Plin de Duhul Sfânt
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Până acum am vorbit despre multe nume minunate de sfinții împreună-lucrători cu Dumnezeu, din trecutul Evangheliei și Bisericii Domnului.
Astăzi, pentru a ne îmbogăți și mai mult sufletele și pentru a ne îmbărbăta străduințele noastre, vom privi strălucitul chip al celui dintâi martir al lui Hristos de după El. Al unuia dintre cei mai minunați și curajoși tineri ai Bisericii și soliei lui Hristos: Ștefan (Fap. Ap. 6, 5).
Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu spune despre Ștefan că era un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt. Din plinătatea credinței avea el har și din plinătatea Duhului avea el putere. Astfel că prin el se făceau mari minuni și semne în Lucrarea lui Hristos (Fap. Ap. 6, 8).
Din pricina aceasta nimeni nu putea sta împotriva înțelepciunii și duhului cu care vorbea el (Fap. Ap. 6, 10). Din pricina aceasta fața lui părea o față de înger (Fap. Ap. 6, 15). Din pricina aceasta sfârșitul lui a fost atât de slăvit (Fap. Ap. 7, 55-56).
Iar jertfa lui a făcut să răsară celălalt puternic înfocat mărturisitor al lui Hristos: Apostolul Pavel (Fap. Ap. 7, 57; 8, 1; 22, 20).
Fiindcă totdeauna, în urma unui om plin de Duhul Sfânt vor rămâne roadele acestei mari puteri (Gal. 5, 22). În urma unei jertfe pline de lumina Duhului Sfânt va rămâne totdeauna o lucrare plină de revărsarea acestei cerești lumini.
Aceasta trebuie să ne încredințeze de două mari adevăruri:
1. Că puterea lui Dumnezeu însoțește totdeauna cu o mare biruință pe bărbatul plin de Duhul Sfânt, care este gata să apere adevărul cu orice preț, chiar cu prețul vieții sale.
2. Că niciodată Dumnezeu nu lasă fără urmași vrednici viața și jertfa unui curajos mărturisitor al lui Hristos.
Iată moartea lui Ștefan, ce plină de măreție și de liniște strălucește în veci!
Plinătatea Duhului Sfânt a arătat de la prima jertfă pentru Hristos ce tainică și cutremurătoare este transformarea pe care o face El în sufletul martorului Său credincios și adevărat.
Priviți la fața lui Ștefan, pe care șiroiește sângele țâșnit din loviturile pietrelor! Ce liniște și strălucire îngerească se revarsă peste această față!
De unde vine strălucirea aceasta? De Sus, din priveliștea cerului deschis? Poate și de acolo!
Sau din lăuntrul său, din plinătatea Duhului Sfânt, care este în acest strălucit martir al lui Hristos?
- Cred că da! Cred că de acolo. Ca din Iisus pe Tabor.
Căci în clipe ca acestea - și numai în clipele acestea - se împlinește dumnezeiasca făgăduință a lui Hristos:
Țineți bine minte... vă voi da o înțelepciune și o putere cărora nu le vor putea sta împotrivă toți potrivnicii voștri (Luca 21, 14-18).
Nici până atunci, nici după aceea nu vei mai avea o astfel de putere, fiindcă nu-i nevoie de ea. Dar atunci, în clipa martiriului pentru Iisus, când e nevoie, Hristos ți-o dă.
Atunci nu mai simți nici durere, nici frică, nici dorință sau regret pământesc. Toate simțurile trupului îți sunt anulate de plinătatea Duhului Sfânt Care este în tine.
Și poți muri fericit, fără să simți decât revărsarea negrăită a unei nemaicunoscute bucurii dumnezeiești.
Acesta este primul adevăr dovedit de toate miile de martiri ai lui Hristos, de până azi.
Chiar de până azi.
Iar în ce privește ce de-al doilea adevăr, Hristos Însuși îngrijește ca Evanghelia Sa să nu rămână fără bărbați plini de Duhul Sfânt, continuatorii marilor înaintași, purtătorii marelui Steag al Oastei Lui.
Ca să nu ne pierdem niciodată pacea inimii când câte unul, care a fost cel mai aproape de noi, este chemat la Domnul. Poate că atunci când pare că este mai nevoie să rămână, este și mai necesar tocmai să plece.
Pentru ca nu cumva noi să ajungem ca să-i dăm o mai mare prețuire uneltei decât Ziditorului. Ziditorul nu poate fi înlocuit, dar unealta poate fi înlocuită. Iar destoinicia lui Hristos se dovedește și mai slăvită, cu cât noua unealtă este mai smerită. Și noua lucrare este de o mai adâncă valoare pentru Evanghelia lui Dumnezeu.
Scump suflet de frate luptător! Sfințește-te și vei fi sfințit.
Slavă veșnică Ție, Dumnezeul și Întăritorul nostru, Duhule Sfinte!
Slavă Ție pentru puterea pe care o dai curajoșilor Tăi slujitori și mărturisitori ai Domnului nostru Iisus Hristos.
