După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
Hristos poate realiza imposibilul.
Ai Săi, în măsura în care cred puternic şi trăiesc în unitate şi părtăşie cu El, prin harul Său au putut şi vor putea realiza şi ei lucruri socotite omeneşte imposibile, ca Isus.
Hristos a făcut lucruri nemaipomenite. Ai Săi au făcut şi ei la fel.
Sfântul Pavel a spus: că n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine... fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor şi minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt (Rom. 15, 18-19).
Cu Dumnezeu fac mari isprăvi, a spus demult şi David. Căci puterea lui Dumnezeu a fost mereu aceeaşi şi ajutorul Său a făcut totdeauna uriaşi pe cei ce s-au bucurat de El. Aşa a putut David să spună spre slava lui Hristos: nu mă tem de zecile de mii de popoare care mă împresoară din toate părţile (Psalm 3, 6).
Împotriviţi-vă diavolului tari în credinţă, a spus sfântul Petru, care adesea a avut de luptat cu el şi a ajuns un mare biruitor (1 Petru 5, 8-9).
Pentru că în Hristos, toţi aceştia, au reuşit să realizeze ceea ce în mod normal, pentru oameni este socotit imposibil (Luca 10, 17-20).
Primejduiţi şi neputincioşi în mijlocul puterii nopţii
şi în largul apelor mării înfuriate,
ucenicii plecaţi singuri se vor fi gândit în urmă, cu adâncă părere de rău că n-au luat pe Domnul cu ei. Şi vor fi privit cu multă frică dezlănţuirea furtunii, care trebuie să fi fost neobişnuit de mare. Chiar pentru ei care erau învăţaţi cu apa.
Scumpii mei, dacă voi aţi uitat să privegheaţi şi să vă rugaţi, puteţi ajunge în grele ispite (Luca 22, 40).
Iar atunci nu mai puteţi nici să privegheaţi nici să vă rugaţi. Căci nici starea, nici locul, nici duhul vostru nu vă îngăduie în ispită să vă puteţi ruga.
Să ştiţi însă că nici acolo Isus nu uită de voi. Se roagă El în locul vostru şi pentru voi, atunci când, pentru că nu v-aţi rugat la timp, ajungeţi în primejdii grele.
El ştie că atunci când ne aflăm în astfel de stări, sufletul nostru nu se mai poate nici ruga.
Aduceţi-vă aminte din câte primejdii aţi scăpat voi şi din câte ispite, fără să fiţi nimiciţi. Totul se datoreşte rugăciunilor şi mijlocirii lui Hristos!
El a făcut chiar şi partea voastră.
Chiar şi ceea ce trebuia să faceţi voi, dar din nepăsare n-aţi făcut la timp!
Dumnezeu Se gândeşte neîncetat la voi şi vă scapă dacă El vă păstrează bunătatea Sa. Dar ar putea să vă coste foarte mult, dacă voi urmaţi şi mai departe tot aşa şi nu vă rugaţi.
Tocmai când ucenicii se luptau mai îngroziţi cu valurile şi cu vântul, Isus a venit la ei umblând pe ape.
Peste valurile şi vânturile cu care luptaţi voi, vine Hristos, mult mai puternic şi mai înalt decât ele: nu vă temeţi!
Vine la timp, niciodată nu întârzie, chiar dacă zăboveşte.
Vine sigur, niciodată nu uită, chiar dacă pare.
Vine biruitor, niciodată n-a fost biruit chiar dacă a părut slab.
Deci nu vă temeţi niciodată.
Luptaţi-vă cu puterea pe care o aveţi, după ce v-aţi pregătit prin rugăciune. Şi aşteptaţi cu încredere.
Oricât ar dura lupta, biruinţa va fi tot a lui Hristos pentru voi.
O Marele nostru Dumnezeu Biruitor,
Slăvit să fie Numele Tău.
Îţi mulţumim că Tu ai milă de slăbiciunile noastre şi mijloceşti pentru noi
ca să fim izbăviţi cu bine din încercările din care, de cele mai multe ori, din vina noastră ajungem.
Şi Te rugăm să nu ne părăseşti niciodată, ci să Te rogi să fim izbăviţi din toate ispitele, fără să cădem în ele,
mai ales când primejdia va fi mare,
iar noi mai slabi.
Amin.
+
Ca prin valea umbrei morţii să treci fără-a te răpune
ia-ţi lumină şi putere: nu uita de rugăciune.