Suferința ispășitoare
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - În suferință se cuprinde ispășirea, împăcarea, sfințirea, dragostea, lumina și desăvârșirea. Toate acestea se cuprind în suferința ispășitoare și nu sunt fără ea.
Nici una din acestea nu se poate fără suferință, fără ispășire, fără jertfă.
După ce sfârșești de ispășit răul pe care ți l-au făcut ție alții, trebuie să ispășești binele pe care l-ai făcut tu altora.
2 - În suferința pe care o înduri tu pentru rău - este o ispășire pe care ți-o trimite Dumnezeu pentru mântuirea ta.
În suferința pe care o înduri tu pentru bine, este o ispășire pe care ți-o trimite cel rău pentru mântuirea altora.
Hristos pentru noi le-a cunoscut pe amândouă.
Cea dintâi a primit-o cu dragoste ascultătoare.
Cea de-a doua a primit-o cu dragoste rugătoare.
Căci amândouă trecuseră mai înainte prin Mâna Tatălui, care le turnase împreună amestecate în același pahar, întins lui Isus din Cer.
3 - Deși trimesul lui Dumnezeu este mai presus de orice autoritate și decât orice putere lumească - el trebuie să fie supus chiar și celor mai de jos slugi ale oamenilor.
Hristos care predicase tot timpul renunțase la forță pentru apărarea dreptății și nevinovăției, a dovedit până la capăt că în ceasul răbdării, acesta este singurul mijloc bun.
4 - Mâinile care ajută și binecuvântează pe oameni, nu trebuie să fie legate niciodată.
Dar ele totuși sunt de atâtea ori și atât de strâns legate de pământ și pe pământ.
Hristos a fost deci prins și legat.
Mâinile Lui care luminau orbii, care deschideau urechile surzilor, care dezlegau neputințele slăbănogilor - erau legate.
De acum n-aveau cine să mai elibereze pe cei legați de urmările păcatului lor, sau al altora, mâinile care singure făceau asta, erau legate.
O, ce îngrozitoare crimă fac cei care leagă mâinile binefăcătoare - fiindcă așa de puține sunt mâinile acestea pe pământ - și așa de multă nevoie este de ele.
5 - Cei care Îl opresc pe Hristos din Lucrarea Lui mântuitoare vor răspunde greu în fața Judecății lui Dumnezeu,
nu numai prin durerea pe care au provocat-o lui Hristos prin împiedicarea Lui de la Lucrarea Lui iubită,
ci vor răspunde și mai greu pentru durerile rămase fără mântuire ale acelora care au fost lăsați fără Mântuitorul.
Fără putința izbăvirii.
Fără nădejdea vindecării.
6 - Ce cumplite trebuie să fie durerile celor care pier fără Hristos! Fără lumina ochilor sufletești.
Fără desfătarea auzului duhovnicesc.
Fără pacea inimii.
Fără fericirea cunoașterii lui Dumnezeu.
Fără bucuria negrăită și strălucită a nădejdii.
Fără viața veșnică.
- Și ce mulți vor fi aceia care vor striga în Ziua Judecății împotriva acelora care i-au lăsat fără Hristos.
Care L-au prins și L-au legat pe Isus, ca să nu ajungă la ei,
la cei care aveau mai multă nevoie de El ca de orice altceva pe lumea asta.
7 - Marele preot trebuie să fie numai unul și ales pe viață, după cum rânduise Dumnezeu prin Moise, lui Aron.
El trebuie să trăiască în toată curăția și sfințenia vieții, împlinind această slujbă în cutremurătoare ascultare de toată Voia cea sfântă a lui Dumnezeu,
și întocmai după poruncile și după Cuvântul Lui.
Dar din pricina păcatului inimile acelora care trebuiau să fie o pildă de sfințenie pentru tot poporul, ajunseseră pricină de poticnire și de cădere pentru toți.
8 - Ce cumplite și ce blestemate sunt mâinile celor nelegiuiți.
Domnul spusese că va fi dat în mâinile celor fărădelege.
Cele dintâi mâini fărădelege au fost mâinile lui Iuda. Mâinile scârboase care L-au prins și L-au cuprins pe Isus.
Aceste mâini călcaseră legea iubirii pe care se jurase să o țină.
Și tot ce făceau acum aceste mâini era fără de orice lege.
Dar ale vânzătorilor sunt și mai nelegiuite.
9 - Mâinile marelui preot, care s-au întins ucigașe spre Isus, călcau legea sfințeniei, pe care trebuiau să nu uite niciodată că fusese poruncită de Însuși Dumnezeu!
Mâinile fărădelege ale slugilor marelui preot, care au călcat și ele legea dreptății împotriva Omului Nevinovat după care fuseseră trimiși. Și dacă nu ar fi fost oameni nu s-ar fi dus.
Vor mai veni și alte mâini fărădelege.
Hristos va cunoaște toată răutatea și urâțenia tuturor acestor mâini.
10 - Toate straturile omenești se vor face vinovate de fărădelege împotriva lui Dumnezeu.
Prin mâinile vreunora din înaintașii lor, fiecare categorie socială se va face părtașă, la crima osândirii Făcătorului și Binefăcătorului său.
