Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
În clipa apropierii marii încercări Mântuitorul nostru Își amintește de slava care Îl așteaptă după ieșirea din ultima luptă cu păcatul și cu vrăjmașul.
Spre această slavă înalță El în clipa aceasta și sufletele încercate ale ucenicilor Săi, când Se roagă din mijlocul lor către Tatăl zicând:
- Și acum Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți, cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea...
Câtă siguranță și încredere este în această rugăciune a Domnului nostru Isus Hristos.
Dacă ucenicii Săi ar fi putut avea cumva vreo îndoială în inimile lor cu privire la Dumnezeirea Sa, în clipa aceea trebuia să se fi risipit pentru totdeauna orice îndoială a lor.
Mântuitorul vorbea cu Tatăl ca Unul ce fusese plin de slavă la El, mai înainte de a fi lumea.
Ucenicii trebuiau să-și fi adus aminte atunci de cele scrise atât de măreț în Sfintele Scripturi:
- Eu am fost din veșnicie, când încă nu erau nimic din cele ce se văd...
înainte de a se fi născut munții,
înainte de a fi dealurile.
Când a întocmit Dumnezeu cerurile, Eu eram de față...
când a pus temeliile pământului,
Eu eram Meșterul Lui, la lucru lângă El...
Mai înainte ca să se fi născut munții și mai înainte ca să se fi făcut pământul și lumea,
din veșnicie în veșnicie Tu ești Dumnezeu...
Aceste puternice adevăruri scrise de profeți despre Domnul desigur au umplut în clipa aceea de o lumină cerească sufletele ucenicilor. Și au înțeles puternic ce slavă Dumnezeiască era aceea de la care venise în lume Fiul lui Dumnezeu.
Abia atunci trebuie să fi început să bănuiască cât de mare trebuie să fie dragostea lui Dumnezeu pentru lume, că tocmai pe Acela care a fost Meșterul și Desfătarea Lui mai înainte de a fi lumea și toate câte se văd sau nu se văd, L-a dat pentru mântuirea zidirii Sale.
Dar trebuie să fi început a înțelege și celălalt cutremurător adevăr și anume: cât de mare trebuie să fie păcatul și nefericirea în care era lumea că s-a cerut o Jertfă atât de mare cum nu se putea o alta mai scumpă, pentru mântuirea ei (Ioan 3, 16).
Înțelegerea cea nouă a Dragostei lui Dumnezeu și a Jertfei Fiului Său, le-a umplut din clipa aceea tot ce au gândit și au făcut ucenicii, până la capătul zilelor lor.
Cu ochii țintă la slava Lui dinainte, vedeau acum prin credință slava Lui din urmă.
Dar nu vă grăbiți scumpi ucenici...
Mâine veți vedea și mai puternic cele două mari adevăruri din seara asta.
Veți vedea și mai bine cât de mare a fost dragostea lui Dumnezeu,
cât de adânc a fost păcatul,
dar și cât de mare este întunericul din sufletele oamenilor.
Veți vedea.
Și abia atunci veți înțelege cum Preaiubitul Mântuitor a venit să fie Unicul Mijlocitor între Iubirea și Dreptatea lui Dumnezeu față de lume.
Între păcat și între Judecată.
Între vrăjmășie și înfiere.
Singurul Mijlocitor, Singura Punte, Singura Ușă...
Profeții din Vechime, mânați de Duhul lui Hristos care era în ei când vorbeau despre Patimile și Slava Sa au arătat dinainte spre Crucea Lui (Isaia 53, 1-12; 1 Petru 1, 10-11).
Apostolii Săi, care au văzut cu ochii lor și au fost martorii tuturor acestor lucruri profețite despre Hristos, au arătat din urmă spre aceeași Cruce a Lui, luminați de împlinirea cutremurătoare a tuturor celor ce se profețiseră despre El (Luca 24, 45-49).
O slavă este pregătită mai dinainte și pentru voi scumpi ucenici ai lui Hristos (Matei 25, 24; 1 Cor. 2, 9; Isaia 64, 4).
Dar la slava aceasta nici voi nu puteți ajunge decât după patimi și moarte, cum a ajuns Domnul vostru.
Și după cum înainte de moartea Sa, Mântuitorul a privit peste întunericul greu dar trecător la Slava Lui eternă de după moarte, - tot așa să priviți și voi.
Atunci bucuria Biruinței vă va lumina ființa trecând prin întuneric spre ea.
Iar slava viitoare vă va întări îndeajuns spre a putea suferi cu răbdare ocara prin care trebuie să treceți spre ea.
Slavă veșnică Ție din partea Tatălui Veșnic
și din partea Bisericii Tale veșnice,
Marele nostru Dumnezeu Mijlocitor prin care noi cei depărtați, am fost aduși aproape.
Noi cei căzuți atât de adânc am fost înălțați atât de sus,
noi cei ce eram atât de vrăjmași cu Dumnezeu, am fost învredniciți prin harul Răscumpărării Tale să fim înfiați și făcuți moștenitori ai unor veșnice și nebănuite bogății.
Te rugăm ajută-ne să Te urmăm nu numai în viață ci și în moarte,
spre a ajunge și noi să primim slava pe care ne-ai pregătit-o Tu.
Amin.