O lumină cerească: sora lucrătoare
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Iată, cu ajutorul Domnului, am ajuns la adevărata ţintă pe care ne-a pus-o în faţă de la început Sfânta şi Înţeleapta Voie a lui Dumnezeu.
Ţinta noastră căreia ne-am ţinut ochii pironiţi tot drumul până aici.
Ţinta care este adevărata chemare şi marea datorie a fiecărui suflet de soră ca şi de frate: aceea de a fi o lumină cerească pe pământ (Matei 5, 14-16).
De a fi o împreună lucrătoare cu Dumnezeu în marea operă a mântuirii lumii.
Iată iarăşi ce minunat ne străluceşte nouă acum în faţă pilda Preasfintei Fecioare, Mama Domnului Iisus.
Ce luminos Model al împlinirii şi al ascultării voii lui Dumnezeu ne este şi ne va fi ea, tuturor.
Să ia pildă surioarele tinere. Căci evlavia şi nevinovăţia trebuie să fie o lumină cerească pe faţa fiecărei credincioase.
În casa mamei sau a tatălui,
în casa stăpânilor,
sau în casa mamei adoptive,
sau în orice alte case ar ajunge,
tânăra fiică a lui Hristos trebuie să fie o lucrătoare a Lui.
O, câte astfel de binecuvântate fiice ale Evangheliei au adus la Domnul pe părinţii lor necredincioşi şi potrivnici,
sau pe stăpânii lor păgâni şi aspri,
sau pe fraţii lor, pe rudeniile lor, pe prietenii şi chiar pe vrăjmaşii şi asupritorii lor.
Când pe faţa unei credincioase şi pe viaţa ei, străluceşte cu adevărat lumina lui Hristos, nimic nu-i poate fi cu neputinţă.
Să ia pildă surioarele noastre fecioare şi logodnice.
Căci mai presus de orice zestre, bogăţia cea mai căutată este hărnicia voioasă şi înţelepciunea nevinovată.
Fie ca lumina vieţii lor, pusă cu bucurie, cu dragoste şi dăruire sfântă în slujba Domnului, să aducă fericirea acelora care le înconjoară. Fie ca mai presus de orice frumuseţe şi de orice podoabă, nevinovăţia şi smerenia să le dea cea mai luminoasă înfăţişare trupului şi sufletului lor.
Şi să le facă biruitoare asupra tuturor vrăjmaşilor ucigaşi care se năpustesc să zdrobească toată fericirea şi lumina vieţii lor.
Păzească-le aceste sfinte virtuţi nevinovate, ca o puternică armă... Şi să le apere neprihănirea ca un scut nepătruns.
Facă din ele harul şi dragostea lui Hristos nişte lucrătoare pe faţa şi pe viaţa cărora să se vadă strălucind frumuseţea îngerească, neumbrită de nimic întinat.
Fie cântarea lor bucuria adunării frăţeşti şi fie ca o muzică cerească, spre slava lui Dumnezeu.
Fie mâinile lor harnice ducătoare totdeauna de bucurie şi de ajutor.
Fie cuvintele lor mângâiere, sfătuire, chemare şi rugăciune spre Hristos.
Fie toată fiinţa lor predată cu sfinţenie, în întregime pentru orice le cere Domnul şi pentru tot ce le va arăta El...
şi fie întreagă crucea lor, acoperită îndelung numai cu cununi de trandafiri curaţi şi voioşi totdeauna.
Şi să ia pildă surorile noastre soţii, mame, văduve, părăsite şi orice alte surori credincioase, oricare le-ar fi soarta rânduită pe pământ în vremea anilor vieţii lor.
Să ia pildă de credincioşie mai întâi în legământul cu Dumnezeu.
Inima ta, sora noastră, ţi-ai predat-o mai presus de orice lui Hristos. Aceasta să nu o poţi uita niciodată.
Să se întipărească cu litere de foc pe inima ta, pe toată iubirea din ea, pe toate gândurile şi pe toate planurile ei, Numele lui Hristos.
Nimic ce nu poate intra prin Hristos în inima ta, să nu intre nicidecum şi niciodată.
Nici o iubire neîngăduită de El.
Nici o dorinţă respinsă de voia Lui.
Nici o pornire osândită de Cuvântul Său Sfânt,
- să n-aibă loc şi primire niciodată în inima ta, în mintea ta, în fiinţa ta.
Legământul vostru cu Dumnezeu să stea la uşa inimii voastre ca o strajă puternică, înarmată cu o sabie de foc.
Aceasta vă va păzi de răul cel mai mare, adică de răul cel lăuntric.
De răul care iese din inima omului, şi care îl spurcă şi îl nefericeşte cu adevărat pe om (Matei 7, 21-23).
Pentru a împlini frumos toate faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu ca tu să umbli în ele (Efes. 2, 10).
Căci pentru aceasta ai fost tu zidită în Hristos,
şi ai fost primită în slujba Lui.
Iată-le pe aceste roade ale Duhului, la rând:
Dragostea rugăciunii... Dragostea Bisericii şi adunării... Dragostea frăţească.
O, cât de dulci chemări şi câte dulci datorii îţi cere dragostea.
Şi câtă fericire îţi dă ea în schimbul înfăptuirii lor.
