Suferinţa ispăşitoare
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - În suferinţă se cuprinde ispăşirea, împăcarea, sfinţirea, dragostea, lumina şi desăvârşirea. Toate acestea se cuprind în suferinţa ispăşitoare şi nu sunt fără ea.
Nici una din acestea nu se poate fără suferinţă, fără ispăşire, fără jertfă.
După ce sfârşeşti de ispăşit răul pe care ţi l-au făcut ţie alţii, trebuie să ispăşeşti binele pe care l-ai făcut tu altora.
2 - În suferinţa pe care o înduri tu pentru rău - este o ispăşire pe care ţi-o trimite Dumnezeu pentru mântuirea ta.
În suferinţa pe care o înduri tu pentru bine, este o ispăşire pe care ţi-o trimite cel rău pentru mântuirea altora.
Hristos pentru noi le-a cunoscut pe amândouă.
Cea dintâi a primit-o cu dragoste ascultătoare.
Cea de-a doua a primit-o cu dragoste rugătoare.
Căci amândouă trecuseră mai înainte prin Mâna Tatălui, care le turnase împreună amestecate în acelaşi pahar, întins lui Isus din Cer.
3 - Deşi trimesul lui Dumnezeu este mai presus de orice autoritate şi decât orice putere lumească - el trebuie să fie supus chiar şi celor mai de jos slugi ale oamenilor.
Hristos care predicase tot timpul renunţase la forţă pentru apărarea dreptăţii şi nevinovăţiei, a dovedit până la capăt că în ceasul răbdării, acesta este singurul mijloc bun.
4 - Mâinile care ajută şi binecuvântează pe oameni, nu trebuie să fie legate niciodată.
Dar ele totuşi sunt de atâtea ori şi atât de strâns legate de pământ şi pe pământ.
Hristos a fost deci prins şi legat.
Mâinile Lui care luminau orbii, care deschideau urechile surzilor, care dezlegau neputinţele slăbănogilor - erau legate.
De acum n-aveau cine să mai elibereze pe cei legaţi de urmările păcatului lor, sau al altora, mâinile care singure făceau asta, erau legate.
O, ce îngrozitoare crimă fac cei care leagă mâinile binefăcătoare - fiindcă aşa de puţine sunt mâinile acestea pe pământ - şi aşa de multă nevoie este de ele.
5 - Cei care Îl opresc pe Hristos din Lucrarea Lui mântuitoare vor răspunde greu în faţa Judecăţii lui Dumnezeu,
nu numai prin durerea pe care au provocat-o lui Hristos prin împiedicarea Lui de la Lucrarea Lui iubită,
ci vor răspunde şi mai greu pentru durerile rămase fără mântuire ale acelora care au fost lăsaţi fără Mântuitorul.
Fără putinţa izbăvirii.
Fără nădejdea vindecării.
6 - Ce cumplite trebuie să fie durerile celor care pier fără Hristos! Fără lumina ochilor sufleteşti.
Fără desfătarea auzului duhovnicesc.
Fără pacea inimii.
Fără fericirea cunoaşterii lui Dumnezeu.
Fără bucuria negrăită şi strălucită a nădejdii.
Fără viaţa veşnică.
- Şi ce mulţi vor fi aceia care vor striga în Ziua Judecăţii împotriva acelora care i-au lăsat fără Hristos.
Care L-au prins şi L-au legat pe Isus, ca să nu ajungă la ei,
la cei care aveau mai multă nevoie de El ca de orice altceva pe lumea asta.
7 - Marele preot trebuie să fie numai unul şi ales pe viaţă, după cum rânduise Dumnezeu prin Moise, lui Aron.
El trebuie să trăiască în toată curăţia şi sfinţenia vieţii, împlinind această slujbă în cutremurătoare ascultare de toată Voia cea sfântă a lui Dumnezeu,
şi întocmai după poruncile şi după Cuvântul Lui.
Dar din pricina păcatului inimile acelora care trebuiau să fie o pildă de sfinţenie pentru tot poporul, ajunseseră pricină de poticnire şi de cădere pentru toţi.
8 - Ce cumplite şi ce blestemate sunt mâinile celor nelegiuiţi.
Domnul spusese că va fi dat în mâinile celor fărădelege.
Cele dintâi mâini fărădelege au fost mâinile lui Iuda. Mâinile scârboase care L-au prins şi L-au cuprins pe Isus.
Aceste mâini călcaseră legea iubirii pe care se jurase să o ţină.
Şi tot ce făceau acum aceste mâini era fără de orice lege.
Dar ale vânzătorilor sunt şi mai nelegiuite.
9 - Mâinile marelui preot, care s-au întins ucigaşe spre Isus, călcau legea sfinţeniei, pe care trebuiau să nu uite niciodată că fusese poruncită de Însuşi Dumnezeu!
Mâinile fărădelege ale slugilor marelui preot, care au călcat şi ele legea dreptăţii împotriva Omului Nevinovat după care fuseseră trimişi. Şi dacă nu ar fi fost oameni nu s-ar fi dus.
Vor mai veni şi alte mâini fărădelege.
Hristos va cunoaşte toată răutatea şi urâţenia tuturor acestor mâini.
10 - Toate straturile omeneşti se vor face vinovate de fărădelege împotriva lui Dumnezeu.
Prin mâinile vreunora din înaintaşii lor, fiecare categorie socială se va face părtaşă, la crima osândirii Făcătorului şi Binefăcătorului său.
