... Slava de dinainte de a fi lumea
Traian Dorz - Hristos - Mijlocitorul nostru
Ioan 17, 5
Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine,
înainte de a fi lumea.
În clipa apropierii marii încercări Mântuitorul nostru Îşi aminteşte de slava care Îl aşteaptă după ieşirea din ultima luptă cu păcatul şi cu vrăjmaşul.
Spre această slavă înalţă El în clipa aceasta şi sufletele încercate ale ucenicilor Săi, când Se roagă din mijlocul lor către Tatăl zicând:
- Şi acum Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi, cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea...
Câtă siguranţă şi încredere este în această rugăciune a Domnului nostru Isus Hristos.
Dacă ucenicii Săi ar fi putut avea cumva vreo îndoială în inimile lor cu privire la Dumnezeirea Sa, în clipa aceea trebuia să se fi risipit pentru totdeauna orice îndoială a lor.
Mântuitorul vorbea cu Tatăl ca Unul ce fusese plin de slavă la El, mai înainte de a fi lumea.
Ucenicii trebuiau să-şi fi adus aminte atunci de cele scrise atât de măreţ în Sfintele Scripturi:
- Eu am fost din veşnicie, când încă nu erau nimic din cele ce se văd...
înainte de a se fi născut munţii,
înainte de a fi dealurile.
Când a întocmit Dumnezeu cerurile, Eu eram de faţă...
când a pus temeliile pământului,
Eu eram Meşterul Lui, la lucru lângă El...
Eram desfătarea Lui... (
Proverbele 8:23 – Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
Proverbele 8:24 – Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
Proverbele 8:25 – am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
Proverbele 8:26 – când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
Proverbele 8:27 – Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,
Proverbele 8:28 – când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
+ alte 2 versete
Prov. 8, 23-30). Mai înainte ca să se fi născut munţii şi mai înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie Tu eşti Dumnezeu...
O mie de ani la Tine sunt ca ziua de ieri care a trecut (
Psalmii 90:2 – Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
Psalmii 90:3 – Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
Psalm 90, 2-3). Aceste puternice adevăruri scrise de profeţi despre Domnul desigur au umplut în clipa aceea de o lumină cerească sufletele ucenicilor. Şi au înţeles puternic ce slavă Dumnezeiască era aceea de la care venise în lume Fiul lui Dumnezeu.
Abia atunci trebuie să fi început să bănuiască cât de mare trebuie să fie dragostea lui Dumnezeu pentru lume, că tocmai pe Acela care a fost Meşterul şi Desfătarea Lui mai înainte de a fi lumea şi toate câte se văd sau nu se văd, L-a dat pentru mântuirea zidirii Sale.
Dar trebuie să fi început a înţelege şi celălalt cutremurător adevăr şi anume: cât de mare trebuie să fie păcatul şi nefericirea în care era lumea că s-a cerut o Jertfă atât de mare cum nu se putea o alta mai scumpă, pentru mântuirea ei (
Ioan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3, 16). Înţelegerea cea nouă a Dragostei lui Dumnezeu şi a Jertfei Fiului Său, le-a umplut din clipa aceea tot ce au gândit şi au făcut ucenicii, până la capătul zilelor lor.
Cu ochii ţintă la slava Lui dinainte, vedeau acum prin credinţă slava Lui din urmă.
Dar nu vă grăbiţi scumpi ucenici...
Mâine veţi vedea şi mai puternic cele două mari adevăruri din seara asta.
Veţi vedea şi mai bine cât de mare a fost dragostea lui Dumnezeu,
cât de adânc a fost păcatul,
dar şi cât de mare este întunericul din sufletele oamenilor.
Veţi vedea.
Şi abia atunci veţi înţelege cum Preaiubitul Mântuitor a venit să fie Unicul Mijlocitor între Iubirea şi Dreptatea lui Dumnezeu faţă de lume.
Între păcat şi între Judecată.
Între vrăjmăşie şi înfiere.
Singurul Mijlocitor, Singura Punte, Singura Uşă...
Profeţii din Vechime, mânaţi de Duhul lui Hristos care era în ei când vorbeau despre Patimile şi Slava Sa au arătat dinainte spre Crucea Lui (
Isaia 53:1 – Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
Isaia 53:2 – El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Isaia 53:3 – Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Isaia 53:4 – Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Isaia 53:5 – Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Isaia 53:6 – Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
+ alte 6 versete
Isaia 53, 1-12; 1 Petru 1:10 – Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
1 Petru 1:11 – Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
1 Petru 1, 10-11). Apostolii Săi, care au văzut cu ochii lor şi au fost martorii tuturor acestor lucruri profeţite despre Hristos, au arătat din urmă spre aceeaşi Cruce a Lui, luminaţi de împlinirea cutremurătoare a tuturor celor ce se profeţiseră despre El (
Luca 24:45 – Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
Luca 24:46 – Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
Luca 24:47 – Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor , în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
Luca 24:48 – Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
Luca 24:49 – Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Luca 24, 45-49). O slavă este pregătită mai dinainte şi pentru voi scumpi ucenici ai lui Hristos (
Matei 25:24 – Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
Matei 25, 24; 1 Corinteni 2:9 – Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
1 Cor. 2, 9; Isaia 64:4 – cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.
Isaia 64, 4). Dar la slava aceasta nici voi nu puteţi ajunge decât după patimi şi moarte, cum a ajuns Domnul vostru.
Şi după cum înainte de moartea Sa, Mântuitorul a privit peste întunericul greu dar trecător la Slava Lui eternă de după moarte, - tot aşa să priviţi şi voi.
Atunci bucuria Biruinţei vă va lumina fiinţa trecând prin întuneric spre ea.
Iar slava viitoare vă va întări îndeajuns spre a putea suferi cu răbdare ocara prin care trebuie să treceţi spre ea.
Slavă veşnică Ţie din partea Tatălui Veşnic
şi din partea Bisericii Tale veşnice,
Marele nostru Dumnezeu Mijlocitor prin care noi cei depărtaţi, am fost aduşi aproape.
Noi cei căzuţi atât de adânc am fost înălţaţi atât de sus,
noi cei ce eram atât de vrăjmaşi cu Dumnezeu, am fost învredniciţi prin harul Răscumpărării Tale să fim înfiaţi şi făcuţi moştenitori ai unor veşnice şi nebănuite bogăţii.
Te rugăm ajută-ne să Te urmăm nu numai în viaţă ci şi în moarte,
spre a ajunge şi noi să primim slava pe care ne-ai pregătit-o Tu.
Amin.