... Unde locuieşti?
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Până la sfârşitul vieţii pe pământ, orice suflet care-L caută şi-L doreşte cu adevărat pe Hristos, întreabă:
- Învăţătorule, unde locuieşti?
Doamne Isuse unde Te pot afla?
Unde eşti Tu cu adevărat?
În care biserică,
în care adunare,
în care loc?
În Cântarea Cântărilor la Cap. 1, vers. 7 mai este o întrebare asemănătoare: Spune-mi Tu, pe care Te iubeşte inima mea, unde Îţi paşti oile şi unde Te odihneşti?
Iar răspunsul este tot în Cântarea Cântărilor Cap. 6, vers. 2: Iubitul meu S-a pogorât în grădina Lui, la stratul de miresme!...
Oricine Îl caută pe Domnul trebuie să ştie bine că El are grădina Lui, staulul Său, unde-Şi paşte turma şi-Şi odihneşte oile Sale.
Cine nu-L caută acolo, umblă zadarnic ca oaia rătăcită pe la turmele altora (
Cantarea Cantarilor 1:7 – Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –
Cânt. Cânt. 1, 7),căutându-L unde nu este El.
Practic vorbind, Domnul are grădina Sa şi stratul Său, adică Biserica Sa, în care creşte, adăposteşte şi hrăneşte turma Sa de la început. În care Îşi cultivă florile Lui atât de minunate, cu miresme atât de alese şi de scumpe.
Credincioşii Săi sfinţi şi roadele acestora, care de două mii de ani, sunt podoabele şi bogăţiile Lui, sunt miresme ale Domnului Isus.
Această grădină scumpă şi staul duhovnicesc, este locul unde El poate fi găsit totdeauna. Este locul unde Domnul Isus primeşte, îndrumă, învaţă, hrăneşte şi pregăteşte pentru viaţa şi fericirea cerească, pe toţi acei care-L caută din toată inima şi care rămân lângă El, cu viaţa şi dragostea lor.
Şi chiar dacă unii din acei care sunt chemaţi să lucreze şi să facă slujbă bună pentru Stăpânul grădinii, uneori nu-şi fac datoria aşa cum se cuvine, Domnul nu-Şi părăseşte grădina din pricina slujbei lor netrebnice, ci pe cei răi cu rău îi va pierde şi va aşeza acolo alţi lucrători vrednici.
Când Casa Tatălui care este Casă de rugăciune, ajunsese din pricina slugilor netrebnice peşteră de tâlhari (
Matei 21:13 – şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
Matei 21, 13),sau o casă de nelegiuiri,
- El scoate afară şi pedepseşte pe cei care o fac să pară aşa.
Tot aşa va face Domnul Isus şi acelora care din pricina slugilor rele, batjocoresc Casa Stăpânului. Ca şi cum Casa Domnului ar fi a acelora.
Oricât de lăudate ar fi staulele altora şi grădinile felurite, altele, - Păstorul şi Stăpânul rămâne Credincios tot celei dintâi, căci El este Acelaşi până în Veşnicie şi nu Se schimbă (
Isaia 46:4 – până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.
Isaia 46, 4; Psalmii 102:27 – Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
Psalm 102, 27; Maleahi 3:6 – „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.
Maleahi 3, 6; Romani 11:29 – Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
Rom. 11, 29; 1 Samuel 15:29 – Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.”
1 Sam. 15, 29; Iacov 1:17 – orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Iacov 1, 17), rămâne credincios faţă de legămintele Sale care nu sunt ca ale oamenilor să se uite şi să se schimbe...
Ci pot să se clatine munţii şi să se mute dealurile, dragostea Lui nu se mută (
Isaia 54:10 – Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina”, zice Domnul, care are milă de tine.
Isaia 54, 10) şi legământul Său nu se tăgăduieşte.
Adevărul Său rămâne veşnic, chiar dacă şi cerul şi pământul trec.
Şi iarba - adică omul - se usucă şi cade jos (
Isaia 40:7 – Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba:
Isaia 40:8 – iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
Isaia 40, 7-8; Isaia 51:6 – Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.
51, 6; Luca 16:17 – Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.
Luca 16, 17; 1 Petru 1:24 – Căci orice făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,
1 Petru 1:25 – dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
1 Petru 1, 24-25). De aceea apropie-te suflete cu încredere de Scaunul harului, apropie-te de locul preasfânt,
apropie-te cu frică şi cu cutremur, cu credinţă şi cu dragoste de Hristos,
de Cuvântul Său şi de Sângele Crucii Sale iertător şi mântuitor, şi primeşte-L cu pocăinţă adâncă pentru toate păcatele tale,
cu credinţă adâncă în toate făgăduinţele Sale,
alipindu-te cu toată puterea ta şi totdeauna de El,
- căci aceasta este viaţa şi fericirea ta, aici şi-n veşnicie.
Domnul şi Mântuitorul nostru,
care locuieşti în Cuvântul Tău şi în mijlocul alor Tăi,
atrage spre Tine cu dragoste şi cu putere toate sufletele care Te caută, şi nu ştiu unde să Te afle.
Nu le lăsa atrase de cel înşelător şi de cel străin care umblă să piardă sufletele oamenilor prin înşelare,
ci arată-le că Tu eşti tot acolo unde Te-au aflat şi Te-au mărturisit toţi înaintaşii noştri,
părinţii şi străbunii credinţei noastre,
unde ei au realizat acea trăire sfântă prin care au biruit şi păcatul şi moartea şi păgânismul,
cu învăţătura pe care Tu le-ai lăsat-o lor, iar ei ne-au lăsat-o nouă.
Ajută-ne Doamne să le ţinem întocmai, cu fapta noastră, cum le-au ţinut sfinţii şi martirii înainte de noi,
pentru ca lăsând-o statornică şi neschimbată şi noi urmaşilor noştri, să ne mântuim şi pe noi şi pe ei,
căci Tu locuieşti în Biserica Ta, în învăţătura Ta şi în credinţa Ta care realizează această învăţătură, adică în sufletele din aceste straturi ale grădinii Tale.
În sufletele unite în dragoste, şi vii prin credinţa lucrătoare.
Amin.