Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: Mă veți căuta, și nu Mă veți găsi, și unde voi fi Eu, voi nu puteți veni?
Cine are poruncă dinafară și îndemn dinăuntru să-L caute pe Domnul
când are și timpul și are și prilejul potrivit,
- dar nu-L caută,
acela se face vinovat de respingerea harului Dumnezeiesc. Și adeseori rămâne pierdut pentru totdeauna, fiindcă nu cunoaște vremea când este cercetat (Luca 19, 44).
Un astfel de om adesea nu-L mai găsește niciodată pe Domnul.
Cine însă păcătuiește cu voia, după ce a primit cunoștința Adevărului, prin Cuvântul lui Dumnezeu,
adică după ce a aflat învățătura prin care dragostea Duhului l-a născut din nou,
și după ce a gustat din bucuriile harului Răscumpărător,
și după ce s-a împărtășit din binecuvântările Sângelui Crucii
și după ce a cunoscut Tainele Împărăției lui Dumnezeu, își calcă legământul credinței dintâi (1 Tim. 5, 12),
alipindu-se de alte învățături pe care nu le primise și de alt duh pe care nu-l avea înainte (Gal. 1, 6-9; 2 Cor. 11, 3-4),
Călcarea Cuvântului lui Dumnezeu care îți poruncește să nu-ți părăsești frații (Evrei 10, 25), este un păcat așa de mare încât niciodată nu mai are iertare, fiindcă este un păcat contra Duhului Sfânt.
Sfântul Pavel arată că păcatul fără iertare pe veci, este tocmai păcatul părăsirii fraților între care ai venit prin nașterea din nou, fiindcă Frățietatea duhovnicească este tocmai Lucrarea Duhului Sfânt,
iar părăsirea învățăturii primite la început, este lepădarea de credința dintâi.
După înștiințarea de la Evrei 10, 25, urmează imediat starea și păcatul celui care a părăsit pe frații între care îl așezase Dumnezeu, ca ascultându-i să se mântuiască împreună cu ei.
Prin mândrie și neascultare, cel care părăsește pe frați, este părăsit de Dumnezeu și de Adevăr,
și oricât l-ar mai căuta, nu-l va mai găsi niciodată, căci este un lepădat (1 Tim. 4, 1; 2 Tim. 3, 13; 1 Cor. 9, 27; 2 Cor. 13, 5).
Un astfel de om nu se va mai putea cerceta pe sine însuși, neavând Duhul Sfânt. Iar fără lumina Duhului Sfânt el nu-L va mai recunoaște nici pe Hristos.
Dumnezeule al Curatului Adevăr,
Te rugăm dăruiește-ne smerenia și ascultarea curată care vine din respectul și dragostea față de Adevăr prin rămânerea și trăirea cu Tine în învățătura și adunarea în care ne-ai trezit Tu,
pentru ca nu cumva să ajungem vase ale neascultării care fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii și frățietății ( Rom.16, 17) și să cădem în păcatul pentru care nu mai este iertare nici în veacul acesta și nici în cel viitor (Matei 12, 32), nici în viața aceasta și nici în cealaltă.
Ci credincioși Adevărului și Dragostei dintâi să vedem mântuirea Ta.
Amin.