Și a plouat peste Sodoma și Gomora foc și pucioasă din cer

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer, și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului (Luca 17, 28-30).

Despre cum s-a întâmplat prăpădul cetăților Sodoma și Gomora, Biblia nu ne spune amănunte mai pe larg. Ne spune numai atât:

Și Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și Gomora pucioasă și foc din cer (Geneza 19, 24). Judecata și pieirea cetăților au venit repede și ne neașteptate. Cei doi îngeri călători au vestit prăpădul seara, iar dimineața, în revărsatul zorilor, a și sosit.

Știut-au oamenii despre acest prăpăd? Au știut, pentru că Lot a spus și ginerilor săi vestirea adusă de îngeri, iar ginerii, de bună seamă, vor fi spus și ei mai departe această veste. Își aveau legăturile lor de rudenie și cunoscuți. Se poate spune la sigur că locuitorii cetăților auziseră despre vestea prăpădului. Ar fi avut timp și să scape. Într-o noapte întreagă puteau fugi cu toții din cetate.

De ce n-au făcut acest lucru? Pentru că nu credeau în vestirea Domnului. Ginerii lui Lot au râs de socrul lor când i-a chemat: Sculați-vă și ieșiți din locul acesta, căci Domnul vrea să piardă cetatea. Li se părea o glumă această chemare; au luat în râs vestirea Domnului. Tot așa vor fi făcut și ceilalți oameni: Auzi vecine, cică va ploua la noapte foc și pucioasă... cine a mai auzit astfel de minuni?... trebuie că Lot bătrânul a slăbit de minte...

Vor fi râs oamenii, dar, vai, dimineața a venit peste ei prăpădul. În locul soarelui se ridicară pe cer nori negri și înspăimântători. Poate că oamenii dormeau. Un bubuit prelung îi trezi din somn. Din văzduhul încărcat începu să cadă pucioasă și flăcări de foc. Într-o clipă, cetățile fură înecate în valurile focului. Strigăte disperate de oameni și animale răsunau în toate părțile. Toți alergau să scape, dar totul era în zadar. Iată-i și pe ginerii lui Lot! Ei strigă pe socrul lor, dar acum era prea târziu!

Prăpădul Sodomei și al Gomorei închipuie sfârșitul și pedeapsa păcătoșilor... închipuie ziua cea groaznică și neașteptată când Domnul va veni pe norii cerului să judece lumea (Matei 24, 30).

Ceea ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, când oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma a plouat foc și pucioasă din cer și pe toți i-a pierdut - tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului (Luca 17, 28-30). Ca pe timpul lui Noe și ca pe timpul lui Lot, exact așa va fi și în ziua când Domnul va veni să judece lumea.

Beau oamenii, chefuiesc, păcătuiesc, cumpără, vând, clădesc, înșală, mint... până în ceasul când va veni Fiul omului. Ziua aceea îi va afla păcătuind. O spaimă mare îi va cuprinde atunci. Ca pe timpul lui Noe, și pe timpul lui Lot, o spaimă mare îi va cuprinde în ziua aceea pe cei ce vor fi în mormânt și pe cei ce se vor afla pe pământ.

Cei credincioși se vor bucura strigând: Vine Domnul!, dar cei păcătoși se vor cutremura, văzând focul cel veșnic ce-i așteaptă... Apoi am văzut un scaun de domnie și pe Cel ce ședea pe el... și un râu mare de foc curgea dinaintea Lui. Și am văzut pe morți stând în fața scaunului și oricine n-a fost scris în Cartea Vieții, a fost aruncat în marea cea de foc. (Apoc. 20, 11-12; Daniel 7, 10).

Ah, ce groază și ce spaimă îi va cuprinde pe toți cei păcătoși în ziua aceea! Dar atunci spaima nu le va mai fi de nici un ajutor. Timpul mântuirii lor a trecut. Acum e timpul judecății.

Un teatru s-a aprins mai anii trecuți în Germania. Se juca tocmai o piesă comică. Dar afară, într-o parte, teatrul luase foc. Atunci unul din actori a început a striga: Foc, foc! Dar lumea credea că aceste vorbe țin și ele de glumele teatrului; credea că actorul vrea să facă o glumă mare să râdă apoi de spaima publicului. A strigat și directorul că arde teatrul, dar lumea râdea înainte.

Abia când s-au ivit flăcările, lumea a început a fugi îngrozită. Dar atunci era prea târziu. S-au prăpădit cu toții.

Așa se întâmplă și azi. Te râd păcătoșii și te batjocoresc când le spui să iese din focul răutăților, din focul pieirii sufletești. Pentru cei mai mulți oameni, viața aceasta este un teatru de râs și de petreceri. Te iau în râs oamenii când le spui să iese din focul pieirii sufletești. Du-te în ușa unei crâșme și strigă: Oameni buni, ieșiți din Sodoma și Gomora aceasta, ieșiți din focul acesta! Vei fi întâmpinat cu râsete, batjocuri și amenințări. Abia pe urmă, pe patul morții, vor vedea păcătoșii focul pierzării, dar atunci va fi prea târziu.

Fratele meu! Sodoma și Gomora închipuie nu numai viața lumii și a oamenilor, ci închipuie, mai ales, viața ta și a mea. Și viața ta cea sufletească este o cetate. Nu cumva s-a strecurat stricăciunea și în cetatea ta? Nu cumva este și cetatea ta o mică Sodomă și Gomoră osândite la pieire? O mică Gomoră ce stă gata să ia foc? Ia seama că aceasta este! Primește-L îndată pe Isus Mântuitorul și Mijlocitorul ca să mijlocească El iertarea și scăparea ta.

Fratele meu! Fiecare viață se termină cu un potop de pierzare sau cu o corabie de mântuire. Fiecare viață sfârșește cu o Sodomă și o Gomoră sau cu un Lot scos de îngerii Domnului din focul pierzării.

În care din aceste două este viața ta? În care vei fi și tu?

Duhule Sfinte! Trezește-mă din somnul pierzării prin vântul Tău și prin suflarea Ta, trezește-mă, să scap înainte de a sosi focul și noaptea, când nimeni nu mai poate lucra nimic (Ioan 9, 4).