Toți să se plece înaintea Lui
Ioan Opriș - Strângeți fărâmiturile Vol. 2
Slăvit să fie Domnul!
Iubiți părinți sufletești, iubiților frați și scumpe surori!
„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea și Mama lui Iisus era acolo” .
Frate scump, soră iubită! La nunta ta, la logodna ta a fost și Mama Domnului Iisus? Sau tu, la bucuria ta, în ziua fericirii tale, asemenea oaspeți nu i-ai avut?
„Și la nuntă a fost chemat și Iisus cu ucenicii Săi... Când s-a isprăvit vinul, Mama lui Iisus I-a zis: «Nu mai au vin!»”
Și știți cum s-au petrecut lucrurile în continuare, că le-am auzit de atâtea ori rostindu-se la biserică sau de către frați, în adunări sau la nunți.
Noi știm aceasta!... Dar hai să vedem acum, când s-a spart târgul, ce se petrece? Încotro o iau oamenii aceștia?
Și citim la versetul 12, din capitolul 2: „După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu Mama, frații și ucenicii Săi. Și acolo n-au rămas multe zile”.
Oare de ce n-a rămas multe zile? Și oare cum umblau așa compacți, Domnul Iisus, Mama, ucenicii și frații Domnului?
Și spune că s-au dus la Capernaum...
Oare ce au căutat la Capernaum? Ne-am întrebat noi? Hai să ne întrebăm acum: ce au căutat ei la Capernaum?
Să-l ascultăm pe Sfântul Matei ce spune: „Vai ție, Horazine, și vai ție, Betsaida, că dacă în Tir sau în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut în voi, în sac și în cenușă s-ar fi pocăit. De aceea, în ziua judecății, mai ușor va fi Tirului și Sidonului decât vouă”.
Și-apoi Se întoarce spre Capernaum și îi vorbește așa: „Și tu, Capernaume, care până la cer ai fost înălțat, până la iad te vei coborî”.
Băgați bine de seamă, scumpilor frați și surori! Băgați bine de seamă, că nu a spus: „mai jos de iad!” ci a spus: „până la iad...”.
Capernaum a fost cetatea din care Domnul Iisus Și-a recrutat trei ucenici sau poate chiar patru ucenici. Iată dar ce a spus Domnul despre cetatea Capernaumului: „Și tu, Capernaume, care până la cer te-ai înălțat...”
Te-ai lăudat, Capernaume, te-ai înălțat până la cer... Te-ai înălțat prin fală, prin lauda ce ți s-a adus de atâția ucenici recrutați din cetatea ta, oameni cu vază și de valoare din Biserica lui Dumnezeu. Dar Domnul îi avertizează și le spune: până la iad te vei coborî”.
Nici nu trebuia să se coboare mai jos de iad. E prea mult și iadul...
Ascultam, în urmă cu vreo 40 de ani - sau poate că mai bine de 45 de ani - în biserica din Hăpria, județul Alba, pe preotul de acolo vorbind despre Persoana Domnului Iisus. Și o ridicase până la cele mai înalte culmi. Vorbea extraordinar de frumos. Era de față și fratele Traian Dorz. Și a vorbit spunând:
Pregătește-te, Israele! Pregătește-te, frate!
Fiule, frate, soră, moșule, - pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău. Și-așa o să-L întâlnești, scumpul meu și scumpa mea, fie că-ți place ție, fie că nu-ți place.
Fie că-L dorești, fie că nu-L dorești !
Fie că te-ai gândit asupra acestui lucru, fie că nu te-ai gândit niciodată.
Auzi tu? Ai să te întâlnești cu Dumnezeu!
Dar ferice de tine va fi atunci dacă ai să-L întâlnești acum, ca Mântuitor, ca Răscumpărător al tău, pe Cel ce stă cu brațele deschise și zice: „Veniți la Mine voi, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da vouă odihnă”.
Ce ne va da? Odihnă!... Nu vorbește de lada cu comori, ci de odihna pentru sufletele noastre.
„Și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă pentru sufletele voastre” (Mat 11, 29).
Doamne Iisuse, iartă-mă și lasă-mă să Te întreb: de la Ioan, de la ucenicul Tău iubit, nu aș putea să învăț nimic? De la Ioan, care la Cina cea de Taină și-a rezemat capul de sânul Tău. Sau de la Petru, cel plin de vlagă și de putere, și de îndrăzneală, de la el nu aș putea să învăț nimic? Sau de la Luca, sau de la Andrei? Sau de la alții dintre ucenicii Tăi?
Domnul Iisus ne va răspunde și astăzi ca și atunci: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă pentru sufletele voastre”.
Iar la Filipeni, capitolul 2 cu versetul 10, spune așa: „Pentru ca în Numele lui Iisus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ”.
Oricine ai fi tu, frate... sau cine ai fi dumneata... Dacă e careva care mă întrece în etate, îi spun „dumneata”... dar la ceilalți le spun „tu”, pentru că și lui Dumnezeu Îi spunem tot „Tu”.
Nu ne purtăm cu mănuși când vorbim cu El, ci spunem: „Tu, Tată...”, „Tată Ceresc”, „Tată din Ceruri”, „Părinte Ceresc”...
Domnului Iisus Îi mai spunem câteodată „Doamne, Iisuse”, pentru că a devenit Domnul nostru personal. Și acel suflet pentru care a devenit Domnul Iisus Mântuitorul lui personal, acela nu-I mai spune în veac numai „Iisus”; ci Îi spune „Domnul Iisus”.
Iar acei care vestesc Evanghelia, oricine ar fi ei, și vor spune: „Iisus... Iisus... Iisus...” - aceia să știți că nici nu-L au pe Domnul ca Mântuitor al lor.
