Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor. Ci scrie că El a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor.
Ori de câte ori spui un adevăr, se va găsi un potrivnic care să te contrazică.
Orice adevăr găseşte un cititor critic.
Orice cuvânt are pe cineva care se găseşte să-l răstălmăcească.
Nu cuvântul este vinovat, vinovaţi sunt răstălmăcitorii lui.
Nu adevărul este neclar, ci minţile sunt tulburi.
Nu Biblia este de vină pentru miile de răstălmăciri, ci de vină sunt oamenii cei neştiutori şi nestatornici (2 Petru 3, 16). De vină sunt minţile oamenilor, stricate de păcat, aprinse de trufie, otrăvite de patimă, aţâţate de ură, înveninate de dezbinări.
Aceste minţi vinovate fac să pară că în Sfintele Scrieri este nelimpezime. Şi că Adevărul ar avea în El sutele lor de interpretări.
Minţile nestatornice şi neştiutoare, mânate de îngustime şi pline de îngâmfare, se ridică mânioase şi încăpăţânate adeseori zicând: Nu scrie aşa!
Şi răstălmăcesc Scripturile lui Dumnezeu (2 Petru 3, 16). Strică Adevărul (2 Cor. 2, 17). Falsifică slujba neprihănirii, înşală pe cei lesne crezători, şi creează dezbinări în Trupul lui Hristos (Filip. 3, 18-19; 2 Cor. 11, 13-15; Iuda 12).
Fireşte, oricare om poate spune despre Hristos şi despre Adevărul Lui ceea ce vrea.
Dar vai aceluia care spune ceea ce nu scrie aşa cum spune el.
Dragul meu frate, ajută-l pe fiecare om să cunoască adevărul despre acest Adevăr. Sau cel puţin nu-l împiedica de la aceasta. Sau, încă şi mai rău, nu-l îndepărta de el. Căci cel mai fericit lucru pentru fiecare om este binecuvântarea cunoaşterii Adevărului. Şi cel mai nefericit este blestemul înstrăinării de Adevăr.
Ajută pe fiecare om să-şi poată împlini datoria faţă de mântuirea lui, în fiecare zi. Sau cel puţin nu-l împiedica pe nimeni de la aceasta, niciodată. Căci cea mai mare mângâiere a conştiinţei este pentru fiecare om împlinirea datoriei sale. Şi cel mai mare chin neîmplinirea acestei datorii.
Libertatea de a scrie cum vrea despre Hristos, libertatea de a face cum crede în Evanghelie, libertatea de a lucra cum simte în faţa altora, este desigur dreptul fiecărui om. Dar este şi marea sa răspundere.
Aceste libertăţi ar trebui să fie respectate totdeauna şi n-ar trebui să fie împiedicate niciodată.
Trebuie numai să i se aducă neîncetat aminte oricăruia dintre oameni, despre marele şi unicul lucru fără de care nu se poate face aceasta - sau n-ar trebui să se poată face niciodată şi nicăieri! - anume conştiinţa. Datoria de a o avea curată şi trează în toate şi totdeauna.
Desigur, este de foarte mare trebuinţă învăţătura. Ea este ca lumina ochilor trupeşti şi cine n-are învăţătură este ca un orb: nu vede pe ce pune mâna. Nu ştie pe unde merge şi nu înţelege ce este înaintea sa.
Dar cine învaţă pe altul răspunde greu. Învăţătura este ca vederea, iar îndrumătorul acestei vederi este conştiinţa.
Fără conştiinţă, vederea se opreşte unde nu este adevăr şi răscoleşte ceea ce nu este curat. De aici se vede cât de mare lucru este să iei seama nu numai la învăţătură, dar şi la învăţătorul pe care îl urmezi. Ca să nu te ducă în rătăcire şi moarte.
Căci multe conştiinţe călăuzesc spre ceea ce nu este permis şi arată ceea ce nu este bun.
Conştiinţa este şi mai de preţ decât învăţătura, sau este partea cea mai preţioasă a învăţăturii. Căci mai bine să nu scrii nimic, decât să scrii minciuni. Mai bine să nu faci nimic decât să faci răul. Mai bine să nu mergi nicăieri, decât să mergi călăuzit de un orb. Mai bine să nu spui nimic decât să spui o monstruozitate.
Dar când cineva are conştiinţa răspunderii sale, conştiinţa datoriei sale, conştiinţa limitelor sale, - acela trebuie să aibă şi libertatea faptelor sale. Şi curajul de a răspunde pentru urmările acestora. Şi înainte. Şi după.
Dragul meu, tu ce scrii despre Isus, cu faptele tale, cu vorbele tale, cu umblările tale?
Dacă ai stat cu Isus, dacă ai ascultat cuvintele Lui, şi dacă ai cercetat viaţa Lui şi ai umblat un timp cu Isus. Tu ce fel de dovadă arăţi în faţa celor care Îi caută vină şi care umblă să facă rău învăţăturii Lui?
Dai tu o mărturie bună despre Isus, chiar în ciuda vrăjmaşilor Lui, sau tu scrii fără conştiinţa răspunderii faţă de adevăr, sau vorbeşti fără conştiinţa datoriei faţă de cunoaşterea Lui şi lucrezi fără conştiinţa marginilor peste care nu se trece?
Mărire veşnică Ţie, Isuse Doamne, Jertfa Adevărată şi Salvatoare a sufletelor noastre!
Mărire Ţie, Adevăr unic, Lumină unică, Soare unic - în care stă toată mântuirea fiecărui om şi a tuturor oamenilor.
Despre Tine avem dreptul să scriem şi să spunem toţi. Dar avem şi mai întâi datoria cea mai mare decât dreptul acesta, datoria ca tot ce scriem şi lucrăm să fie pătruns şi îndrumat de o conştiinţă mereu mai trează, mai curată şi mai mare decât în orice altceva de pe pământ.
Dăruieşte-ne-o aceasta, Te rugăm, tuturor celor ce scriu ceva despre Tine.
Amin.
+
Nu câte ştii e vorba, ci cum le ştii de drept,
aceasta te arată de eşti sau nu-nţelept.