Până la sfârșitul vieții pe pământ, orice suflet care-L caută și-L dorește cu adevărat pe Hristos, întreabă:
- Învățătorule, unde locuiești?
Doamne Isuse unde Te pot afla?
Unde ești Tu cu adevărat?
În care biserică,
în care adunare,
în care loc?
În Cântarea Cântărilor la Cap. 1, vers. 7 mai este o întrebare asemănătoare: Spune-mi Tu, pe care Te iubește inima mea, unde Îți paști oile și unde Te odihnești?
Iar răspunsul este tot în Cântarea Cântărilor Cap. 6, vers. 2: Iubitul meu S-a pogorât în grădina Lui, la stratul de miresme!...
Oricine Îl caută pe Domnul trebuie să știe bine că El are grădina Lui, staulul Său, unde-Și paște turma și-Și odihnește oile Sale.
căutându-L unde nu este El.
Practic vorbind, Domnul are grădina Sa și stratul Său, adică Biserica Sa, în care crește, adăpostește și hrănește turma Sa de la început. În care Își cultivă florile Lui atât de minunate, cu miresme atât de alese și de scumpe.
Credincioșii Săi sfinți și roadele acestora, care de două mii de ani, sunt podoabele și bogățiile Lui, sunt miresme ale Domnului Isus.
Această grădină scumpă și staul duhovnicesc, este locul unde El poate fi găsit totdeauna. Este locul unde Domnul Isus primește, îndrumă, învață, hrănește și pregătește pentru viața și fericirea cerească, pe toți acei care-L caută din toată inima și care rămân lângă El, cu viața și dragostea lor.
Și chiar dacă unii din acei care sunt chemați să lucreze și să facă slujbă bună pentru Stăpânul grădinii, uneori nu-și fac datoria așa cum se cuvine, Domnul nu-Și părăsește grădina din pricina slujbei lor netrebnice, ci pe cei răi cu rău îi va pierde și va așeza acolo alți lucrători vrednici.
Când Casa Tatălui care este Casă de rugăciune, ajunsese din pricina slugilor netrebnice peșteră de tâlhari (Matei 21, 13),
sau o casă de nelegiuiri,
- El scoate afară și pedepsește pe cei care o fac să pară așa.
Tot așa va face Domnul Isus și acelora care din pricina slugilor rele, batjocoresc Casa Stăpânului. Ca și cum Casa Domnului ar fi a acelora.
Oricât de lăudate ar fi staulele altora și grădinile felurite, altele, - Păstorul și Stăpânul rămâne Credincios tot celei dintâi, căci El este Același până în Veșnicie și nu Se schimbă (Isaia 46, 4; Psalm 102, 27; Maleahi 3, 6; Rom. 11, 29; 1 Sam. 15, 29; Iacov 1, 17),
rămâne credincios față de legămintele Sale care nu sunt ca ale oamenilor să se uite și să se schimbe...
și legământul Său nu se tăgăduiește.
Adevărul Său rămâne veșnic, chiar dacă și cerul și pământul trec.
De aceea apropie-te suflete cu încredere de Scaunul harului, apropie-te de locul preasfânt,
apropie-te cu frică și cu cutremur, cu credință și cu dragoste de Hristos,
de Cuvântul Său și de Sângele Crucii Sale iertător și mântuitor, și primește-L cu pocăință adâncă pentru toate păcatele tale,
cu credință adâncă în toate făgăduințele Sale,
alipindu-te cu toată puterea ta și totdeauna de El,
- căci aceasta este viața și fericirea ta, aici și-n veșnicie.
Domnul și Mântuitorul nostru,
care locuiești în Cuvântul Tău și în mijlocul alor Tăi,
atrage spre Tine cu dragoste și cu putere toate sufletele care Te caută, și nu știu unde să Te afle.
Nu le lăsa atrase de cel înșelător și de cel străin care umblă să piardă sufletele oamenilor prin înșelare,
ci arată-le că Tu ești tot acolo unde Te-au aflat și Te-au mărturisit toți înaintașii noștri,
părinții și străbunii credinței noastre,
unde ei au realizat acea trăire sfântă prin care au biruit și păcatul și moartea și păgânismul,
cu învățătura pe care Tu le-ai lăsat-o lor, iar ei ne-au lăsat-o nouă.
Ajută-ne Doamne să le ținem întocmai, cu fapta noastră, cum le-au ținut sfinții și martirii înainte de noi,
pentru ca lăsând-o statornică și neschimbată și noi urmașilor noștri, să ne mântuim și pe noi și pe ei,
căci Tu locuiești în Biserica Ta, în învățătura Ta și în credința Ta care realizează această învățătură, adică în sufletele din aceste straturi ale grădinii Tale.
În sufletele unite în dragoste, și vii prin credința lucrătoare.
Amin.