Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?
Cine are poruncă dinafară şi îndemn dinăuntru să-L caute pe Domnul
când are şi timpul şi are şi prilejul potrivit,
- dar nu-L caută,
acela se face vinovat de respingerea harului Dumnezeiesc. Şi adeseori rămâne pierdut pentru totdeauna, fiindcă nu cunoaşte vremea când este cercetat (Luca 19, 44).
Un astfel de om adesea nu-L mai găseşte niciodată pe Domnul.
Cine însă păcătuieşte cu voia, după ce a primit cunoştinţa Adevărului, prin Cuvântul lui Dumnezeu,
adică după ce a aflat învăţătura prin care dragostea Duhului l-a născut din nou,
şi după ce a gustat din bucuriile harului Răscumpărător,
şi după ce s-a împărtăşit din binecuvântările Sângelui Crucii
şi după ce a cunoscut Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, îşi calcă legământul credinţei dintâi (1 Tim. 5, 12),
alipindu-se de alte învăţături pe care nu le primise şi de alt duh pe care nu-l avea înainte (Gal. 1, 6-9; 2 Cor. 11, 3-4),
Călcarea Cuvântului lui Dumnezeu care îţi porunceşte să nu-ţi părăseşti fraţii (Evrei 10, 25), este un păcat aşa de mare încât niciodată nu mai are iertare, fiindcă este un păcat contra Duhului Sfânt.
Sfântul Pavel arată că păcatul fără iertare pe veci, este tocmai păcatul părăsirii fraţilor între care ai venit prin naşterea din nou, fiindcă Frăţietatea duhovnicească este tocmai Lucrarea Duhului Sfânt,
iar părăsirea învăţăturii primite la început, este lepădarea de credinţa dintâi.
După înştiinţarea de la Evrei 10, 25, urmează imediat starea şi păcatul celui care a părăsit pe fraţii între care îl aşezase Dumnezeu, ca ascultându-i să se mântuiască împreună cu ei.
Prin mândrie şi neascultare, cel care părăseşte pe fraţi, este părăsit de Dumnezeu şi de Adevăr,
şi oricât l-ar mai căuta, nu-l va mai găsi niciodată, căci este un lepădat (1 Tim. 4, 1; 2 Tim. 3, 13; 1 Cor. 9, 27; 2 Cor. 13, 5).
Un astfel de om nu se va mai putea cerceta pe sine însuşi, neavând Duhul Sfânt. Iar fără lumina Duhului Sfânt el nu-L va mai recunoaşte nici pe Hristos.
Dumnezeule al Curatului Adevăr,
Te rugăm dăruieşte-ne smerenia şi ascultarea curată care vine din respectul şi dragostea faţă de Adevăr prin rămânerea şi trăirea cu Tine în învăţătura şi adunarea în care ne-ai trezit Tu,
pentru ca nu cumva să ajungem vase ale neascultării care fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii şi frăţietăţii ( Rom.16, 17) şi să cădem în păcatul pentru care nu mai este iertare nici în veacul acesta şi nici în cel viitor (Matei 12, 32), nici în viaţa aceasta şi nici în cealaltă.
Ci credincioşi Adevărului şi Dragostei dintâi să vedem mântuirea Ta.
Amin.