Preoții cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor. Ci scrie că El a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor.
Ori de câte ori spui un adevăr, se va găsi un potrivnic care să te contrazică.
Orice adevăr găsește un cititor critic.
Orice cuvânt are pe cineva care se găsește să-l răstălmăcească.
Nu cuvântul este vinovat, vinovați sunt răstălmăcitorii lui.
Nu adevărul este neclar, ci mințile sunt tulburi.
Nu Biblia este de vină pentru miile de răstălmăciri, ci de vină sunt oamenii cei neștiutori și nestatornici (2 Petru 3, 16). De vină sunt mințile oamenilor, stricate de păcat, aprinse de trufie, otrăvite de patimă, ațâțate de ură, înveninate de dezbinări.
Aceste minți vinovate fac să pară că în Sfintele Scrieri este nelimpezime. Și că Adevărul ar avea în El sutele lor de interpretări.
Mințile nestatornice și neștiutoare, mânate de îngustime și pline de îngâmfare, se ridică mânioase și încăpățânate adeseori zicând: Nu scrie așa!
Și răstălmăcesc Scripturile lui Dumnezeu (2 Petru 3, 16). Strică Adevărul (2 Cor. 2, 17). Falsifică slujba neprihănirii, înșală pe cei lesne crezători, și creează dezbinări în Trupul lui Hristos (Filip. 3, 18-19; 2 Cor. 11, 13-15; Iuda 12).
Firește, oricare om poate spune despre Hristos și despre Adevărul Lui ceea ce vrea.
Dar vai aceluia care spune ceea ce nu scrie așa cum spune el.
Dragul meu frate, ajută-l pe fiecare om să cunoască adevărul despre acest Adevăr. Sau cel puțin nu-l împiedica de la aceasta. Sau, încă și mai rău, nu-l îndepărta de el. Căci cel mai fericit lucru pentru fiecare om este binecuvântarea cunoașterii Adevărului. Și cel mai nefericit este blestemul înstrăinării de Adevăr.
Ajută pe fiecare om să-și poată împlini datoria față de mântuirea lui, în fiecare zi. Sau cel puțin nu-l împiedica pe nimeni de la aceasta, niciodată. Căci cea mai mare mângâiere a conștiinței este pentru fiecare om împlinirea datoriei sale. Și cel mai mare chin neîmplinirea acestei datorii.
Libertatea de a scrie cum vrea despre Hristos, libertatea de a face cum crede în Evanghelie, libertatea de a lucra cum simte în fața altora, este desigur dreptul fiecărui om. Dar este și marea sa răspundere.
Aceste libertăți ar trebui să fie respectate totdeauna și n-ar trebui să fie împiedicate niciodată.
Trebuie numai să i se aducă neîncetat aminte oricăruia dintre oameni, despre marele și unicul lucru fără de care nu se poate face aceasta - sau n-ar trebui să se poată face niciodată și nicăieri! - anume conștiința. Datoria de a o avea curată și trează în toate și totdeauna.
Desigur, este de foarte mare trebuință învățătura. Ea este ca lumina ochilor trupești și cine n-are învățătură este ca un orb: nu vede pe ce pune mâna. Nu știe pe unde merge și nu înțelege ce este înaintea sa.
Dar cine învață pe altul răspunde greu. Învățătura este ca vederea, iar îndrumătorul acestei vederi este conștiința.
Fără conștiință, vederea se oprește unde nu este adevăr și răscolește ceea ce nu este curat. De aici se vede cât de mare lucru este să iei seama nu numai la învățătură, dar și la învățătorul pe care îl urmezi. Ca să nu te ducă în rătăcire și moarte.
Căci multe conștiințe călăuzesc spre ceea ce nu este permis și arată ceea ce nu este bun.
Conștiința este și mai de preț decât învățătura, sau este partea cea mai prețioasă a învățăturii. Căci mai bine să nu scrii nimic, decât să scrii minciuni. Mai bine să nu faci nimic decât să faci răul. Mai bine să nu mergi nicăieri, decât să mergi călăuzit de un orb. Mai bine să nu spui nimic decât să spui o monstruozitate.
Dar când cineva are conștiința răspunderii sale, conștiința datoriei sale, conștiința limitelor sale, - acela trebuie să aibă și libertatea faptelor sale. Și curajul de a răspunde pentru urmările acestora. Și înainte. Și după.
Dragul meu, tu ce scrii despre Isus, cu faptele tale, cu vorbele tale, cu umblările tale?
Dacă ai stat cu Isus, dacă ai ascultat cuvintele Lui, și dacă ai cercetat viața Lui și ai umblat un timp cu Isus. Tu ce fel de dovadă arăți în fața celor care Îi caută vină și care umblă să facă rău învățăturii Lui?
Dai tu o mărturie bună despre Isus, chiar în ciuda vrăjmașilor Lui, sau tu scrii fără conștiința răspunderii față de adevăr, sau vorbești fără conștiința datoriei față de cunoașterea Lui și lucrezi fără conștiința marginilor peste care nu se trece?
Mărire veșnică Ție, Isuse Doamne, Jertfa Adevărată și Salvatoare a sufletelor noastre!
Mărire Ție, Adevăr unic, Lumină unică, Soare unic - în care stă toată mântuirea fiecărui om și a tuturor oamenilor.
Despre Tine avem dreptul să scriem și să spunem toți. Dar avem și mai întâi datoria cea mai mare decât dreptul acesta, datoria ca tot ce scriem și lucrăm să fie pătruns și îndrumat de o conștiință mereu mai trează, mai curată și mai mare decât în orice altceva de pe pământ.
Dăruiește-ne-o aceasta, Te rugăm, tuturor celor ce scriu ceva despre Tine.
Amin.
+
Nu câte știi e vorba, ci cum le știi de drept,
aceasta te arată de ești sau nu-nțelept.