Tânărul ca cetățean
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
Cuvântul Cel Sfânt al Domnului arată marele adevăr că pe pământul acesta noi suntem străini și călători. Dar acest lucru nu-l vedem noi oare atât de limpede și de cutremurător în fiecare clipă?
Da, adevărat este, noi toți oamenii suntem pe pământ numai ca niște străini și călători, în căutarea și dobândirea celeilalte Patrii, care este statornică și veșnică (1 Petru 2, 11).
Viața noastră trece atât de repede, ca un zbor (Psalm 90, 10). Mergem cu toții spre adevărata noastră cetățenie, care este în ceruri la Domnul (Filip. 3, 20).
Totuși, cetățenia cea cerească noi trebuie să ne-o câștigăm de pe pământ și viața cealaltă trebuie să ne-o cucerim prin lupta vieții acesteia. Patria Cerească o dobândim prin munca și lupta pe care o ducem în patria aceasta.
Calea într-acolo duce pe aici. Înainte de a ajunge în Patria Cerească și la cetățenia din ceruri, noi avem pe pământ o patrie trecătoare și o cetățenie vremelnică, față de care avem datorii, lăsate nouă tot prin Cuvântul Cel Sfânt al Domnului nostru.
Din felul cum ne împlinim datoriile pe care le avem față de patria și cetățenia pământească, se vede dacă suntem cu adevărat vrednici moștenitori și ai Patriei Cerești.
Căci Domnul Iisus ne spune: „Dacă veți fi necredincioși în bogățiile trecătoare, cine vă va da adevăratele bogății?” (Luca 16, 10-11). Și dacă sunteți necredincioși în cele mici cum veți fi credincioși în cele mari?
acestea sunt toate porunci lăsate nouă în Cuvântul Sfintelor Scripturi, pentru ca noi să le împlinim întocmai.
A munci și a ne ruga pentru bunăstarea poporului nostru, a patriei și a cetății unde trăim și locuim, este o poruncă însoțită de o condiție: că fericirea noastră depinde de fericirea acestora (Ieremia 29, 7).
Domnul nostru Iisus Hristos ne este și în îndeplinirea obligațiilor cetățenești un Învățător și un Exemplu Desăvârșit.
El nu numai că Și-a plătit impozitul, chiar nedrept impus, când I-a fost cerut, dar a ajutat și pe cel care n-avea cu ce să plătească, spre a nu face sminteală nimănui (Matei 17, 24-27).
La fel și cu datoria de a cinsti și asculta pe cei așezați de Dumnezeu în fruntea poporului și Templului, Domnul le-a dat fiecăruia ceea ce li s-a cuvenit.
Fariseii și cărturarii stau pe scaunul lui Moise, spunea Domnul ascultătorilor Săi. Voi să faceți ce vă spun ei... ceea ce fac ei să nu faceți. Dar ceea ce vă spun ei - sunteți datori. Nu vă împiedicați că ei zic, dar nu fac. Căci nu cel ce zice, ci acela care face, va intra în Împărăția Tatălui... (Matei 23, 2-3).
Ce minunată și limpede este învățătura Domnului. Iată care este datoria noastră: împlinind cu un cuget curat și cinstit toate îndatoririle noastre la timp și întocmai, să nu ne împiedicăm niciodată de neascultarea altora, oricine ar fi ei.
Și să nu judecăm pe nimeni, că are Cine să ne judece sau să ne răsplătească pe toți, după cum am făcut, sau n-am făcut. Voi slujiți Domnului!
Un tânăr credincios care dorește cu adevărat să facă voia Domnului Hristos și care își simte datoria răspunderii față de Cuvântul Sfânt, acela nu poate fi în nici o împrejurare decât un cetățean conștient și bun al patriei sale.
Toate îndatoririle cetățenești, noi, cei ai lui Hristos, trebuie să ni le împlinim în cel mai cinstit fel, din dragostea pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a învățat astfel.
Poate că aceste rânduri le va citi un tânăr care va deveni mâine un mare conducător al poporului nostru. Sau un mare păstor al Bisericii Domnului... sau un mare apărător al libertății noastre. Nu știu, Dumnezeu știe.
Dar chiar dacă nu le vor citi decât numai tineri care vor deveni numai simpli muncitori sau plugari ai acestui popor, simpli cetățeni ai acestei patrii - am vrea fiecăruia să-i trezim prin acestea conștiința marii sale răspunderi pentru cinstitele împliniri ale acestor sfinte îndatoriri. Căci toate îndatoririle noastre și față de aproapele nostru sunt sfinte, îndată după cele față de Dumnezeu...
