Surorile au trimis la Isus să-i spună: Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav.
Și prin multe încercări trebuie să intre în Împărăția lui Dumnezeu unii chiar și din cei mai buni copii ai lui Hristos (1 Tes. 3, 3; 1 Cor. 4, 9).
Acela pe care îl iubește Domnul își duce adesea viața numai în osteneli, în strâmtorări și în lovituri fără număr,
în primejdii de moarte... în necazuri, în privegheri, în foame și sete,
Câtă lipsă au acești iubiți ai Domnului de o putere și de o răbdare neobișnuită,
de o iubire și de o credință neobișnuită,
spre a putea trece biruitori prin toate acestea! Și spre a-și împlini slujba slăvită dar grea, pe care o au ei pentru Hristos!
De aceea, aceste suflete mari, bătute de cele mai năprasnice vânturi, au cea mai mare nevoie de rugăciunea lor și de a altora.
Au mai ales nevoie de rugăciunea stăruitoare și fierbinte a celor mai apropiați de ei. A acelora cu care alcătuiesc o familie, o unitate și o părtășie frățească în Domnul (1 Cor. 12, 27; Rom. 12, 5).
De aceea frații și surorile mele, grija și datoria aceasta trebuie și noi să ne-o simțim necurmat, de a ne ruga unii pentru alții.
Niciodată să nu uităm a ne ruga stăruitor pentru iubiții Domnului. Dar mai ales să facem acest lucru când trupul sau sufletul lor, sau amândouă,
se îmbolnăvesc și zac în primejdie de moarte.
Când vezi pe fratele tău că se îmbolnăvește și cade în vreo neputință,
sau în vreo ispită,
- sau în vreo nenorocire sau în vreun păcat,
atunci trimite îndată la Isus, ca surorile lui Lazăr.
Adu la cunoștința Domnului îngrijorările și temerile tale, dorințele și durerea ta pentru el (Filip. 4, 6).
Să nu-L lăsăm pe Domnul, până Se va hotărî să vină!
Când acela pe care îl iubești deosebit ajunge să fie într-o stare rea, fă tot așa: cheamă-L degrab pe Domnul în ajutor.
Dacă ai o credință puternică și o rugăciune stăruitoare, fierbinte și răbdătoare pentru el, Domnul te va asculta.
Afară numai de cazul când,
tocmai spre binele veșnic al tău, sau al lui,
Domnul Dumnezeu găsește că e atunci mai bine altfel.
Suflete al meu, nu uita, cei iubiți ai Domnului au parte de multe dureri pe pământ, spre a se arăta în ei și prin ei slava lui Hristos!
Și ei sunt oameni ca și noi, iar multele lovituri pot să-i obosească și să-i copleșească uneori și pe ei.
Pot să-i facă uneori să se clatine sau să tremure sau să slăbească.
Să nu-i judecăm atunci nici să nu-i vorbim de rău!
Ci să ne rugăm pentru ei,
chemând pe Domnul în ajutorul lor!
Domnul va veni totdeauna și-i va izbăvi cu siguranță. Chiar dacă noi îi vom fi îngropat. Căci dragostea Lui nu-i va uita. Legământul credincioșiei Lui nu se schimbă (Rom. 3, 3).
Iar noi, numai atunci vom fi cu adevărat frați și surori cu ei. Și numai în felul acesta ne vom dovedi curăția iubirii, a prețuirii și a prieteniei noastre față de cei iubiți ai Domnului, cu care noi nici nu știm încă ce planuri mai are El în viitor.
Slavă Ție Doamne Isuse Hristoase,
Tu ești Prietenul și Binefăcătorul Neschimbat al tuturor celor ce Te iubesc și Te slujesc pe Tine.
Tu Marele nostru Dumnezeu al Slavei,
Tu Acel Împărat al Veșniciei pe care Îl slujesc și slăvesc nenumăratele oștiri cerești, slavă veșnică Ție,
că poți totuși, să Te apropii cu atâta dragoste de o inimă omenească.
Și poți să ții atât de mult la prietenia ei curată și iubitoare!
Ni se umple inima de duioșie și ochii de lacrimi, văzând cât de mult prețuiești Tu chiar și pe cel mai neînsemnat suflet, care Îți arată Ție o adevărată și neschimbată iubire.
Cât de asemeni nouă Te-ai arătat și totuși cât de mult ne-ai întrecut în tot ce este nemuritor și frumos în trăirea firii omenești!
Te rugăm Doamne Isuse, dăruiește-ne și nouă o inimă atât de iubitoare și de ascultătoare, încât să merităm și să primim prietenia și dragostea Ta.
Dintr-o astfel de inimă să prețuim cu respect pe iubiții Tăi, și ori de câte ori vom vedea vreo boală sau primejdie pentru ei - să ne grăbim să trimitem după Tine să-i vindeci și să-i învii.
Amin.
+
N-ajung ani de zile-adesea ca un frate să găsești
însă e de-ajuns o clipă ca să-l pierzi, de nu-l grijești, -
de aceea ia aminte cruță-ți frații cei iubiți
căci adevărații prieteni nu mai pot fi-nlocuiți.