... Ce vom face?
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
Ioan 11, 47
Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat Soborul,
şi au zis: Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
Iată-i deci pe farisei alarmaţi, sfătuindu-se căutând soluţii şi întrebându-se ce este de făcut împotriva unui Om care face binele,
împotriva unei lucrări plină de putere şi de roade uimitoare şi nemaivăzute spre binele poporului.
Iată uimirea: când undeva se petrece minunea unei învieri, refacerea unei familii, mântuitoarea îndreptare a unui suflet - îndată se ivesc alarmiştii... De ce oare îndată se ivesc aţâţătorii, pierzătorii, răufăcătorii?
De ce se ivesc zvoniştii şi denunţătorii?
De ce oare se provoacă îndată sfătuiri şi consfătuiri, cu luări de măsuri urgente şi drastice? De ce? Ce rău s-a făcut acolo?
Pentru că îndată ce undeva Hristos va face o lucrare minunată şi puternică, duhurile vrăjmaşe se vor alarma pline de îngrijorare şi vor porni la măsuri energice spre a împiedica răspândirea mai departe a acestei lucrări mântuitoare şi spre a-i nimici roadele şi de până acum.
Da, vrăjmaşul binelui face aceasta.
Iar măsurile acestea nu întârzie să se arate, împotriva oricărei lucrări a Evangheliei binefăcătoare.
Dar îngăduinţa lui Dumnezeu, după planul înţelepciunii Lui, a preştiut aceste lucruri, şi a lucrat în aşa fel ca rezultatul lor, până la urmă, să fie folositor tocmai scopului Său
şi tocmai Lucrării Sale.
Iată vrăjmaşii Domnului se agită... se consfătuiesc...
pun la cale şi grăbesc măsurile vinovate şi nedrepte... măsurile care vor duce la urmărirea, la prinderea şi la judecarea lui Hristos.
Dar toate aceste nedreptăţi şi nelegiuiri săvârşite în mod criminal, împotriva unui Nevinovat (
Luca 22:2 – Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
Luca 22, 2; Faptele Apostolilor 4:27 – În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel,
Fap. Ap. 4, 27), sunt însă pregătite de Dumnezeu
şi prevestite de Cuvântul Său (
Luca 24:25 – Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
Luca 24:26 – Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
Luca 24:27 – Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Luca 24, 25-27; Faptele Apostolilor 4:28 – ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.
Fap. Ap. 4, 28). Toate aceste măsuri rele şi profeţirea lor fuseseră prevăzute în planul Lui Dumnezeiesc şi cunoscute, iar Marea Lucrare Mântuitoare a Jertfei lui Hristos, se va face cu concursul acestora.
Nu pentru că Dumnezeu n-ar fi putut face mântuirea omenirii fără ele (căci atunci cei care le-au pus la cale n-ar avea nici o vină sau ar avea o dezvinovăţire)...
ci pentru că Dumnezeu, ştiind mai dinainte că aceşti oameni vor avea să facă acest rău, a lucrat în aşa fel încât răul lor, fără voia lor, să devină un element folositor planurilor Sale, mântuitoare pentru cei buni.
O, ce tainic şi minunat ştie să lucreze Înţelepciunea lui Dumnezeu!
Faceţi voi cei răi, la planuri câte voiţi! (
Psalmii 2:4 – Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Psalm 2, 4). Sfătuiţi-vă cât vreţi şi luaţi oricâte măsuri puteţi lua.
Prindeţi, chinuiţi, judecaţi, osândiţi şi înmormântaţi sub conştiinţe, sub pietre, sub peceţi şi sub câtă pază puteţi avea, pe Hristos şi pe ai Lui (
Matei 27:66 – Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.
Matei 27, 66), - căci când va veni vremea hotărâtă a Eliberării şi a Învierii Lui, nimic nu-L va opri pe El şi pe ai Lui să iese din nou, să umble din nou şi să facă din nou minuni...
O, voi cei răi, neputincioasele voastre măsuri, luate cu gând ucigaş împotriva Domnului şi Mântuitorului Sfânt
şi executate cu ură, cu nedreptate şi cu sălbăticie contra Lucrării Evangheliei Sale,
sunt ştiute de Dumnezeu şi vor lucra până la urmă chiar împotriva celui care le-a inspirat
şi vor ajuta mai puternic la izbânda Cauzei lui Hristos, spre slava Lui.
Faceţi cât rău puteţi, până vă mai îngăduie Dumnezeu şi vă mai rabdă bunătatea Lui.
Dar până la urmă să ştiţi bine, voi fariseilor nu numai că veţi fi voi înşivă pedepsiţi pentru toate acestea cu Puterea şi Dreptatea Viului Dumnezeu pe care L-aţi lovit (
Luca 22:63 – Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.
Luca 22:64 – L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?”
Luca 22, 63-64; Romani 2:4 – Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Romani 2:5 – Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
Romani 2:6 – care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Romani 2:7 – Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea,
Romani 2:8 – şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
Rom. 2, 4-8), - dar şi că veţi ajunge să vedeţi voi înşivă, farisei neputincioşi, cum tocmai ceea ce voi aţi vrut să nimiciţi cu sălbăticie, va creşte şi va rodi tot mai frumos şi viu, în timp ce voi şi puterea voastră, vă veţi cufunda în veşnica ruşine şi pierzare.
Slavă Strălucită şi Negrăită Ţie, Atotputernic Dumnezeul nostru,
care, fără voia şi fără ştirea vrăjmaşilor Tăi, scoţi totdeauna slavă pentru Numele Tău şi folos pentru Biserica Ta, din orice prigonire pentru credincioşii Tăi.
Biserica Ta Doamne a pierdut mult mai mult când n-a avut de suferit, decât în vremile de încercare a credinţei sale.
De aceea Te rugăm ajută-i pe toţi credincioşii Tăi, să nu se teamă de nici o ameninţare, ci să-Ţi fie ascultători şi urmaşi cu o neschimbată credinţă,
căci totul se va petrece numai în folosul lor (
Romani 8:28 – De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Rom. 8, 28; 2 Timotei 1:9 – El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
2 Tim. 1, 9). Iar până la urmă, orice vrăjmaş va vedea, cu neputincioasă şi furioasă ruşine, că ceea ce el a făcut totul ca să fie nimicit, - creşte şi biruieşte cu mult mai tânăr şi mai frumos după aceea, ca pădurea după o pârjolire...
Slavă Ţie pentru aceasta.
Amin.
+
Hristos e Domnul, înainte-I se-nchină toţi şi cade tot
în faţa Lui puteri şi veacuri se prăbuşesc şi nu mai pot
în faţa Lui căzut-au idoli şi zei şi glorii... şi aşa
cădea-vor toate pân-la urmă, - dar El în veci va rămânea.