11 - Şi noi, fiecare am fost chemaţi să împlinim o slujbă sfântă pentru Dumnezeu, dar se poate că unii din noi, căzuţi din starea sfinţeniei, au ajuns uneltele satanice, care urzesc nelegiuiri împotriva lui Hristos
şi a celor ce se străduiesc să-L urmeze pe El.
Să luăm fiecare bine seama ca nu cumva vreunul să devenim în vreun fel un făcător de rău, un uneltitor împotriva Domnului.
Sau vreo slugă a vreunui astfel de răufăcător, bine camuflat sub înşelătoare titluri şi părute merite.
Ca nu cumva şi mâinile noastre să se facă părtaşe la fărădelege.
Cei ajunşi în această stare să se cutremure, înainte de a fi prea târziu.
12 - Blestemat este în veci folosul păcatului.
Din cauza unui astfel de folos, au suferit totdeauna cei nevinovaţi şi binefăcători.
Pentru un folos desfrânat a fost aruncat în închisoare Iosif cel curat.
Pentru un folos trufaş i-a fost tăiat capul sfântului Ioan Botezătorul, cel smerit.
Şi iată, pentru un folos mârşav, I S-a pregătit moartea chiar lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Dar astăzi câţi morţi nevinovaţi face folosul păcatului unor tirani blestemaţi, fără nici o milă de semeni şi fără nici o frică de Dumnezeu!
13 - Dacă nu-ţi vei şti şi tu înfrâna pornirile tale desfrânate,
şi dacă nu-ţi vei zdrobi la timp din inima ta iubirea de bani, sau pornirea nesătulă după câştiguri mârşave,
atunci şi tu vei ajunge în curând să-L osândeşti pe Hristos la moarte în sufletul tău.
Şi în sufletul altora.
14 - Dacă săvârşeşti nelegiuirea pe dinafară vei căuta acoperiri şi dezvinovăţiri,
- poate chiar cu versete biblice,
dar pe dinăuntru, vei fi un ucigaş şi un făţarnic, un trufaş stricător al învăţăturii şi tulburător al fraţilor.
Îţi vei apăra cu vorba religiei foloasele trupeşti,
iar cu fapta nelegiuirii îţi vei nimici foloasele sufletului.
15 - Când pierzi curăţia conştiinţei, nu există mârşăvie să n-o poţi săvârşi.
Când chiar în locul sfânt te murdăreşti.
Când chiar în faţa lui Dumnezeu arunci cu gunoi.
Când chiar în Numele Lui faci urâciunea,
16 - O, când se va redeschide în Ziua Judecăţii Cartea numelor celor nelegiuiţi, nu va fi oare scris şi numele tău acolo, printre ale lor?
Prin păcatele tale nepărăsite,
prin neascultările tale de Cuvântul Voii lui Dumnezeu,
prin nepăsarea ta faţă de chemările lui Isus,
- nu eşti şi tu oare şi nu vei fi şi tu, în ceata celor fărădelege?
Nu se va spune oare, atunci şi despre tine, acel „şi” ca despre Caiafa, că erai şi tu între ei?
17 - Binecuvântat să fie numele ucenicului nedespărţit de Isus pe orice drum şi în orice loc.
El nu va merge singur niciodată ci totdeauna se va mai găsi şi un alt ucenic să facă tot aşa ca el.
Unde este un om al lui Dumnezeu care cu o credincioşie statornică Îl urmează pe Isus,
acolo totdeauna se va mai afla şi altcineva să i se alăture.
Altcineva care să vină după el pe urmele Domnului Isus.
18 - Când tu te hotărăşti să mergi după Isus, curajul tău şi hotărârea ta îi va face pe mulţi să te urmeze.
Astfel tu vei fi o binefacere prin Hristos pentru mulţi.
Iar în Ziua Răsplătirilor lui Hristos vei fi binecuvântat pentru aceasta, nu numai de Hristos ci şi de ai Lui.
De aceea frate credincios, fii hotărât în a-L urma pe Hristos, chiar şi la condamnare,
pentru că nici nu ştii cine priveşte la curajul tău.
Şi cine se va lua pe urmele tale să facă şi el aşa.
19 - E frumoasă o hotărâre a noastră într-o clipă de mare avânt al credinţei pentru Hristos.
E binecuvântat legământul pe care îl punem în mijlocul fraţilor şi în faţa lui Dumnezeu, că nici viaţa şi nici moartea nu ne vor mai putea despărţi de dragostea Lui.
E slăvită şi vrednică şi în faţa cerului şi a pământului îndrăzneala acelui suflet care pentru credinţa lui în Dumnezeu, declară sus şi tare că este gata la orice.
- Dar numai vorbele mari, vai, nu sunt de-ajuns!
Ci fericit este numai acela care face aşa!
20 - Dacă vorbele noastre mari nu sunt urmate de faptele noastre mari în numele cărora le-am spus, în zadar e orice promisiune, în zadar e orice legământ.
Ele seamănă cu banii de hârtie cu multe zerouri, - dar fără nici o acoperire în aur.
Pe hârtie scrie cifre mari, promisiuni mari, valori mari, dar în zadar.
- Cel care le-a emis n-are aurul cu care să le acopere.
Şi frumoasele hârtii rămân fără nici un preţ.
Doamne Duhule Sfinte, pune în inima noastră roadele Tale - singurele care dau valoare cuvintelor noastre.
Amin.