Iudeii i-au răspuns: Noi avem o Lege, și după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.
Câtă vreme iudeii aveau Legea Domnului și cugetau zi și noapte la ea (Psalmi 1, 2), și câtă vreme Duhul Legii Domnului era lumina călăuzitoare a gândurilor și faptelor lor, nevinovatul trăia, Fiul lui Dumnezeu era binecuvântat, prezența lui Dumnezeu era în mijlocul lor și toți erau fericiți (Deut. 5, 29-33).
Dar când în locul Legii Domnului ei au pus legea lor, când în locul voii lui Dumnezeu își urmăreau împlinirea voii lor, când în locul Duhului Sfânt în inimile lor s-a înstăpânit duhul urii, al răzbunării, al întunericului și al stricăciunii - prezența lui Dumnezeu plecase, Fiul lui Dumnezeu era osândit, nevinovatul trebuia să moară (Ioan 7, 19).
Așa se întâmplă totdeauna când în loc să primească Legea lui Hristos și să se conducă numai în duhul de iubire, oamenii își fac legea lor și se împietresc în duhul ei de ură.
Legea lui Hristos îi unește pe oameni înfrățindu-i pe toți, legea omului îi dezbină și-i aruncă în cea mai cruntă dintre toate urile: ura religioasă.
Legea lui Dumnezeu este pace și dragoste (Ioan 13, 34). Legea omului este ceartă și combatere. Legea Domnului conduce la viață prin fericirea tuturor (Psalm 19, 7); legea omului firesc duce la pierzare prin nimicirea tuturor.
E o mare nenorocire că în locul dragostei lui Hristos care ar trebui să fie singura lege a lumii întregi, sunt astăzi atât de multe legi omenești.
E o și mai mare nenorocire că între creștinii care mărturisesc Numele lui Dumnezeu și credința lui Hristos, totuși nu stăpânește această unică Lege fericită.
Ei mărturisesc din gură Legea lui Hristos, predică frumos despre ea, scriu atât de mult despre binecuvântările ei, cântă atât de minunat despre binefacerile ei - dar apoi duc sufletele tot în legea lor. Împing foloasele tot spre legea lor. Strâng prada tot în curtea legii lor. Și se duc să se culce tot la sânul legii lor.
Fiindcă nu sunt sub har - ci fiecare sub o lege a sa (Rom. 6, 14). De aceea fiecare își caută foloasele lor sau ale legii lor. Și nu foloasele adevăratei legi a lui Hristos (Filip. 2, 21).
Dar slăvit să fie Domnul că în toate aceste gloate împărțite între îngrădirile atâtor legi, Duhul lui Hristos lucrează la desăvârșirea Bisericii Sale Veșnice și unice și la sfințirea poporului Său unic, prin întoarcerea celor aleși la Unica Lege fericită de la început: Legea dragostei în Hristos.
În Duhul acestei Legi este unitate, este respect, este părtășie, este fericirea adevărată.
În lumina acestei Legi, toate celelalte dispar.
Cine slujește Legii lui Hristos este binecuvântat și folositor tuturor semenilor săi.
El va trăi și pe mai departe în legea sa, dar prin Hristos va lărgi hotarele acestei legi până la nemărginirea hotarelor Legii lui Dumnezeu.
Și când toți vor fi ajuns să facă astfel, atunci micile hotare ale tuturor legilor se vor lărgi, se vor întrepătrunde, se vor depăși până vor deveni toate iarăși numai unul singur, așa cum a fost la început. Toate legile vor deveni o singură Lege. Toate turmele o singură Turmă.
O, credinciosule și frate, la aceste gânduri desigur și inima ta saltă de bucurie. Și simt cum dorești de fierbinte și tu să vină mai curând această fericită vreme...
E foarte bine că ai ajuns și tu să te încredințezi că așa este voia lui Dumnezeu și că așa va trebui să fie.
Oare nu cumva spui cu gura că dorești să vină Împărăția lui Dumnezeu, dar cu fapta lucrezi să întinezi tot împărăția ta și a aliaților tăi?
Zici că iubești Legea lui Hristos, dar propovăduiești tot legea ta? Chemi sufletele în turma lui Isus, dar le împingi tot în staulul tău? Vestești Cuvântul lui Hristos, dar Îi dai tot interpretarea care aduce folos cauzei tale!
Așa s-a făcut până acum, o mie de ani. De acum să nu se mai facă așa! Să ne lărgim hotarele. Să ne facem legile noastre roabe Legii lui Hristos! Să ne lărgim hotarele până la marginile hotarelor Lui. Atunci legea noastră nu va mai nedreptăți pe nimeni. Nu va mai ucide pe nimeni. Ci va mântui pe toți. Și în primul rând pe noi, care ne-am lărgit (2 Cor. 6, 13).
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție!
Cu tot sufletul sătul de amărăciunea legilor omenești, dorim dulceața Legii Tale. Cu toată amintirea zguduită de nedreptățile și crimele săvârșite de legile omenești, ne rugăm pentru venirea Împărăției Tale, Isuse Doamne, în care Legea Iubirii va fi singura Lege. Și fericirea ei va fi partea tuturor oamenilor fără deosebire de limbă, de stare, de neam și de fel.
O, Doamne Isuse, grăbește venirea acestei zile fericite și veșnice. Noi putem să o dorim, să ne rugăm și să facem câte ceva pentru ea - dar numai Tu o poți aduce, căci numai Tu ai puterea aceasta. Te rugăm, adu-o cât mai curând.
Amin.