Și am dori ca acest mare lucru să-l simțim fiecare tânăr. De la cel mai dintâi până la cel mai din urmă. De la cel care va avea rolul cel mai din frunte până la cel care îl va avea pe cel mai mic.
Așa este voia lui Hristos să crească tineretul Lui și al nostru: oameni de încredere, oameni de nădejde, oameni de rugăciune, oameni de onoare, oameni de cuvânt, oameni de conștiință.
Căci numai acest fel de oameni sunt de valoare, sunt superiori. De astfel de oameni are cea mai mare nevoie și Dumnezeu, și semenii lor.
Despre unul din cei mai mari conducători ai poporului nostru, Ștefan cel Mare, s-a dovedit că a putut face lucruri unice în istorie față de Dumnezeu și față de neamul său, numai prin puterea credinței și a rugăciunii.
Ceasuri întregi petrecea el, adeseori în nopțile lui, stând singur în genunchi în fața lui Dumnezeu rugându-se. Rugându-se pentru patria sa, pentru credința sa, pentru izbânda lui Hristos în lupta sa cu toate uriașele puteri ale întunericului, ale necredinței, ale silniciei și ale nimicirii în fața cărora trebuia să stea singur ca David în fața lui Goliat.
Și numai puterea lui Hristos l-a ajutat să facă atâtea biruințe și atâtea mănăstiri, cât alții în sute de ani de viață n-au făcut. Biruințele și mănăstirile lui erau strâns legate împreună... Ele arată și vor arăta, până în veci că vitejia trebuie să meargă împreună cu credința, căci numai așa vor putea birui.
Că adevărat cetățean al patriei este numai acela care este un adevărat fiu al lui Dumnezeu. Și că un cinstit slujitor al poporului poate fi cu adevărat numai unul care este în conștiința lui un cinstit închinător al lui Hristos.
Așa au fost marii înaintași ai noștri care au lăsat urme de aur prin veacurile întunecate ale crâncenei noastre istorii. Și numai așa pot fi și cei care vor să lase și în viitor astfel de urme. Căci primejdiile rămân aceleași.
Să ne păstrăm prietenia Marelui și Singurului nostru Aliat: Dumnezeu, Care ne-a scăpat din toate până astăzi - și ne va putea scăpa și Mâine.
Să nu-L trădăm pe Hristos. Să nu uităm ce a făcut El pentru noi, căci istoria noastră este mărturia cea mai zguduitoare a acestui zguduitor adevăr. Să nu-L trădăm pe Hristos. Să nu ne despărțim de El, Singurul Prieten Statornic al istoriei noastre.
Că nu mai avem pe nimeni cu noi dacă Îl părăsim pe Dumnezeul nostru, pe Marele și Singurul nostru Aliat Adevărat și Binefăcător.
Așa să crească tineretul nostru. Și vom putea muri liniștiți. Atunci viitorul va fi asigurat și fericit. Patria noastră va adăposti atunci și va crește uriași.
Rugăciune
Slavă veșnică Ție, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Care ai fost Lumina și Apărarea țării noastre și a vieții poporului nostru prin toate valurile veacurilor!
Slavă Ție, Marele nostru Aliat și Prieten. Singurul care ne-ai ajutat părinții, aducând Istoriei noastre Lumina și Bucuria.
Te rugăm, nu ne lăsa să uităm aceasta niciodată, nici noi, nici copiii noștri, până în veac.
Ca să nu ne despărțim de Tine nici Istoria, nici drumul nostru.
Căci numai cu Alianța și Prietenia Ta putem fi siguri pe lume. Să nu ne rușinăm, să nu ne despărțim, să nu ne lepădăm de Tine niciodată. Că atunci ar fi vai de noi pe totdeauna.
Că nici acum nu avem nici un alt prieten și ajutor.
Fii Tu nedespărțit de noi și ține-ne nedespărțiți de Tine pe totdeauna.
Amin.
Cuvinte înțelepte:
Fă și tu ce face țara, nu te-alege contra ei,
nu când toți voiesc un bine, doar tu singur să nu vrei,
nu când toți muncesc, tu singuri să te-alegi din toți să stai,
că atunci nu multe minte, ci prostie-arăți că ai.