulul tău? Vesteşti Cuvântul lui Hristos, dar Îi dai tot interpretarea care aduce folos cauzei tale!
Aşa s-a făcut până acum, o mie de ani. De acum să nu se mai facă aşa! Să ne lărgim hotarele. Să ne facem legile noastre roabe Legii lui Hristos! Să ne lărgim hotarele până la marginile hotarelor Lui. Atunci legea noastră nu va mai nedreptăţi pe nimeni. Nu va mai ucide pe nimeni. Ci va mântui pe toţi. Şi în primul rând pe noi, care ne-am lărgit (2 Cor. 6, 13).
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie!
Cu tot sufletul sătul de amărăciunea legilor omeneşti, dorim dulceaţa Legii Tale. Cu toată amintirea zguduită de nedreptăţile şi crimele săvârşite de legile omeneşti, ne rugăm pentru venirea Împărăţiei Tale, Isuse Doamne, în care Legea Iubirii va fi singura Lege. Şi fericirea ei va fi partea tuturor oamenilor fără deosebire de limbă, de stare, de neam şi de fel.
O, Doamne Isuse, grăbeşte venirea acestei zile fericite şi veşnice. Noi putem să o dorim, să ne rugăm şi să facem câte ceva pentru ea - dar numai Tu o poţi aduce, căci numai Tu ai puterea aceasta. Te rugăm, adu-o cât mai curând.
Amin.