... Cui i-a fost descoperit
Traian Dorz - Hristos - Împăratul nostru
Ioan 12, 38
Ca să se împlinească vorba, pe care o spusese prorocul Isaia: Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?
Nu există predestinaţie! Nu există nimeni sortit mai dinainte, la bine sau la rău.
N-a rânduit Dumnezeu mai dinainte pe nimeni nici la pierzare şi nici la slavă,
şi nu înlătură Dumnezeu mai dinainte pe nimeni de la mântuire.
El ne-a iubit şi ne iubeşte în aceeaşi măsură pe toţi oamenii.
Nimeni n-are dreptate când spune că faţă de dânsul Dumnezeu S-a purtat neiubitor, nemilostiv - sau nedrept!
- Dacă totuşi nouă ni se pare că unii oameni sunt mai împietriţi decât alţii, nu este din pricină că Dumnezeu a vrut ca ei să fie aşa,
- ci din pricina voinţei lor care i-a făcut aşa.
A lor inimă nu vrea, ca ei să fie mântuiţi - nu a lui Dumnezeu (
Romani 2:5 – Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
Rom. 2, 5). Ei voiesc ca să se piardă - şi nu Dumnezeu.Nu Dumnezeu îi împietreşte ci ei se împietresc (
Evrei 3:15 – câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
Evrei 3, 15). Nu Dumnezeu îi înlătură de la moştenirea fericită, ci ei se înlătură prin necredinţa lor (
Evrei 3:19 – Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.
Evrei 3, 19). Iar dacă este scris la
Romani 8:29 – Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi.
Romani 8:30 – Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Romani 8, 29-30 ceva nespus de minunat, din care se poate vedea cât har a pregătit Dumnezeu pentru cei preaiubiţi ai Lui, aceasta este tot atât de adevărat că poate fi moştenit de către toţi (Ioan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3, 16).Dar Dumnezeu i-a rânduit la toate acele cereşti răsplătiri numai pe acei pe care i-a cunoscut mai dinainte (
Romani 8:29 – Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi.
Rom. 8, 29).... i-a cunoscut mai dinainte că atunci când vor auzi glasul Lui, nu-şi vor împietri inimile,
ci Îl vor asculta cu credinţă, Îl vor primi cu dragoste şi Îl vor urma cu statornicie,
... i-a cunoscut mai dinainte, că nu vor lăsa Cuvântul să fie furat din inima lor...
că în vremea ispitei, nu se vor despărţi,
... iar în vremea prigonirii nu se vor lepăda (
Matei 13:19 – Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.
Matei 13:20 – Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,
Matei 13:21 – dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
Matei 13:22 – Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.
Matei 13, 19-22). ... i-a cunoscut mai dinainte că lor, îngrijorările şi poftele vieţii acesteia nu le vor înăbuşi conştiinţa ascultării de Dumnezeu...
... că vânturile vicleniei şi ale şireteniei amăgitoare, nu-i vor clinti de pe stânca statorniciei lor în învăţătura şi credinţa sănătoasă (
Efeseni 4:14 – ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire,
Efes. 4, 14; 2 Timotei 1:13 – Dreptarul învăţăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.
2 Tim. 1, 13; 1 Ioan 2:24 – Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl.
1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 1:10 – Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
2 Ioan 10; Romani 16:17 – Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
Romani 16:18 – Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.
Romani 16:19 – Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele şi proşti în ce priveşte răul.
Romani 16:20 – Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.
Rom. 16, 17-20). ... i-a cunoscut mai dinainte, că ei vor fi credincioşi până la moarte (
Apocalipsa 2:10 – Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.»’
Apoc. 2, 10)... şi de aceea le-a fost descoperită lor puterea braţului lui Dumnezeu,
pentru că ei au dat crezare propovăduirii celor trimişi la ei, pe când alţii n-au vrut să creadă şi să asculte de Evanghelie (
Romani 10:16 – Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”
Rom. 10, 16). Iată deci că nu Dumnezeu i-a înlăturat pe unii, ci necredinţa şi neascultarea lor.
