Sfânta Scriptură - Biblia
Pr. Iosif Trifa - Ce este Oastea Domnului
Numai cel care se hrănește neîncetat cu Cuvântul lui Dumnezeu poate fi un ostaș biruitor
Sfânta Scriptură nu este o carte ca și oricare alta. Ea este cartea lui Dumnezeu, cartea prin care Dumnezeu vorbește despre El și planurile Lui. Biblia este o carte prin care Dumnezeu Și-a descoperit planurile Lui și planul cel mare al mântuirii noastre. De aceea zicea Mântuitorul: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică; dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39).
Dar Biblia nu este numai o carte de cunoaștere a planurilor și învățăturilor lui Dumnezeu, ci mai presus de acestea Biblia este o carte plină de putere, de dar și har. Cercetați Scripturile căci în cuvintele Scripturii este ceva ce nu se poate spune, ci numai se simte. În cuvintele Scripturii este o putere, este un dar, este un ceva din Duhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuși. Cuvintele Scripturii sunt ca „un foc ce aprinde inima și rărunchii” (Psalm 72, 21). „Cuvântul Scripturilor e ploaia ce se pogoară din cer și nu se întoarce până nu adapă pământul și-l face de rodește” (Isaia 55, 10). Când citești Scripturile cu credință și cu dor de mântuire sufletească stai sub ploaia darului de sus, stai sub o revărsare de dar, stai sub o putere ce lucrează în tine. „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri...” (Evrei 4, 12). Acest Cuvânt viu și lucrător se află în Scriptură și cine se hrănește cu El, capătă dar și putere.
Nu este pe suprafața pământului o carte mai cu putere decât Sfânta Scriptură și în special Scriptura Noului Testament, adică Evangheliile și Epistolele apostolilor.
Despre creștinii cei dintâi spune Biblia că în fiecare zi erau cercetând Scripturile (Fap. Ap. 17, 11), de aceea era atâta putere în viața lor. Biblia e o hrană zilnică a sufletului. Eu citesc în fiecare zi în Biblie pentru că ea este o lipsă a vieții mele întocmai ca apa ce o beau, ca aerul ce-l răsuflu și pâinea ce-o mănânc.
Un creștin adevărat fără Biblie, este ca un meseriaș fără unelte de lucru. Ceea ce este plugul pentru plugar, acul pentru croitor, ciocanul pentru fierar, pana pentru scriitor, aceea trebuie să fie și Biblia pentru un creștin.
Un ostaș al Domnului fără Biblie, este ca un soldat fără pușcă.
O, ce lucru dureros este un creștin ce știe carte și nu cunoaște Biblia, Sfânta Scriptură! Dacă Biblia ar avea grai, ea ar striga: Oameni buni, eu sunt cartea lui Dumnezeu: citiți-mă! Eu sunt descoperirea lui Dumnezeu: căutați-mă!
Eu sunt cartea vieții: iubiți-mă! Dumnezeu este autorul (scriitorul) meu: cercetați-mă și veți afla în mine pe Dumnezeu, veți afla toate încercările și lucrările ce le-a făcut dragostea lui Dumnezeu în decursul veacurilor pentru mântuirea voastră a păcătoșilor... veți afla în mine drumul cel lung ce l-a făcut Dumnezeirea de-a lungul veacurilor pentru mântuirea neamului omenesc...
Când ne vom înfățișa la Judecata de Apoi, una din întrebările ce ni se vor pune, va fi și aceasta: Fiule, ai citit tu cartea Mea, Biblia? Nici n-am auzit de cartea asta - va răspunde cel păcătos. Ți-am trimis anume o carte - va zice Domnul - în care te înștiințam despre iertarea ce ți se dă prin Jertfa Fiului Meu. N-am apucat să desfac această carte - va răspunde cel necredincios.
Vai de el va fi și de toți care nu vor putea da un alt răspuns la aceste întrebări!
Am arătat care sunt darurile sufletești cu care îl putem birui pe ispititorul și atacurile lui: Golgota, Duhul Sfânt, biserica, rugăciunea, Biblia... În afară de acestea mai sunt încă și alte multe daruri, căci Dumnezeu este plin de dragoste pentru mântuirea noastră.
