Sfânta Scriptură - Biblia
Pr. Iosif Trifa - Ce este Oastea Domnului
Numai cel care se hrăneşte neîncetat cu Cuvântul lui Dumnezeu poate fi un ostaş biruitor
Sfânta Scriptură nu este o carte ca şi oricare alta. Ea este cartea lui Dumnezeu, cartea prin care Dumnezeu vorbeşte despre El şi planurile Lui. Biblia este o carte prin care Dumnezeu Şi-a descoperit planurile Lui şi planul cel mare al mântuirii noastre. De aceea zicea Mântuitorul: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică; dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39).
Dar Biblia nu este numai o carte de cunoaştere a planurilor şi învăţăturilor lui Dumnezeu, ci mai presus de acestea Biblia este o carte plină de putere, de dar şi har. Cercetaţi Scripturile căci în cuvintele Scripturii este ceva ce nu se poate spune, ci numai se simte. În cuvintele Scripturii este o putere, este un dar, este un ceva din Duhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi. Cuvintele Scripturii sunt ca „un foc ce aprinde inima şi rărunchii” (BOS Psalm 72, 21). „Cuvântul Scripturilor e ploaia ce se pogoară din cer şi nu se întoarce până nu adapă pământul şi-l face de rodeşte” (Isaia 55, 10). Când citeşti Scripturile cu credinţă şi cu dor de mântuire sufletească stai sub ploaia darului de sus, stai sub o revărsare de dar, stai sub o putere ce lucrează în tine. „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri...” (Evrei 4, 12). Acest Cuvânt viu şi lucrător se află în Scriptură şi cine se hrăneşte cu El, capătă dar şi putere.
Nu este pe suprafaţa pământului o carte mai cu putere decât Sfânta Scriptură şi în special Scriptura Noului Testament, adică Evangheliile şi Epistolele apostolilor.
Despre creştinii cei dintâi spune Biblia că în fiecare zi erau cercetând Scripturile (Fap. Ap. 17, 11), de aceea era atâta putere în viaţa lor. Biblia e o hrană zilnică a sufletului. Eu citesc în fiecare zi în Biblie pentru că ea este o lipsă a vieţii mele întocmai ca apa ce o beau, ca aerul ce-l răsuflu şi pâinea ce-o mănânc.
Un creştin adevărat fără Biblie, este ca un meseriaş fără unelte de lucru. Ceea ce este plugul pentru plugar, acul pentru croitor, ciocanul pentru fierar, pana pentru scriitor, aceea trebuie să fie şi Biblia pentru un creştin.
Un ostaş al Domnului fără Biblie, este ca un soldat fără puşcă.
O, ce lucru dureros este un creştin ce ştie carte şi nu cunoaşte Biblia, Sfânta Scriptură! Dacă Biblia ar avea grai, ea ar striga: Oameni buni, eu sunt cartea lui Dumnezeu: citiţi-mă! Eu sunt descoperirea lui Dumnezeu: căutaţi-mă!
Eu sunt cartea vieţii: iubiţi-mă! Dumnezeu este autorul (scriitorul) meu: cercetaţi-mă şi veţi afla în mine pe Dumnezeu, veţi afla toate încercările şi lucrările ce le-a făcut dragostea lui Dumnezeu în decursul veacurilor pentru mântuirea voastră a păcătoşilor... veţi afla în mine drumul cel lung ce l-a făcut Dumnezeirea de-a lungul veacurilor pentru mântuirea neamului omenesc...
Când ne vom înfăţişa la Judecata de Apoi, una din întrebările ce ni se vor pune, va fi şi aceasta: Fiule, ai citit tu cartea Mea, Biblia? Nici n-am auzit de cartea asta - va răspunde cel păcătos. Ţi-am trimis anume o carte - va zice Domnul - în care te înştiinţam despre iertarea ce ţi se dă prin Jertfa Fiului Meu. N-am apucat să desfac această carte - va răspunde cel necredincios.
Vai de el va fi şi de toţi care nu vor putea da un alt răspuns la aceste întrebări!
Am arătat care sunt darurile sufleteşti cu care îl putem birui pe ispititorul şi atacurile lui: Golgota, Duhul Sfânt, biserica, rugăciunea, Biblia... În afară de acestea mai sunt încă şi alte multe daruri, căci Dumnezeu este plin de dragoste pentru mântuirea noastră.
