Atunci, preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat Soborul, și au zis: Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
Iată-i deci pe farisei alarmați, sfătuindu-se căutând soluții și întrebându-se ce este de făcut împotriva unui Om care face binele,
împotriva unei lucrări plină de putere și de roade uimitoare și nemaivăzute spre binele poporului.
Iată uimirea: când undeva se petrece minunea unei învieri, refacerea unei familii, mântuitoarea îndreptare a unui suflet - îndată se ivesc alarmiștii... De ce oare îndată se ivesc ațâțătorii, pierzătorii, răufăcătorii?
De ce se ivesc zvoniștii și denunțătorii?
De ce oare se provoacă îndată sfătuiri și consfătuiri, cu luări de măsuri urgente și drastice? De ce? Ce rău s-a făcut acolo?
Pentru că îndată ce undeva Hristos va face o lucrare minunată și puternică, duhurile vrăjmașe se vor alarma pline de îngrijorare și vor porni la măsuri energice spre a împiedica răspândirea mai departe a acestei lucrări mântuitoare și spre a-i nimici roadele și de până acum.
Da, vrăjmașul binelui face aceasta.
Iar măsurile acestea nu întârzie să se arate, împotriva oricărei lucrări a Evangheliei binefăcătoare.
Dar îngăduința lui Dumnezeu, după planul înțelepciunii Lui, a preștiut aceste lucruri, și a lucrat în așa fel ca rezultatul lor, până la urmă, să fie folositor tocmai scopului Său
și tocmai Lucrării Sale.
Iată vrăjmașii Domnului se agită... se consfătuiesc...
pun la cale și grăbesc măsurile vinovate și nedrepte... măsurile care vor duce la urmărirea, la prinderea și la judecarea lui Hristos.
Dar toate aceste nedreptăți și nelegiuiri săvârșite în mod criminal, împotriva unui Nevinovat (Luca 22, 2; Fap. Ap. 4, 27),
sunt însă pregătite de Dumnezeu
Toate aceste măsuri rele și profețirea lor fuseseră prevăzute în planul Lui Dumnezeiesc și cunoscute, iar Marea Lucrare Mântuitoare a Jertfei lui Hristos, se va face cu concursul acestora.
Nu pentru că Dumnezeu n-ar fi putut face mântuirea omenirii fără ele (căci atunci cei care le-au pus la cale n-ar avea nici o vină sau ar avea o dezvinovățire)...
ci pentru că Dumnezeu, știind mai dinainte că acești oameni vor avea să facă acest rău, a lucrat în așa fel încât răul lor, fără voia lor, să devină un element folositor planurilor Sale, mântuitoare pentru cei buni.
O, ce tainic și minunat știe să lucreze Înțelepciunea lui Dumnezeu!
Sfătuiți-vă cât vreți și luați oricâte măsuri puteți lua.
Prindeți, chinuiți, judecați, osândiți și înmormântați sub conștiințe, sub pietre, sub peceți și sub câtă pază puteți avea, pe Hristos și pe ai Lui (Matei 27, 66),
- căci când va veni vremea hotărâtă a Eliberării și a Învierii Lui, nimic nu-L va opri pe El și pe ai Lui să iese din nou, să umble din nou și să facă din nou minuni...
O, voi cei răi, neputincioasele voastre măsuri, luate cu gând ucigaș împotriva Domnului și Mântuitorului Sfânt
și executate cu ură, cu nedreptate și cu sălbăticie contra Lucrării Evangheliei Sale,
sunt știute de Dumnezeu și vor lucra până la urmă chiar împotriva celui care le-a inspirat
și vor ajuta mai puternic la izbânda Cauzei lui Hristos, spre slava Lui.
Faceți cât rău puteți, până vă mai îngăduie Dumnezeu și vă mai rabdă bunătatea Lui.
Dar până la urmă să știți bine, voi fariseilor nu numai că veți fi voi înșivă pedepsiți pentru toate acestea cu Puterea și Dreptatea Viului Dumnezeu pe care L-ați lovit (Luca 22, 63-64; Rom. 2, 4-8),
- dar și că veți ajunge să vedeți voi înșivă, farisei neputincioși, cum tocmai ceea ce voi ați vrut să nimiciți cu sălbăticie, va crește și va rodi tot mai frumos și viu, în timp ce voi și puterea voastră, vă veți cufunda în veșnica rușine și pierzare.
Slavă Strălucită și Negrăită Ție, Atotputernic Dumnezeul nostru,
care, fără voia și fără știrea vrăjmașilor Tăi, scoți totdeauna slavă pentru Numele Tău și folos pentru Biserica Ta, din orice prigonire pentru credincioșii Tăi.
Biserica Ta Doamne a pierdut mult mai mult când n-a avut de suferit, decât în vremile de încercare a credinței sale.
De aceea Te rugăm ajută-i pe toți credincioșii Tăi, să nu se teamă de nici o amenințare, ci să-Ți fie ascultători și urmași cu o neschimbată credință,
Iar până la urmă, orice vrăjmaș va vedea, cu neputincioasă și furioasă rușine, că ceea ce el a făcut totul ca să fie nimicit, - crește și biruiește cu mult mai tânăr și mai frumos după aceea, ca pădurea după o pârjolire...
Slavă Ție pentru aceasta.
Amin.
+
Hristos e Domnul, înainte-I se-nchină toți și cade tot
în fața Lui puteri și veacuri se prăbușesc și nu mai pot
în fața Lui căzut-au idoli și zei și glorii... și așa
cădea-vor toate pân-la urmă, - dar El în veci va rămânea.