Ucenicul acesta este cel ce adeverește aceste lucruri, și care le-a scris. Și știm că mărturia lui este adevărată.
O, ucenicul acesta binecuvântat, este acela care a fost ales de Domnul nostru Isus Hristos să arate lumii cele două mai slăvite și mai Dumnezeiești dintre Fețele Sale: Adevărul și Dragostea. Adevărul dragostei și dragostea Adevărului lui Dumnezeu.
Prin el singurul ni s-a descoperit mai strălucit și mai direct decât prin oricare altul, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos, care Era dinainte de Început cu Dumnezeu și Dumnezeu. Prin el care, din copilăria sa, a ales calea Domnului și și-a predat întreagă inima curată în slujba Lui sfântă, ni s-au putut arăta cel mai minunat cele mai ascunse taine, cele mai înalte adevăruri, cele mai cutremurătoare descoperiri ale iubirii lui Dumnezeu. Pentru că ferestrele prin care privea el în Dumnezeu și Dumnezeu în el, - erau desăvârșit curate.
Ucenicul acesta poate că fusese primul și dintre ucenicii sfântului Ioan Botezătorul.
Din cele ce el le spune, totdeauna cu smerenie despre sine, Duhul Sfânt totuși ne ajută să înțelegem acest sfânt adevăr...
Ceilalți ucenici au avut nevoie de un cuvânt puternic sau de o minune puternică spre a veni după Domnul Isus, - dar acestui binecuvântat ucenic i-a fost de-ajuns doar un singur îndemn al omului trimis de Dumnezeu ca să-L privească pe Isus umblând și să audă doar un singur cuvânt al lui Ioan, ca să se ia după Domnul său, și să nu se mai poată despărți apoi de El niciodată (Ioan 1, 39).
Ajunsese aproape de o sută de ani când își scria aceste sfinte și prime amintiri ale lui din Evanghelie, dar și atunci își aducea atât de bine aminte că minunea întâlnirii lui cu Hristos se petrecuse cam pe la ceasul al zecelea.
Ucenicul acesta binecuvântat, singurul mereu nedespărțit de Domnul Isus, ne descrie atât de amănunțit unele din cele mai însemnate momente și adevăruri ale Domnului.
Printre acestea sunt cele ale chemării celorlalți ucenici, frații săi din apostolie, la venirea cărora, el a fost martor. Ce duios și limpede arăta el aceste întâmplări în capitolul 1.
Ucenicul acesta stătea în meditație și rugăciune, alături de Domnul, în noaptea când a venit Nicodim să-L întrebe despre tainele Împărăției lui Dumnezeu. Când ceilalți dormeau, el veghea cu Domnul său... Cu câtă atenția a ascultat el atunci și cu câtă limpezime a scris, tot ce s-a petrecut! În felul acesta Dumnezeu ne-a păstrat cel mai mare și cel mai frumos adevăr al mântuirii: nașterea din nou, fără de care nimeni nu poate vedea și nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3).
Ucenicul acesta rămăsese cu Isus în dogoarea zilei lângă fântâna lui Iacov din ținutul Samariei, când ceilalți plecaseră după mâncare ca să se păstreze altă convorbire plină de adevăruri Dumnezeiești, fără de care cununii Bibliei i-ar fi lipsit o podoabă de adevăr atât de frumoasă (Ioan 4).
Când ceilalți umblau după somn sau după mâncare, el stătea lângă Domnul. Ce frumoasă pildă ne-a dat el. Căci pentru Domnul trebuie să lași totul și somnul și mâncarea - și când El veghează sau lucrează, trebuie să fii lângă El, lăsându-le pe toate celelalte.
Și ucenicul acesta binecuvântat a rămas apoi pas cu pas și clipă cu clipă lângă Domnul în toate, pentru a mărturisi cu credincioșie și cu adevăr tot ce a auzit și a văzut (Ioan 15, 27). El singurul descrie de lângă Domnul, toate suferințele Mântuitorului. El este acela care adeverește aceste lucruri și care le-a scris, pentru că mirul celor mai scumpe învățături și adevăruri Dumnezeiești, nu poate fi turnat, decât prin unul din cele mai curate și mai scumpe vase ale lui Dumnezeu, care au existat vreodată pe pământ. Vasul acesta ales și sfânt, a fost apostolul Ioan.
