Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui.
Umblarea la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu,
mergerea la biserică sau la adunările duhovniceşti,
nu trebuie să ajungă niciodată pentru noi numai prilejuri de veselie chiar duhovnicească.
Nu trebuie să ne obişnuim cu acest fel primejdios de a le considera acestea numai distracţie duhovnicească,
ci în astfel de locuri şi în astfel de ocazii noi trebuie să ne smerim înaintea Domnului,
să ne cercetăm cu teamă viaţa în lumina Cuvântului Său,
să ne îmbogăţim, prin ascultare, mintea cu adevăr şi inima cu har,
nici când se ia libertatea,
nici când se ia adunarea,
nici când se închide biserica,
nici când se răpeşte averea şi viaţa chiar.
- Dar cine umblă numai să se veselească, să se bucure şi să se distreze la adunările Domnului, acela fără distracţie nu poate trăi.
De aceea când va fi închisă biserica sa, sau va fi oprită adunarea sa, el fără nici o teamă de călcarea Cuvântului, va fi gata să-şi uite legământul, să-şi părăsească adunarea şi fraţii, să-şi lepede credinţa şi învăţătura pe care a avut-o şi prin care a venit la Hristos - şi va merge grăbit oriunde, numai să se bucure... să se veselească, să se distreze.
Căci el nu poate fără asta.
El nu poate să trăiască numai cu Domnul,
Căci el vrea să se veselească...
vrea să cânte, să se distreze... indiferent unde,
indiferent cu cine,
indiferent cu ce preţ.
Dumnezeu să aibă milă de voi suflete duse de vânturi şi să vă trezească din uşurătatea voastră,
O Doamne Isuse,
Te rugăm ai milă de sufletele uşuratice
care n-au rădăcină şi putere prin cunoaşterea statornică a Adevărului,
ci când vine încercarea peste Credinţa şi Lucrarea în care erau chemaţi de Tine cu legământ statornic, se leapădă şi cad (Matei 13, 21),
Trezeşte-le conştiinţa ca să nu caute distracţie în Evanghelia Ta, ci credinţa care duce la mântuire prin răbdare şi statornicie.
Amin.