Surorile au trimis la Isus să-i spună: Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.
Şi prin multe încercări trebuie să intre în Împărăţia lui Dumnezeu unii chiar şi din cei mai buni copii ai lui Hristos (1 Tes. 3, 3; 1 Cor. 4, 9).
Acela pe care îl iubeşte Domnul îşi duce adesea viaţa numai în osteneli, în strâmtorări şi în lovituri fără număr,
în primejdii de moarte... în necazuri, în privegheri, în foame şi sete,
Câtă lipsă au aceşti iubiţi ai Domnului de o putere şi de o răbdare neobişnuită,
de o iubire şi de o credinţă neobişnuită,
spre a putea trece biruitori prin toate acestea! Şi spre a-şi împlini slujba slăvită dar grea, pe care o au ei pentru Hristos!
De aceea, aceste suflete mari, bătute de cele mai năprasnice vânturi, au cea mai mare nevoie de rugăciunea lor şi de a altora.
Au mai ales nevoie de rugăciunea stăruitoare şi fierbinte a celor mai apropiaţi de ei. A acelora cu care alcătuiesc o familie, o unitate şi o părtăşie frăţească în Domnul (1 Cor. 12, 27; Rom. 12, 5).
De aceea fraţii şi surorile mele, grija şi datoria aceasta trebuie şi noi să ne-o simţim necurmat, de a ne ruga unii pentru alţii.
Niciodată să nu uităm a ne ruga stăruitor pentru iubiţii Domnului. Dar mai ales să facem acest lucru când trupul sau sufletul lor, sau amândouă,
se îmbolnăvesc şi zac în primejdie de moarte.
Când vezi pe fratele tău că se îmbolnăveşte şi cade în vreo neputinţă,
sau în vreo ispită,
- sau în vreo nenorocire sau în vreun păcat,
atunci trimite îndată la Isus, ca surorile lui Lazăr.
Adu la cunoştinţa Domnului îngrijorările şi temerile tale, dorinţele şi durerea ta pentru el (Filip. 4, 6).
Să nu-L lăsăm pe Domnul, până Se va hotărî să vină!
Când acela pe care îl iubeşti deosebit ajunge să fie într-o stare rea, fă tot aşa: cheamă-L degrab pe Domnul în ajutor.
Dacă ai o credinţă puternică şi o rugăciune stăruitoare, fierbinte şi răbdătoare pentru el, Domnul te va asculta.
Afară numai de cazul când,
tocmai spre binele veşnic al tău, sau al lui,
Domnul Dumnezeu găseşte că e atunci mai bine altfel.
Suflete al meu, nu uita, cei iubiţi ai Domnului au parte de multe dureri pe pământ, spre a se arăta în ei şi prin ei slava lui Hristos!
Şi ei sunt oameni ca şi noi, iar multele lovituri pot să-i obosească şi să-i copleşească uneori şi pe ei.
Pot să-i facă uneori să se clatine sau să tremure sau să slăbească.
Să nu-i judecăm atunci nici să nu-i vorbim de rău!
Ci să ne rugăm pentru ei,
chemând pe Domnul în ajutorul lor!
Domnul va veni totdeauna şi-i va izbăvi cu siguranţă. Chiar dacă noi îi vom fi îngropat. Căci dragostea Lui nu-i va uita. Legământul credincioşiei Lui nu se schimbă (Rom. 3, 3).
Iar noi, numai atunci vom fi cu adevărat fraţi şi surori cu ei. Şi numai în felul acesta ne vom dovedi curăţia iubirii, a preţuirii şi a prieteniei noastre faţă de cei iubiţi ai Domnului, cu care noi nici nu ştim încă ce planuri mai are El în viitor.
Slavă Ţie Doamne Isuse Hristoase,
Tu eşti Prietenul şi Binefăcătorul Neschimbat al tuturor celor ce Te iubesc şi Te slujesc pe Tine.
Tu Marele nostru Dumnezeu al Slavei,
Tu Acel Împărat al Veşniciei pe care Îl slujesc şi slăvesc nenumăratele oştiri cereşti, slavă veşnică Ţie,
că poţi totuşi, să Te apropii cu atâta dragoste de o inimă omenească.
Şi poţi să ţii atât de mult la prietenia ei curată şi iubitoare!
Ni se umple inima de duioşie şi ochii de lacrimi, văzând cât de mult preţuieşti Tu chiar şi pe cel mai neînsemnat suflet, care Îţi arată Ţie o adevărată şi neschimbată iubire.
Cât de asemeni nouă Te-ai arătat şi totuşi cât de mult ne-ai întrecut în tot ce este nemuritor şi frumos în trăirea firii omeneşti!
Te rugăm Doamne Isuse, dăruieşte-ne şi nouă o inimă atât de iubitoare şi de ascultătoare, încât să merităm şi să primim prietenia şi dragostea Ta.
Dintr-o astfel de inimă să preţuim cu respect pe iubiţii Tăi, şi ori de câte ori vom vedea vreo boală sau primejdie pentru ei - să ne grăbim să trimitem după Tine să-i vindeci şi să-i învii.
Amin.
+
N-ajung ani de zile-adesea ca un frate să găseşti
însă e de-ajuns o clipă ca să-l pierzi, de nu-l grijeşti, -
de aceea ia aminte cruţă-ţi fraţii cei iubiţi
căci adevăraţii prieteni nu mai pot fi-nlocuiţi.