Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
În clipa apropierii marii încercări Mântuitorul nostru Îşi aminteşte de slava care Îl aşteaptă după ieşirea din ultima luptă cu păcatul şi cu vrăjmaşul.
Spre această slavă înalţă El în clipa aceasta şi sufletele încercate ale ucenicilor Săi, când Se roagă din mijlocul lor către Tatăl zicând:
- Şi acum Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi, cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea...
Câtă siguranţă şi încredere este în această rugăciune a Domnului nostru Isus Hristos.
Dacă ucenicii Săi ar fi putut avea cumva vreo îndoială în inimile lor cu privire la Dumnezeirea Sa, în clipa aceea trebuia să se fi risipit pentru totdeauna orice îndoială a lor.
Mântuitorul vorbea cu Tatăl ca Unul ce fusese plin de slavă la El, mai înainte de a fi lumea.
Ucenicii trebuiau să-şi fi adus aminte atunci de cele scrise atât de măreţ în Sfintele Scripturi:
- Eu am fost din veşnicie, când încă nu erau nimic din cele ce se văd...
înainte de a se fi născut munţii,
înainte de a fi dealurile.
Când a întocmit Dumnezeu cerurile, Eu eram de faţă...
când a pus temeliile pământului,
Eu eram Meşterul Lui, la lucru lângă El...
Mai înainte ca să se fi născut munţii şi mai înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie Tu eşti Dumnezeu...
Aceste puternice adevăruri scrise de profeţi despre Domnul desigur au umplut în clipa aceea de o lumină cerească sufletele ucenicilor. Şi au înţeles puternic ce slavă Dumnezeiască era aceea de la care venise în lume Fiul lui Dumnezeu.
Abia atunci trebuie să fi început să bănuiască cât de mare trebuie să fie dragostea lui Dumnezeu pentru lume, că tocmai pe Acela care a fost Meşterul şi Desfătarea Lui mai înainte de a fi lumea şi toate câte se văd sau nu se văd, L-a dat pentru mântuirea zidirii Sale.
Dar trebuie să fi început a înţelege şi celălalt cutremurător adevăr şi anume: cât de mare trebuie să fie păcatul şi nefericirea în care era lumea că s-a cerut o Jertfă atât de mare cum nu se putea o alta mai scumpă, pentru mântuirea ei (Ioan 3, 16).
Înţelegerea cea nouă a Dragostei lui Dumnezeu şi a Jertfei Fiului Său, le-a umplut din clipa aceea tot ce au gândit şi au făcut ucenicii, până la capătul zilelor lor.
Cu ochii ţintă la slava Lui dinainte, vedeau acum prin credinţă slava Lui din urmă.
Dar nu vă grăbiţi scumpi ucenici...
Mâine veţi vedea şi mai puternic cele două mari adevăruri din seara asta.
Veţi vedea şi mai bine cât de mare a fost dragostea lui Dumnezeu,
cât de adânc a fost păcatul,
dar şi cât de mare este întunericul din sufletele oamenilor.
Veţi vedea.
Şi abia atunci veţi înţelege cum Preaiubitul Mântuitor a venit să fie Unicul Mijlocitor între Iubirea şi Dreptatea lui Dumnezeu faţă de lume.
Între păcat şi între Judecată.
Între vrăjmăşie şi înfiere.
Singurul Mijlocitor, Singura Punte, Singura Uşă...
Profeţii din Vechime, mânaţi de Duhul lui Hristos care era în ei când vorbeau despre Patimile şi Slava Sa au arătat dinainte spre Crucea Lui (Isaia 53, 1-12; 1 Petru 1, 10-11).
Apostolii Săi, care au văzut cu ochii lor şi au fost martorii tuturor acestor lucruri profeţite despre Hristos, au arătat din urmă spre aceeaşi Cruce a Lui, luminaţi de împlinirea cutremurătoare a tuturor celor ce se profeţiseră despre El (Luca 24, 45-49).
O slavă este pregătită mai dinainte şi pentru voi scumpi ucenici ai lui Hristos (Matei 25, 24; 1 Cor. 2, 9; Isaia 64, 4).
Dar la slava aceasta nici voi nu puteţi ajunge decât după patimi şi moarte, cum a ajuns Domnul vostru.
Şi după cum înainte de moartea Sa, Mântuitorul a privit peste întunericul greu dar trecător la Slava Lui eternă de după moarte, - tot aşa să priviţi şi voi.
Atunci bucuria Biruinţei vă va lumina fiinţa trecând prin întuneric spre ea.
Iar slava viitoare vă va întări îndeajuns spre a putea suferi cu răbdare ocara prin care trebuie să treceţi spre ea.
Slavă veşnică Ţie din partea Tatălui Veşnic
şi din partea Bisericii Tale veşnice,
Marele nostru Dumnezeu Mijlocitor prin care noi cei depărtaţi, am fost aduşi aproape.
Noi cei căzuţi atât de adânc am fost înălţaţi atât de sus,
noi cei ce eram atât de vrăjmaşi cu Dumnezeu, am fost învredniciţi prin harul Răscumpărării Tale să fim înfiaţi şi făcuţi moştenitori ai unor veşnice şi nebănuite bogăţii.
Te rugăm ajută-ne să Te urmăm nu numai în viaţă ci şi în moarte,
spre a ajunge şi noi să primim slava pe care ne-ai pregătit-o Tu.
Amin.