Bucuria rugăciunii, a Cuvântului şi a Duhului.
Bucuria de a bucura pe alţii.
Bucuria de a împodobi crucile altora.
Pacea lăuntrică a inimii, lăcaşul lui Hristos.
Pacea cu toţi fraţii, cu toate surorile, cu tot Cuvântul lui Dumnezeu care nu te mai învinuieşte cu nimic.
Pacea chiar şi cu vrăjmaşii, iertând, renunţând, răbdând, tăcând, iubind, acoperind, nădăjduind...
Bunătatea înţelegătoare faţă de slăbiciunile altora.
Aşteptarea iertătoare şi plină de nădejde pentru venirea bucuriei îndreptăţite.
Sau a dreptăţii încălcate.
A îndreptării unui rău.
A biruinţei unui adevăr.
A împlinirii unei aşteptări...
Bunătatea faţă de cei nemulţumitori, cârtitori şi potrivnici.
Bunătatea Cuvântului mângâietor, sfătuitor, mustrător.
Bunătatea mâinilor darnice, pricepute, moi şi curate.
Binefacerile tale trebuie să umple spitalele, orfelinatele, azilurile, închisorile, casele de nebuni şi orice lăcaş unde un suflet omenesc geme părăsit, lipsit, singuratic, zdrobit.
Binefacerile tale trebuie să spele picioare sfinte, să îmbrace trupuri sfinte, să spele răni sfinte, să împingă la plugul sfânt.
Binefacerile tale trebuie să uşureze totdeauna jugul lui Hristos.
Să-I împuţineze sarcina Lui.
Să împodobească Crucea şi Lăcaşul Lui.
Căci binefacerea este cea mai sfântă şi mai potrivită virtute pentru tine.
Toate celelalte virtuţi dinaintea şi din urma ei, să ţi le pui toate în slujba datoriilor sfinte pe care ţi le va arăta Binefacerea şi te va îndemna să le împlineşti.
Căci în chip deosebit acesta este scopul vieţii tale:
să faci binele oriunde, oricui, oricând.
Aceasta este chemarea slujbei tale.
Şi aceasta va pune cea mai strălucitoare şi bogată cunună pe crucea ta, pe mormântul tău şi pe veşnicia ta.
Credincioşie fraţilor tăi trupeşti şi sufleteşti.
Credincioşie neclintită învăţăturii tale de la început.
Credinţei tale. Adunării tale. Bisericii tale. Misiunii tale.
Nici ocara lumii, nici slava ei, să nu te poată nici opri nici abate de la îndatoririle statorniciei tale.
Aceasta îţi va fi o altă frumoasă podoabă în cununa virtuţilor tale.
Nu numai a poftelor neîngăduite. Ci chiar şi a poftelor îngăduite
Sufletul luminat de Hristos va înţelege limpede ceea ce vrea Hristos să spună prin aceasta. Nu ceea ce nu vrea El.
Soră scumpă, dacă, oricare ar fi vârsta ta,
şi oricare ar fi starea ta
şi oricare ar fi soarta ta
- vei căuta din tot sufletul tău să urmezi cu deplină, cu puternică, cu statornică şi cu iubitoare credinţă aceste îndemnuri ale Duhului Sfânt, El te va îmbrăca apoi cu toate armele luminii (Efeseni 6, 11).
Prin ele îţi vei putea apăra toată bogăţia fiinţei tale.
Şi a fiinţei dinăuntru şi a celei dinafară.
Şi astfel vei trece la Domnul ca o ostaşă biruitoare şi încununată.
Iar în ziua când va fi deschisă Cartea Vieţii
(Apoc. 20, 13; Filipeni 4, 3), - numele tău va străluci acolo, alături de al tuturor sfinţilor care din veac I-au bineplăcut lui Hristos.
Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos.
Ţie care eşti Împreună-Dumnezeu şi Împreună-Lucrător cu Tatăl şi cu Duhul la crearea şi desăvârşirea celor care vor lucra la mântuirea sufletelor chemate şi dorite de Tine.
Şi la grăbirea venirii Împărăţiei Tale, în inimile tuturor creaturilor Tale
Slavă Ţie, care Te-ai îndurat să ne chemi şi pe noi la marea cinste şi slavă de a lucra împreună cu Tine şi cu ai Tăi, la înaintarea Evangheliei Tale.
Slavă Ţie, care ne-ai curăţit inimile şi ai venit să locuieşti în ele prin Duhul Sfânt.
Te rugăm ajută-ne să Te păstrăm în noi cu toată curăţia legământului statornic.
Să aducem roadele Duhului Sfânt toate curate şi dulci.
Şi să fim îmbrăcate cu toată armătura Ta, ca să biruim în toate luptele noastre şi ale Tale.
Aşa cum ai făcut Tu. Amin.
+
Învăţătura Mântuitorului este Evanghelia veşnică, legea cea nouă a omului celui nou, pentru care:
Adevărata fericire este iubirea.
Adevărata bucurie este eliberarea de păcat.
Adevărata înălţare este bunătatea.
Adevărata vitejie este neprihănirea.
Adevărata trăire este ascultarea de Dumnezeu.
Adevărata comoară este mântuirea,
şi adevăratul Domn este Dumnezeu.