Iar cei ce sunt binecuvântaţi, sunt din pricina voinţei lor de a-L crede şi de a-L asculta pe Dumnezeu.
Cei care sunt tăiaţi, au fost din pricina că n-au vrut ei înşişi să creadă în Adevăr. Au fost împietriţi din pricină că au vrut ei să nu creadă...
Dar a crede, toţi oamenii pot.
Nu există cineva care să nu poată crede, dacă vrea să creadă.
Darul credinţei, în sine, îl are de la Dumnezeu orice om, primit chiar de la naştere, în fiinţa sa.
Căci dacă nu l-ar avea, n-ar putea crede nimic... şi nu este om care să nu creadă chiar nimic.
Crede omul în Istorie, tot ce-i spune ea, deşi n-a văzut.
Crede în Geografie tot ce-i arată ea, deşi n-a umblat pe acolo.
Crede omul în prietenii săi, când îi spun chiar şi ce nu-i adevărat.
Crede în cărţi, crede în oameni, crede în întâmplări...
Crede în orice om ce-i place şi ce-i convine, fără să ceară dovezi, - fiindcă vrea să creadă.
Dar nu crede, ceea ce vrea să nu creadă, chiar dacă sunt nespus mai multe şi mai puternice dovezile pentru acestea decât pentru celelalte.
De aceea omul va răspunde de necredinţa sau de credinţa lui,
şi de aceea omul având voinţa liberă, să creadă sau să nu creadă, îşi alege singur soarta sa.
Şi de aceea nu au drept acei care spun că există predestinaţie, adică o hotărâre mai dinainte a lui Dumnezeu prin care pe unii i-ar fi rânduit mai dinainte de a se fi născut, să fie răi, iar pe alţii să fie buni,
că mai dinainte i-ar fi sortit pe unii să meargă la pierzare, orice ar face ei, iar pe alţii la mântuire, tot aşa.
Cele scrise în
Romani 9:14 – Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
Romani 9:15 – Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
Romani 9:16 – Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă.
Romani 9:17 – Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
Romani 9:18 – Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
Romani 9:19 – Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?”
+ alte 4 versete
Romani cap. 9, 14-23, au exact aceeaşi explicaţie, dar explicaţia aceasta este îngropată ceva mai adânc. Căci dacă ar fi altfel, atunci Dumnezeu n-ar fi nici drept nici bun, iar aceasta este nu numai cu neputinţă, dar este şi o nelegiuire din partea noastră şi numai s-o gândim.
Dumnezeu este credincios faţă de noi toţi. Numai noi nu suntem toţi credincioşi faţă de El. Dumnezeu vrea să ne mântuim noi toţi, numai noi nu vrem toţi să credem în mântuirea Lui şi s-o primim.
O, Veşnic Bun şi Adevărat Dumnezeu, slavă veşnică Ţie.
Slavă Ţie pentru că, ştiind mai dinainte de a fi noi, toate faptele noastre şi toată inima noastră, ne-ai rânduit fiecăruia răsplata după aceasta.
Slavă Ţie care, încă de când nu era nici una din zilele noastre, Tu le ştiai cu ce ni le vom umplea (
Psalmii 139:16 – Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Psalm 139, 16). De pe când încă nu făcusem nici un pas, Tu cunoşteai cum ne vom duce toate cărările noastre, fiecare dintre noi.
De pe când nici n-aveam încă grai, Tu ştiai mai dinainte toate cuvintele pe care fiecare dintre noi le vom rosti.
Şi de pe când nici nu se formase inima noastră, ştiai ce iubire vom purta fiecare în ea.
Toate acestea prin voinţa noastră liberă care şi-a ales singură ea ce să urmeze, ce să spună, ce să iubească - şi ce nu.
Şi ne-ai rânduit răsplata tot aşa.
Slavă Ţie ale cărui judecăţi toate sunt drepte şi adevărate.
Amin.