Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri, şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.
O, ucenicul acesta binecuvântat, este acela care a fost ales de Domnul nostru Isus Hristos să arate lumii cele două mai slăvite şi mai Dumnezeieşti dintre Feţele Sale: Adevărul şi Dragostea. Adevărul dragostei şi dragostea Adevărului lui Dumnezeu.
Prin el singurul ni s-a descoperit mai strălucit şi mai direct decât prin oricare altul, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos, care Era dinainte de Început cu Dumnezeu şi Dumnezeu. Prin el care, din copilăria sa, a ales calea Domnului şi şi-a predat întreagă inima curată în slujba Lui sfântă, ni s-au putut arăta cel mai minunat cele mai ascunse taine, cele mai înalte adevăruri, cele mai cutremurătoare descoperiri ale iubirii lui Dumnezeu. Pentru că ferestrele prin care privea el în Dumnezeu şi Dumnezeu în el, - erau desăvârşit curate.
Ucenicul acesta poate că fusese primul şi dintre ucenicii sfântului Ioan Botezătorul.
Din cele ce el le spune, totdeauna cu smerenie despre sine, Duhul Sfânt totuşi ne ajută să înţelegem acest sfânt adevăr...
Ceilalţi ucenici au avut nevoie de un cuvânt puternic sau de o minune puternică spre a veni după Domnul Isus, - dar acestui binecuvântat ucenic i-a fost de-ajuns doar un singur îndemn al omului trimis de Dumnezeu ca să-L privească pe Isus umblând şi să audă doar un singur cuvânt al lui Ioan, ca să se ia după Domnul său, şi să nu se mai poată despărţi apoi de El niciodată (Ioan 1, 39).
Ajunsese aproape de o sută de ani când îşi scria aceste sfinte şi prime amintiri ale lui din Evanghelie, dar şi atunci îşi aducea atât de bine aminte că minunea întâlnirii lui cu Hristos se petrecuse cam pe la ceasul al zecelea.
Ucenicul acesta binecuvântat, singurul mereu nedespărţit de Domnul Isus, ne descrie atât de amănunţit unele din cele mai însemnate momente şi adevăruri ale Domnului.
Printre acestea sunt cele ale chemării celorlalţi ucenici, fraţii săi din apostolie, la venirea cărora, el a fost martor. Ce duios şi limpede arăta el aceste întâmplări în capitolul 1.
Ucenicul acesta stătea în meditaţie şi rugăciune, alături de Domnul, în noaptea când a venit Nicodim să-L întrebe despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. Când ceilalţi dormeau, el veghea cu Domnul său... Cu câtă atenţia a ascultat el atunci şi cu câtă limpezime a scris, tot ce s-a petrecut! În felul acesta Dumnezeu ne-a păstrat cel mai mare şi cel mai frumos adevăr al mântuirii: naşterea din nou, fără de care nimeni nu poate vedea şi nu poate moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3).
Ucenicul acesta rămăsese cu Isus în dogoarea zilei lângă fântâna lui Iacov din ţinutul Samariei, când ceilalţi plecaseră după mâncare ca să se păstreze altă convorbire plină de adevăruri Dumnezeieşti, fără de care cununii Bibliei i-ar fi lipsit o podoabă de adevăr atât de frumoasă (Ioan 4).
Când ceilalţi umblau după somn sau după mâncare, el stătea lângă Domnul. Ce frumoasă pildă ne-a dat el. Căci pentru Domnul trebuie să laşi totul şi somnul şi mâncarea - şi când El veghează sau lucrează, trebuie să fii lângă El, lăsându-le pe toate celelalte.
Şi ucenicul acesta binecuvântat a rămas apoi pas cu pas şi clipă cu clipă lângă Domnul în toate, pentru a mărturisi cu credincioşie şi cu adevăr tot ce a auzit şi a văzut (Ioan 15, 27). El singurul descrie de lângă Domnul, toate suferinţele Mântuitorului. El este acela care adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris, pentru că mirul celor mai scumpe învăţături şi adevăruri Dumnezeieşti, nu poate fi turnat, decât prin unul din cele mai curate şi mai scumpe vase ale lui Dumnezeu, care au existat vreodată pe pământ. Vasul acesta ales şi sfânt, a fost apostolul Ioan.
