Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul şi umblă.
Nu-i de-ajuns numai să te poţi scula din păcat. Trebuie şi să umbli în neprihănire!
Nu-i de-ajuns că te poţi scula! Dacă nu poţi şi umbla, tu încă nu eşti sănătos deplin.
Ia seama că cel sănătos se cunoaşte după cum umblă:
că cine umblă clătinându-se,
cine umblă şchiopătând,
cine umblă mereu căzând,
cine umblă dintr-o parte în alta, de la unii la alţii,
cine umblă tremurând,
cine umblă poticnindu-se de orice,
cine umblă strâmb,
cine umblă lumeşte,
cine umblă cu nebăgare de seamă prin gropi, şanţuri, prin noroaie, prin locuri nepermise,
cine umblă târându-se,
cine umblă cu nebunii, cu desfrânatele, cu băutura,
cine umblă cu cuţite, cu ciomege, cu arme,
cine umblă cu înşelăciuni, cu afaceri necinstite, cu minciuni,
cine umblă în gură cu Biblia, dar în buzunar cu rachiu, cu tutun, cu cărţi de joc, cu jurăminte şi înjurături,
cine umblă şi la biserică sau la adunare, dar şi la păcate şi la cârciumă,
cine umblă cu Dumnezeu pe buze, dar cu diavolul pe inimă,
- acela nu este sănătos! Nici la minte nici la credinţă.
Căci acela care este sănătos cu adevărat, are totdeauna un umblet drept, frumos şi statornic,
un cuvânt drept şi trăit,
o viaţă şi o purtare dreaptă şi frumoasă.
Fie că-l vede cineva, fie că nu-l vede.
Dacă tu te-ai sculat din păcate, ia seama bine cum umbli. Căci la umbletul tău privesc şi îngerii şi demonii. Şi cerul şi iadul. Şi Dumnezeu şi oamenii (1 Cor. 4, 9).
Umblarea ta este mărturia ta. Şi după ea îţi vei primi şi lauda şi ocara (Matei 25, 31-46; Rom. 2, 5-6; Apoc. 20, 12).
O Doamne al Puterilor,
întăreşte în umblarea cu Tine şi pentru Tine, pe toţi ai Tăi.
Fă ca urmele lor pe urmele Tale să rămână pe faţa pământului acestuia pline de lumină şi de putere,
ca toţi cei ce le vor privi şi le vor urma să ajungă la Tine.
Amin.
+
Rugăciunea stinge focul patimilor celor rele
ea e adăpostul sigur de furtuni şi valuri grele
ea e ancora salvării pentru cel primejduit
- omul rugăciunii este totdeauna liniştit.