11 - Și noi, fiecare am fost chemați să împlinim o slujbă sfântă pentru Dumnezeu, dar se poate că unii din noi, căzuți din starea sfințeniei, au ajuns uneltele satanice, care urzesc nelegiuiri împotriva lui Hristos
și a celor ce se străduiesc să-L urmeze pe El.
Să luăm fiecare bine seama ca nu cumva vreunul să devenim în vreun fel un făcător de rău, un uneltitor împotriva Domnului.
Sau vreo slugă a vreunui astfel de răufăcător, bine camuflat sub înșelătoare titluri și părute merite.
Ca nu cumva și mâinile noastre să se facă părtașe la fărădelege.
Cei ajunși în această stare să se cutremure, înainte de a fi prea târziu.
12 - Blestemat este în veci folosul păcatului.
Din cauza unui astfel de folos, au suferit totdeauna cei nevinovați și binefăcători.
Pentru un folos desfrânat a fost aruncat în închisoare Iosif cel curat.
Pentru un folos trufaș i-a fost tăiat capul sfântului Ioan Botezătorul, cel smerit.
Și iată, pentru un folos mârșav, I S-a pregătit moartea chiar lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Dar astăzi câți morți nevinovați face folosul păcatului unor tirani blestemați, fără nici o milă de semeni și fără nici o frică de Dumnezeu!
13 - Dacă nu-ți vei ști și tu înfrâna pornirile tale desfrânate,
și dacă nu-ți vei zdrobi la timp din inima ta iubirea de bani, sau pornirea nesătulă după câștiguri mârșave,
atunci și tu vei ajunge în curând să-L osândești pe Hristos la moarte în sufletul tău.
Și în sufletul altora.
14 - Dacă săvârșești nelegiuirea pe dinafară vei căuta acoperiri și dezvinovățiri,
- poate chiar cu versete biblice,
dar pe dinăuntru, vei fi un ucigaș și un fățarnic, un trufaș stricător al învățăturii și tulburător al fraților.
Îți vei apăra cu vorba religiei foloasele trupești,
iar cu fapta nelegiuirii îți vei nimici foloasele sufletului.
15 - Când pierzi curăția conștiinței, nu există mârșăvie să n-o poți săvârși.
Când chiar în locul sfânt te murdărești.
Când chiar în fața lui Dumnezeu arunci cu gunoi.
Când chiar în Numele Lui faci urâciunea,
16 - O, când se va redeschide în Ziua Judecății Cartea numelor celor nelegiuiți, nu va fi oare scris și numele tău acolo, printre ale lor?
Prin păcatele tale nepărăsite,
prin neascultările tale de Cuvântul Voii lui Dumnezeu,
prin nepăsarea ta față de chemările lui Isus,
- nu ești și tu oare și nu vei fi și tu, în ceata celor fărădelege?
Nu se va spune oare, atunci și despre tine, acel „și” ca despre Caiafa, că erai și tu între ei?
17 - Binecuvântat să fie numele ucenicului nedespărțit de Isus pe orice drum și în orice loc.
El nu va merge singur niciodată ci totdeauna se va mai găsi și un alt ucenic să facă tot așa ca el.
Unde este un om al lui Dumnezeu care cu o credincioșie statornică Îl urmează pe Isus,
acolo totdeauna se va mai afla și altcineva să i se alăture.
Altcineva care să vină după el pe urmele Domnului Isus.
18 - Când tu te hotărăști să mergi după Isus, curajul tău și hotărârea ta îi va face pe mulți să te urmeze.
Astfel tu vei fi o binefacere prin Hristos pentru mulți.
Iar în Ziua Răsplătirilor lui Hristos vei fi binecuvântat pentru aceasta, nu numai de Hristos ci și de ai Lui.
De aceea frate credincios, fii hotărât în a-L urma pe Hristos, chiar și la condamnare,
pentru că nici nu știi cine privește la curajul tău.
Și cine se va lua pe urmele tale să facă și el așa.
19 - E frumoasă o hotărâre a noastră într-o clipă de mare avânt al credinței pentru Hristos.
E binecuvântat legământul pe care îl punem în mijlocul fraților și în fața lui Dumnezeu, că nici viața și nici moartea nu ne vor mai putea despărți de dragostea Lui.
E slăvită și vrednică și în fața cerului și a pământului îndrăzneala acelui suflet care pentru credința lui în Dumnezeu, declară sus și tare că este gata la orice.
- Dar numai vorbele mari, vai, nu sunt de-ajuns!
Ci fericit este numai acela care face așa!
20 - Dacă vorbele noastre mari nu sunt urmate de faptele noastre mari în numele cărora le-am spus, în zadar e orice promisiune, în zadar e orice legământ.
Ele seamănă cu banii de hârtie cu multe zerouri, - dar fără nici o acoperire în aur.
Pe hârtie scrie cifre mari, promisiuni mari, valori mari, dar în zadar.
- Cel care le-a emis n-are aurul cu care să le acopere.
Și frumoasele hârtii rămân fără nici un preț.
Doamne Duhule Sfinte, pune în inima noastră roadele Tale - singurele care dau valoare cuvintelor noastre.
Amin.