Nu este însemnat lucru numai cuvântul unui adevăr, ci este şi tot atât de însemnat şi cine spune acest cuvânt.
Căci cele mai frumoase cuvinte, dacă sunt rostite de gura unui nebun, arată ca nişte mărgăritare în gura unui porc (Matei 7, 6).
Cele mai sfinte cântări dacă se aud în loc murdar, sună ca nişte ocări pentru Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu.
Cele mai inspirate cărţi dacă sunt scrise de un cuget stricat şi de o mână vinovată vor fi nişte urâciuni înaintea lui Dumnezeu. Cele mai avântate rugăciuni şi mai lăudate jertfe, dacă sunt aduse lui Dumnezeu cu nişte mâini pline de sânge şi de nelegiuire - vor fi o povară şi o scârbă înaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 13-15).
Dar ce Dumnezeieşti apar cuvintele lui Hristos în gura unui om sfânt! Ce adânc conving ele! Şi cu ce aureolă sfântă se îmbracă în faţa celor ce-l aud, ucenicul sfânt care le rosteşte, aproape ca Însuşi Hristos (Ioan 13, 20; Gal. 4, 14; 1 Tes. 2, 13).
Mărturia Adevărului Biblic, este cu atât mai vrednică de crezare cu cât ea a fost scrisă şi adeverită de către cele mai cinstite caractere, de cele mai curate cugete, de cele mai sfinte fiinţe, care au putut trăi vreodată pe pământ.
După autoritatea lui Hristos, care s-a întemeiat pe cea mai cerească viaţă, cu putinţă de văzut în această lume, pe cea mai desăvârşită înţelepciune, cu putinţă de auzit printre oameni, şi pe cea mai uimitoare putere pe care s-a arătat vreodată ochilor omeneşti, - autoritatea sfinţilor martori ai Patimilor şi Învierii Sale - este vrednică de aceeaşi preţuire ca a Lui, pentru că şi ei printr-o ascultare asemenea ascultării Lui, au dobândit o viaţă atât de asemănătoare cu a lui Isus, încât El S-a putut face una cu ei zicând: Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă.
Dintre toţi aceşti martori Dumnezeieşti, cel mai vrednic de crezare este acela care a fost cel mai aproape de Isus, nu numai în toate stările şi în toate vremurile, ci şi în toate privinţele.
Iar acesta ni se pare că este ucenicul binecuvântat care adevereşte aceste lucruri, sfântul Ioan.
Vrei ca mărturia ta să fie binecuvântată pe veci înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor?
Vrei ca adevărul să te învăluie cu lumina sa eternă, şi să adeverească tuturor conştiinţelor că tu ai fost un martor credincios şi vrednic de crezare şi de urmat?
Vrei ca iubirea fericită şi dulce, să-şi pună pecetea ei Dumnezeiască şi fiorul ei sfânt pe tot ce spui, ori scrii?
Vrei ca Duhul Sfânt să-Şi reverse har şi rod mărturiei tale, ca sfântul ucenic preaiubit lui Isus? O, dacă într-adevăr vrei asta atunci:
- Vino la Isus ca el! Predă-te lui Isus ca el. Umblă cu Isus ca el. Stai lângă Isus ca el. Iubeşte ca el. Mărturiseşte ca el - şi vei fi şi aşa şi tu ca el.
Slavă veşnică Ţie Slăvit Dumnezeu şi Învăţătorul nostru Isus Hristos, care ai putut fi atât de iubit şi de urmat, de către cei mai vrednici dintre oamenii ce au trăit pe acest pământ.
Te rugăm ajută-ne şi pe noi, să avem o iubire de aceeaşi frumuseţe ca a lor, o viaţă şi o mărturie de aceeaşi vrednicie ca a lor, spre a ne bucura odată în Împărăţia Ta eternă în acelaşi loc ca al lor (2 Petru 1, 1).
Amin.