Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
Printre puținele locuri din Sfânta Scriptură pe care ne este foarte greu să le înțelegem este și acest loc.
Să se apere de răufăcătorii care erau atât de mulți prin acele locuri pe toate drumurile?
Dar cine le putea face lor vreun rău, dacă erau cu Isus?
Apoi chiar dacă i-ar fi atacat cineva, ce-ar fi făcut ei în clipa aceea mai degrabă,
- ar fi ascultat de Cuvântul Domnului care le spusese: dacă-ți ia cineva haina, lasă-i și cămașa. Și dacă îți răpește cineva ale tale nu i le lua înapoi. Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău (Matei 5, 39-40),
- sau s-ar fi apărat, cum le spunea glasul instinctului pus în firea omenească - lovind.
În acest moment, iată că așa au făcut. N-au ascultat Cuvântul Domnului care îi oprea să nu întoarcă nimănui cu rău.
Acum iată sfântul Petru răspunde, în primul moment, la sabie cu sabia.
Ce greu învățăm noi că Adevărul n-are nevoie de săbii, ca să se impună. Cuvântul are o putere mai mare decât orice armă. Și este mai ascuțit decât orice sabie (Evrei 4, 12).
De aceea, în ce privește Adevărul și Credința, ucenicii Domnului n-au avut nici nu vor avea nici voie nici nevoie niciodată de nici un fel de arme lumești de lovire sau de apărare.
Numai de Cuvântul și de Dragostea lui Hristos.
Prin acestea a biruit poporul lui Dumnezeu și Biserica Sa.
Și numai prin acestea vor birui și mai departe până la sfârșit.
Căci Hristos n-a venit să piardă nici sufletele nici trupurile oamenilor, prin nici un fel de violență și constrângere. Ci a venit să le mântuiască prin Dragoste și Adevăr în lumină și în pace (Luca 9, 56).
Adevărul ne sfătuiește să facem totdeauna cum ne-a spus Isus, nu cum a făcut Petru.
Când am ascultat de Domnul - am ieșit câștigați și biruitori totdeauna. Când am ascultat de firea pământească, ne-am ales totdeauna cu pierderi și cu înfrângere.
Sabia lui Simon Petru a lovit vrăjmașului său urechea și i-a tăiat-o.
Ce mare deosebire între Petru de acum și Petru de după cernerea lui și de după căința lui adevărată (Luca 22, 31-32).
După umplerea lui cu Duhul Sfânt, care l-a transformat cu desăvârșire și de nerecunoscut, sfântul Petru tot a avut o sabie.
Dar sabia aceasta era Cuvântul lui Dumnezeu Cel nespus mai ascuțit și mai puternic.
Nu mai este mânat de răzbunare, ci de iubire.
Nu mai caută să piardă pe nimeni, ci să mântuiască pe toți.
Hristos ajunsese să ia chip desăvârșit în el, după cum Se rugase.
Duhul Sfânt desăvârșise Lucrarea lui Hristos în ucenicii Lui. Și prin ei.
Fiecare cuvânt lovește o ureche. Numai loviturile nu sunt la fel.
Unele lovesc plăcut, altele dureros.
Unele taie pentru totdeauna dorința de a le mai auzi, altele stârnesc această dorință.
Unele aduc vindecarea auzului, altele aduc înveninarea.
Și cuvintele tale dragul meu, sunt tot niște săbii cu care lovești urechile celor ce se apropie de tine.
Ce fel de sabie ai tu?
Nu cumva este și limba ta ca o sabie înveninată cu care lovești în dreapta și în stânga toată ziua, tăind urechile tuturor?
Ce urmărești tu oare prin loviturile săbiei tale - să te răzbuni pe oameni, sau să-i mântuiești?
O, ce urme dureroase lasă în viața multor oameni și familii, o lovitură tăioasă a unei limbi clevetitoare!
Câte suflete n-a otrăvit și câte vieți n-a pierdut o limbă mincinoasă și bârfitoare, cu un cuvânt înveninat!
Ce faci tu cu sabia limbii tale?
Când ai făcut așa ceva, aleargă cu cel lovit la Isus, să-l vindece. Iar tu roagă-L pe Domnul să-ți schimbe și sabia ta, cum i-a schimbat-o pe a sfântului Său ucenic Petru.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Îți mulțumim atât de mult pentru marea Ta răbdare care ai avut-o mereu cu noi.
Căci după ani de învățături sfinte, tot n-am ajuns să înțelegem cu adevărat voia Ta.
Ci în împrejurările când trebuie să arătăm că suntem oameni duhovnicești - s-a arătat în noi tot lucrarea firii pământești.
Te rugăm Doamne Isuse, umple-ne de Duhul Sfânt, care să ne dea sabia Lui cea nouă și mântuitoare, cu care să atingem urechile și să străpungem inimile tuturor celor cu care suntem.
Amin.
+
Vorba ta și fapta pururi, fie mică fie mare
fă-le-așa să nu-ți aducă niciodată tulburare.