Slavă Ție pentru lumina pe care o reverși, pentru tainica schimbare pe care o dai ființei noastre slabe, pentru toată biruința cu care încununezi jertfa dăruirii noastre, în cinstea Slăvitului Nume Veșnic al Mântuitorului nostru.
Te rugăm, umple pe toți mărturisitorii Numelui Tău de puterea și înțelepciunea împotriva cărora să nu poată sta nici un vrăjmaș al Tău sau al lor.
Și, în clipa marelui examen, încunună viețile tuturor alor Tăi cu slava unei veșnice biruințe.
Amin!
O, moarte strălucită
O, moarte strălucită din clipa biruinței
cum le răscumperi toate și toate le-nsenini!
ce unic imn de slavă înveșnicești ființei
și cum preschimbi în aur cununile de spini!
Atâtor lupte-a noastre de-a lung de ani purtate,
cerești mărgăritare pe frunte le așezi;
o, strălucită moarte, sfințindu-ni-le toate,
le-mbraci în curăția divinelor zăpezi.
Atâtor valuri grele, spre noi dezlănțuite,
le-arați pe creste slava pășirii lui Isus;
și toate-aceste valuri sub tine potolite
dau liniștea acestui Dumnezeiesc apus.
Atâtor lacrimi aspre prin bezne șiroite,
le-arați pe stropi sărutul Prezenței lui Hristos;
o, moarte strălucită - și toate-s negrăite
podoabe pentru Nunta cu Cel-în-veci-Frumos.
Atâtor suferințe golgotic îndurate,
le-arați c-aveau pe frunte ceva din Crucea Lui
și toate-au altă față și-al înțeles - și toate,
tu moarte strălucită cântând la cer le sui.
Despovărării noastre cum îi încarci deodată
cereasca greutate a slavei celor sfinți!
- O, strălucită moarte, fii binecuvântată,
cuprinde-ne în clipa supremei biruinți!
Răspunsul celui bun
Un mare conducător din vechime al grecilor, Pericle, umblând odată prin cetatea Atenei în treburile statului, a fost întâmpinat de un vrăjmaș al său cu tot felul de ocări. Toată vremea cât a umblat prin cetate omul acela s-a ținut după el, batjocorindu-l până seara.
Pericle a răbdat totul fără să scoată nici o vorbă.
Când a ajuns acasă, a spus unui slujitor al său:
- Iată, s-a întunecat. Ia o făclie și condu pe acest om până acasă la el, căci s-ar putea să se împiedice de ceva, să cadă și apoi să sufere...
Cuvântul Domnului ne spune: Dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce. Dacă îi este sete, dă-i să bea (Rom. 12, 20).
Iisus a zis:
Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc... (Matei 5, 44).
Fericiți cei ce ascultă și împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu!
*
Împrăștie lumină chiar de-i furtuna mare,
cuvântul n-are lanțuri, nici sufletul hotare;
batjocura-i arvuna cununii viitoare.
*
Ce spun Sfinții noștri Părinți
- Nimic nu mulțumește așa pe Dumnezeu ca o viață bună și curată predată în slujba Lui. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Când omul se predă în totul lui Dumnezeu și nu mai umblă fără El, atunci Dumnezeu îi descoperă tainele în sfințenie. (Sf. Macarie Cel Mare)
- Este lucru mare și frumos să vorbești despre Dumnezeu, dar și mai mare și mai frumos este să te predai Lui și să trăiești pentru El. (Sf. Grigorie de Nazianz)
- Să ne predăm pe noi înșine lui Dumnezeu în întregime, ca să-L primim și noi pe El întreg.
- Cel ce s-a hotărât pentru Domnul și nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Dumnezeu, acela se va umple de toată plinătatea dumnezeiască și va viețui după voia Sa. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
*
Hotărârea și legământul de predare în slujba lui Hristos sunt hotarul cel mare de la care sufletul se desparte definitiv de satana și se unește definitiv cu Hristos. Hotarul de la care lasă calea cea largă și o ia pe calea cea strâmtă. De la care moare pentru lume și începe să învie pentru Dumnezeu.
Nimeni nu poate apuca pe calea Crucii lui Hristos până ce nu se hotărăște mai întâi s-o rupă cu căile păcatului.
Cine face legământ de ascultare față de Hristos și își ține acest legământ până la moarte, acela va primi cununa vieții din Mâna cea străpunsă de cuie a Dulcelui nostru Mântuitor și Răscumpărător Iisus Hristos.
La picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit să punem gând și legământ de a-L urma pe El până la sfârșit și vom primi cununa vieții. (Părintele Iosif Trifa)
*
Lupta vieții mele a fost să fac pe toți oamenii să cunoască, să iubească, să adâncească și să trăiască Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu - Biblia...
Dacă aș avea un glas de tunet care să se audă peste tot pământul, aș striga un singur cuvânt: Oamenilor, citiți, iubiți și trăiți Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! Cel din urmă cuvânt al vieții mele aș dori să fie: Citiți Biblia! (Părintele Iosif Trifa)