În noaptea Cinei celei de Taină, când se apropia răstignirea, Mântuitorul a folosit de şase ori cuvintele a cere şi a lua, în starea Lui de vorbă cu ucenicii. Orice veţi cere în Numele Meu, voi face... Orice veţi cere de la Tatăl, vi se va da vouă... cereţi şi veţi căpăta... în ziua aceea veţi cere în Numele Meu... etc. (Ioan 14, 13-14). Aici este taina biruinţei noastre: să cerem şi să luăm darurile pe care ni le îmbie Domnul. Darurile Domnului pentru noi n-au nici un preţ dacă nu le primim şi nu le folosim. Ca şi în pilda cu Cina cea mare din Evanghelie (Luca 14, 16-24). Domnul ne cheamă să luăm darurile ce ni le-a câştigat. Veniţi că iată gata sunt toate! O, ce dulce este această chemare, dar şi plină de fior. Veniţi că toate sunt gata - ne zice şi nouă Tatăl ceresc... totul am făcut pentru viaţa şi mântuirea voastră... veniţi că e gata Jertfa Fiului Meu... veniţi că v-am iertat prin Jertfa Fiului Meu...
Veniţi că totul e gata - ne zice Isus Mântuitorul - veniţi căci iată am suit Golgota... veniţi că iată cuiele au trecut prin mâinile şi picioarele Mele... veniţi că suliţa a străpuns coasta Mea... totul e gata, toate am suferit pentru voi şi mântuirea voastră... veniţi şi luaţi dar de biruinţă şi de mântuire...
Domnul vrea să fie fiecare om biruitor asupra ispitelor Satanei. Domnul Isus vrea să-L urmăm pe calea biruinţei Lui. El are lipsă de biruitori, de oameni care să calce pe urmele Lui. Şi nu numai vrea acest lucru, ci Domnul ne îmbie şi cu ajutor să putem fi şi noi biruitori. Isus Mântuitorul pentru aceasta a venit în lume ca să ne câştige darul biruinţei. El a biruit pe Satana şi ne-a cucerit izbăvirea de sub puterea Satanei. El ne pune la îndemână tot câştigul Lui şi toată biruinţa Lui cea strălucitoare.
Iată v-am dat vouă - zicea Isus ucenicilor - „putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma” (Luca 10, 19).
Însă câştigul biruinţei Lui pentru noi numai atunci are preţ dacă îl primim şi îl folosim ca şi al nostru. Fără primirea acestui câştig nu putem căpăta biruinţă. Noi trăim pururi într-un câmp de luptă, într-un război cu ispititorul şi gloatele lui. În acest război noi singuri suntem mai slabi ca vrăjmaşul. El ne biruie cu viclenia şi vicleşugul ce-l are. Însă biruim gloatele duşmane şi le punem pe fugă când în fruntea noastră stă Isus Biruitorul, când luptăm sub steagul Domnului Isus. Noi biruim prin biruinţa Lui. Ne facem biruitori prin biruinţa Lui.
Evangheliile ne spun că în noaptea cea din urmă, în noaptea cea neagră a vieţii Mântuitorului, ucenicii stăteau abătuţi şi îngânduraţi. Isus i-a îmbărbătat atunci cu cuvintele: „Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
O, ce dulce cântec este acesta! Un cântec ceresc este acesta. El ar trebui să răsune din om în om, din sat în sat, din ţară în ţară. El ar trebui să răsune în toată lumea. El ar trebui să fie cântarea de bucurie şi de biruinţă a creştinilor.
Prin cuvintele de mai sus Mântuitorul ne-a dat o chezăşie de biruinţă. Cei ce luptăm pentru mântuirea sufletului şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu nu suntem singuri. În fruntea noastră stă Isus Biruitorul. Şi dacă El este cu noi, trebuie să învingem. Şi dacă Duhul Lui este cu noi, trebuie să învingem. Şi dacă dragostea Lui este cu noi, trebuie să învingem.
Să mergem cu inima largă la luptă!
Încheiem acest război sfânt cu minunata chemare de mai jos, pe care am aflat-o în scrierile sf. Ioan Gură de Aur:
Să mergem cu inimă largă la luptă, privind pe Isus Cel Răstignit, care de pe Cruce ne întinde ajutorul Său, biruinţa şi coroana. În trecut am căzut, pentru că nu am privit îndeajuns la rănile Răscumpărătorului nostru. Dar dacă în viitor vom avea înaintea ochilor toate câte a suferit Isus din iubire pentru noi, e sigur că nu vom fi învinşi de vrăjmaşul diavol. Nu înţeleg anumite temeri: diavol! diavol!, când putem zice Isus! Isus! - şi prin aceasta să facem să tremure diavolul.
Împărăţia lui Dumnezeu nu se va da unor pierde-vară, ci acelora care luptă pentru ea şi muncesc în slujba lui Dumnezeu. Toţi ar voi să se mântuiască, însă aşa mai pe uşor. E lucru de mirat că diavolul se osteneşte atâta şi nu doarme ca să ne poată da pierzării, iar tu eşti nepăsător când e vorba de fericirea sau osândirea ta cea veşnică! Duşmanul priveghează, iar tu dormi...
Să mergem cu inimă largă la luptă!