În noaptea Cinei celei de Taină, când se apropia răstignirea, Mântuitorul a folosit de șase ori cuvintele a cere și a lua, în starea Lui de vorbă cu ucenicii. Orice veți cere în Numele Meu, voi face... Orice veți cere de la Tatăl, vi se va da vouă... cereți și veți căpăta... în ziua aceea veți cere în Numele Meu... etc. (Ioan 14, 13-14). Aici este taina biruinței noastre: să cerem și să luăm darurile pe care ni le îmbie Domnul. Darurile Domnului pentru noi n-au nici un preț dacă nu le primim și nu le folosim. Ca și în pilda cu Cina cea mare din Evanghelie (Luca 14, 16-24). Domnul ne cheamă să luăm darurile ce ni le-a câștigat. Veniți că iată gata sunt toate! O, ce dulce este această chemare, dar și plină de fior. Veniți că toate sunt gata - ne zice și nouă Tatăl ceresc... totul am făcut pentru viața și mântuirea voastră... veniți că e gata Jertfa Fiului Meu... veniți că v-am iertat prin Jertfa Fiului Meu...
Veniți că totul e gata - ne zice Isus Mântuitorul - veniți căci iată am suit Golgota... veniți că iată cuiele au trecut prin mâinile și picioarele Mele... veniți că sulița a străpuns coasta Mea... totul e gata, toate am suferit pentru voi și mântuirea voastră... veniți și luați dar de biruință și de mântuire...
Domnul vrea să fie fiecare om biruitor asupra ispitelor Satanei. Domnul Isus vrea să-L urmăm pe calea biruinței Lui. El are lipsă de biruitori, de oameni care să calce pe urmele Lui. Și nu numai vrea acest lucru, ci Domnul ne îmbie și cu ajutor să putem fi și noi biruitori. Isus Mântuitorul pentru aceasta a venit în lume ca să ne câștige darul biruinței. El a biruit pe Satana și ne-a cucerit izbăvirea de sub puterea Satanei. El ne pune la îndemână tot câștigul Lui și toată biruința Lui cea strălucitoare.
Iată v-am dat vouă - zicea Isus ucenicilor - „putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma” (Luca 10, 19).
Însă câștigul biruinței Lui pentru noi numai atunci are preț dacă îl primim și îl folosim ca și al nostru. Fără primirea acestui câștig nu putem căpăta biruință. Noi trăim pururi într-un câmp de luptă, într-un război cu ispititorul și gloatele lui. În acest război noi singuri suntem mai slabi ca vrăjmașul. El ne biruie cu viclenia și vicleșugul ce-l are. Însă biruim gloatele dușmane și le punem pe fugă când în fruntea noastră stă Isus Biruitorul, când luptăm sub steagul Domnului Isus. Noi biruim prin biruința Lui. Ne facem biruitori prin biruința Lui.
Evangheliile ne spun că în noaptea cea din urmă, în noaptea cea neagră a vieții Mântuitorului, ucenicii stăteau abătuți și îngândurați. Isus i-a îmbărbătat atunci cu cuvintele: „Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
O, ce dulce cântec este acesta! Un cântec ceresc este acesta. El ar trebui să răsune din om în om, din sat în sat, din țară în țară. El ar trebui să răsune în toată lumea. El ar trebui să fie cântarea de bucurie și de biruință a creștinilor.
Prin cuvintele de mai sus Mântuitorul ne-a dat o chezășie de biruință. Cei ce luptăm pentru mântuirea sufletului și pentru Împărăția lui Dumnezeu nu suntem singuri. În fruntea noastră stă Isus Biruitorul. Și dacă El este cu noi, trebuie să învingem. Și dacă Duhul Lui este cu noi, trebuie să învingem. Și dacă dragostea Lui este cu noi, trebuie să învingem.
Să mergem cu inima largă la luptă!
Încheiem acest război sfânt cu minunata chemare de mai jos, pe care am aflat-o în scrierile sf. Ioan Gură de Aur:
Să mergem cu inimă largă la luptă, privind pe Isus Cel Răstignit, care de pe Cruce ne întinde ajutorul Său, biruința și coroana. În trecut am căzut, pentru că nu am privit îndeajuns la rănile Răscumpărătorului nostru. Dar dacă în viitor vom avea înaintea ochilor toate câte a suferit Isus din iubire pentru noi, e sigur că nu vom fi învinși de vrăjmașul diavol. Nu înțeleg anumite temeri: diavol! diavol!, când putem zice Isus! Isus! - și prin aceasta să facem să tremure diavolul.
Împărăția lui Dumnezeu nu se va da unor pierde-vară, ci acelora care luptă pentru ea și muncesc în slujba lui Dumnezeu. Toți ar voi să se mântuiască, însă așa mai pe ușor. E lucru de mirat că diavolul se ostenește atâta și nu doarme ca să ne poată da pierzării, iar tu ești nepăsător când e vorba de fericirea sau osândirea ta cea veșnică! Dușmanul priveghează, iar tu dormi...
Să mergem cu inimă largă la luptă!