Nu este însemnat lucru numai cuvântul unui adevăr, ci este și tot atât de însemnat și cine spune acest cuvânt.
Căci cele mai frumoase cuvinte, dacă sunt rostite de gura unui nebun, arată ca niște mărgăritare în gura unui porc (Matei 7, 6).
Cele mai sfinte cântări dacă se aud în loc murdar, sună ca niște ocări pentru Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu.
Cele mai inspirate cărți dacă sunt scrise de un cuget stricat și de o mână vinovată vor fi niște urâciuni înaintea lui Dumnezeu. Cele mai avântate rugăciuni și mai lăudate jertfe, dacă sunt aduse lui Dumnezeu cu niște mâini pline de sânge și de nelegiuire - vor fi o povară și o scârbă înaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 13-15).
Dar ce Dumnezeiești apar cuvintele lui Hristos în gura unui om sfânt! Ce adânc conving ele! Și cu ce aureolă sfântă se îmbracă în fața celor ce-l aud, ucenicul sfânt care le rostește, aproape ca Însuși Hristos (Ioan 13, 20; Gal. 4, 14; 1 Tes. 2, 13).
Mărturia Adevărului Biblic, este cu atât mai vrednică de crezare cu cât ea a fost scrisă și adeverită de către cele mai cinstite caractere, de cele mai curate cugete, de cele mai sfinte ființe, care au putut trăi vreodată pe pământ.
După autoritatea lui Hristos, care s-a întemeiat pe cea mai cerească viață, cu putință de văzut în această lume, pe cea mai desăvârșită înțelepciune, cu putință de auzit printre oameni, și pe cea mai uimitoare putere pe care s-a arătat vreodată ochilor omenești, - autoritatea sfinților martori ai Patimilor și Învierii Sale - este vrednică de aceeași prețuire ca a Lui, pentru că și ei printr-o ascultare asemenea ascultării Lui, au dobândit o viață atât de asemănătoare cu a lui Isus, încât El S-a putut face una cu ei zicând: Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă.
Dintre toți acești martori Dumnezeiești, cel mai vrednic de crezare este acela care a fost cel mai aproape de Isus, nu numai în toate stările și în toate vremurile, ci și în toate privințele.
Iar acesta ni se pare că este ucenicul binecuvântat care adeverește aceste lucruri, sfântul Ioan.
Vrei ca mărturia ta să fie binecuvântată pe veci înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor?
Vrei ca adevărul să te învăluie cu lumina sa eternă, și să adeverească tuturor conștiințelor că tu ai fost un martor credincios și vrednic de crezare și de urmat?
Vrei ca iubirea fericită și dulce, să-și pună pecetea ei Dumnezeiască și fiorul ei sfânt pe tot ce spui, ori scrii?
Vrei ca Duhul Sfânt să-Și reverse har și rod mărturiei tale, ca sfântul ucenic preaiubit lui Isus? O, dacă într-adevăr vrei asta atunci:
- Vino la Isus ca el! Predă-te lui Isus ca el. Umblă cu Isus ca el. Stai lângă Isus ca el. Iubește ca el. Mărturisește ca el - și vei fi și așa și tu ca el.
Slavă veșnică Ție Slăvit Dumnezeu și Învățătorul nostru Isus Hristos, care ai putut fi atât de iubit și de urmat, de către cei mai vrednici dintre oamenii ce au trăit pe acest pământ.
Te rugăm ajută-ne și pe noi, să avem o iubire de aceeași frumusețe ca a lor, o viață și o mărturie de aceeași vrednicie ca a lor, spre a ne bucura odată în Împărăția Ta eternă în același loc ca al lor (2 Petru 1, 1).
Amin.