Poate că unii vor zice: „Bine, dar ucenicii așa vorbesc, apostolii așa vorbesc, evangheliștii așa vorbesc. și zic: „Iisus mergea...” Da, ei așa scriu, dar nu vorbesc ei, nu vorbește nici Matei, nici Marcu, nici Luca, nici Ioan - ci vorbește Duhul Sfânt prin gura lor. Și Duhul Sfânt poate să nu-I zică „Domn” Domnului Iisus, pentru că El Însuși e Domn.
Domnul e Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și de aceea zice: „În Numele lui Iisus Hristos, orice genunchi să se plece”.
Îmi aduc aminte că într-o zi eram la biserica din Sânicoară de lângă Cluj și auzeam pe un frate spunând: „În Numele lui Iisus Hristos să se plece orice genunchi; al celor din Ceruri, de pe pământ și de sub pământ și toată limba să mărturisească, spre Slava lui Dumnezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul” (Filip 2, 10-11).
Și atunci mai spunea fratele: „Sfinte Pavele, iartă-mă că te întreb: de ce dai ordin oștilor cerești și îngerești să-și plece și ele genunchii în fața Mielului? El, în fața căruia cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncă cu fețele la pământ și cele patru făpturi vii...
Da, în fața Lui orice genunchi să se plece...
Cineva spunea: „Dar cine ești tu, Sfinte Pavele, să poruncești oștilor cerești și îngerești să se plece înaintea Mielului?.” Și s-a răspuns fratelui:
„Nu eu dau această poruncă, ci o dă Duhul Sfânt prin mine. Și Duhul Sfânt e Dumnezeu și Dumnezeu poruncește oștilor cerești și îngerești...”
„Și cei din ceruri, și cei de pe pământ, și cei de sub pământ, și toată limba să mărturisească că Domnul este Iisus Hristos...”
Deci și limba mea, și limba ta să nu înceteze niciodată să spună: „Slavă Lui! Slavă Lui! Slavă Lui Aceluia Care ne-a răscumpărat pe noi, și în fața Căruia, cum zice proorocul Daniel că, atunci când L-a văzut pe Domnul în vedenie, a căzut leșinat la pământ.
Iar Sfântul Ioan Evanghelistul, care n-a cunoscut femeie și lume, el, când L-a văzut pe Domnul, [cum scrie] în Apocalipsa capitolul 1, a căzut la pământ ca mort.
Tu, fratele meu, și eu, și tu, și noi toți, bărbați și femei, noi, care am păcătuit și am întristat așa de mult pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt... oare noi cum ne vom prezenta în fața Lui?
Dacă marii oameni ai lui Dumnezeu, cum a fost Daniel sau Sfântul Ioan, unul a leșinat și altul a căzut ca mort... ce vei face tu și ce voi face eu? Ce vom face noi, dragii mei? Cred că pentru mine nu se va mai găsi loc nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nicăieri.
Când va veni Fiul Omului îmbrăcat în toată slava, însoțit de sfinții Săi îngeri și-i va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre, atunci s-a terminat cu mila, s-a terminat cu iertarea, s-a terminat cu milogelile, s-a terminat cu Harul, s-a terminat cu mersul la biserică, cu mărturisirea, - a venit despărțirea.
Hotărăște-te acum, căci e o hotărâre pentru vecii vecilor.
Lasă-te de lume și hotărăște-te pentru Hristos. A fost timp destul în care ai tot lenevit. Acum hotărăște-te! Căci iată, nu mai este nici Domnul Iisus, nici Mântuitorul - ci este Împăratul, Judecătorul, așa cum scrie în Apocalipsa capitolul 1: „Iar când va veni Judecătorul, când va veni împăratul (...) orice ochi Îl va vedea, și cei ce L-au străpuns...”.
Adică cei ce L-au străpuns nu cu piroanele, nu cu sulița, ci cei ce L-au străpuns cu gânduri necurate, cu cugete spurcate, cu vorbe netrebnice, cu înjurături și blestemății.
Spuneam cuiva acuma într-o zi, când am fost întrebat:
- Dar dumneata de ce nu ești mulțumit numai cu Biserica?...
- Sunt prea mulțumit, sunt foarte mulțumit, sunt supra-mulțumit; și de aceea mă duc regulat, de la început până la sfârșit, să fiu prezent la toată slujba... Dar vă întreb: Ce e de făcut, când nu ne silim să aplicăm tot ce auzim la biserică? La biserică ni se spune: „Pe noi înșine și unul pe altul, și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeul să o dăm”.
Acolo se mai spune: „Cealaltă vreme a vieții noastre, în pace și întru pocăință să o petrecem, la Domnul să o cerem”.
Noi ce cerem de la Domnul? Cerem sănătate pentru vacile noastre? Sau să ne țină Dumnezeu banii la CEC? Sau banii de la mașină? Sau mai ce?
„Cealaltă vreme a vieții noastre în pace și întru pocăință să o petrecem, la Domnul să-I cerem”.
Sfânta noastră Biserică ne învață ce să cerem. Dar dacă noi nu cerem ce zice ea, ci cerem ce vrem noi, atunci o să vedem la urmă cam cum ne vom spăla pe mâini.
Mai cântăm la biserică așa:
„Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta!” Auziți? Să se umple gurile noastre de lauda Domnului !
Nu de tutun, nici de băuturi! Nici de înjurături! Nici de blestemății, nici de ocări, nici de jurăminte strâmbe și de batjocuri, și de hule. Nu de acestea!
Ci de lauda Ta, Doamne! Amin. Slăvit să fie Domnul!