Bănuiala și încredințarea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Adevărata credință, nu bănuiește numai...
Nu are numai impresia
- ci știe!
În adevărata inimă ascultătoare de Dumnezeu, părtașă cu Hristos, supusă Duhului Sfânt, în inima aceasta - credința a devenit încredințarea,
nădejdea a devenit siguranță,
presupunerile au devenit știință!
2 - Pentru o inimă bine încredințată în Domnul, totul este clar, totul este orientat și totul este sigur.
Părerea pe care o are asupra oricărui lucru, și cunoașterea oricărui om, sau timp, - sunt cele adevărate,
întemeindu-și-le pe Cuvântul Cel Adevărat al lui Hristos, - și totul îi devine repede limpede și clar și cunoscut.
3 - Pe omul luminat de Isus, nici o situație nu-l mai depășește,
nici o împrejurare nu-l mai dezorientează,
nici o furtună nu-l mai împrăștie, și
nici un nor nu-l mai întunecă.
4 - Pe omul luminat de Duhul Sfânt, nici chiar întorsăturile neașteptate care se mai ivesc, nu-l dezorientează, nu-l zăpăcesc, nu-l pierd.
După fiecare întâmplare chiar neprevăzută, el se ridică din nou spunând:
- Dar și acuma știu că Dumnezeul meu poate...
5 - În timpurile liniștite omul duhovnicesc știe cum să lucreze - și nu pierde nici prilejul nici vremea.
În vremurile tulburi, știe cum să lupte, fără să-și piardă nici răbdarea, nici curajul, nici direcția.
6 - Când îi merge bine omului credincios, el știe să pună în slujba Domnului tot ce are, cu lepădare de sine, cu dărnicie, cu inimă largă.
Când ajunge în nenorocire, știe că totul este trecător, și nu-și pierde nici seninătatea, nici bunătatea, nici iubirea.
Știe bine valoarea fiecărui lucru și a fiecărui moment, de aceea nu-l înșală nici ceea ce este fals, nici ceea ce este trecător.
7 - Înțelepciunea celui credincios și ascultător, învață din toate lucrurile, și crește mereu, îmbogățită din adâncimea Cuvintelor lui Dumnezeu, la care meditează în fiecare zi,
este deprinsă cu deosebirea făcută de Adevăr, asupra oricărui loc și mijloc,
și îl încredințează de temelia - asupra fiecărui timp pe care îl trăiește,
îl îndrumă în fiecare loc, în care se află,
și îl luminează asupra fiecărui drum, pe care trebuie să-l ia.
8 - Ceea ce pentru alții este ascuns, pentru omul lui Dumnezeu devine descoperit și cunoscut.
Ceea ce pentru alții este încurcat, pentru el este atât de limpede și înțeles
și ceea ce pentru alții n-a ajuns nici măcar presupunere, pentru el este adevăr sigur și clar (Matei 13, 10-16).
9 - Ce rare sunt sufletele mari, dar și ce puțin sunt recunoscute și urmate atunci când trăiesc pe pământ.
De cele mai multe ori, adevăratul lor preț este cunoscut numai după ce ei nu mai sunt printre cei vii.
10 - Din cauza micimii noastre noi nu-i vedem pe oamenii mari, decât numai după ce răsplata îi înalță pe ei,
sau după ce înțelepciunea ne micșorează pe noi
până la dimensiunea adevărată a lor
și a noastră.
11 - Dumnezeul nostru este Dumnezeul Învierii și Vieții.
Pentru El nu există moarte, ci numai stare de odihnă sau de chin.
După cum El are puterea să cheme la viață o sămânță uscată,
sau un lăstar care răsare dintr-o buturugă uscată,
sau un fir verde care iese dintr-un pământ sau dintr-o piatră uscată,
- așa El are putere să-l aducă la viață pe orice suflet, pe orice speranță, pe orice ființă trupească, sau sufletească, pentru care era pierdută orice nădejde a noastră,
dar nu și a lui Dumnezeu.
12 - Noi nu trebuie să deznădăjduim niciodată și pentru nimeni. Căci chiar atunci când pentru oameni, ceva este cu neputință și cu nesperanță, la Dumnezeu toate se pot!
Și adevărată este numai credința care se bizuiește pe puterea lui Dumnezeu și nu pe puterea credinței noastre.
13 - Pentru Domnul nu există „lumea aceasta” și „lumea cealaltă”.
Pentru El, toate sunt la fel și sunt sub stăpânirea Sa.
Fie existența aceasta, fie cealaltă existență, în care trecem prin moarte, pentru El, noi ne continuăm existența.
Numai locul ni-l schimbăm.
Și numai starea noastră este alta.
14 - Prezența lui Dumnezeu fiind la fel de puternică și de pretutindeni pe pământ, sub Cer, în Cer, sau sub pământ, oriunde ne-am găsi, noi suntem tot în fața Lui. Și tot în Mâinile Sale (Psalm 139, 1-16).
La câtă siguranță ne dă dreptul încrederea aceasta celor buni.
Și de câtă teamă și groază îi înștiințează ea pe cei răi.
15 - După cum Dumnezeu a avut puterea să ne aducă la viața aceasta de dinainte de moarte
sau să ne mute în cealaltă viață de după ea,
tot așa El are cu ușurință posibilitatea să ne întoarcă iarăși aici, sau să ne mute după voință altundeva. După voia Lui cea desăvârșită și după înțelepciunea Lui, cu care găsește potrivit acest lucru. Pentru împlinirea vreunuia din planurile Sale (Luca 12, 5).
16 - Dacă Hristos Domnul și Dumnezeul nostru, poate aduce la viață un trup material, din care a pierit orice urmă de viață și care a și intrat în stare de putrezire, cum a făcut cu Lazăr,
- atunci cu atât mai mult Îi este Lui cu putință să dăruiască viața duhovnicească, unui suflet care prin firea Lui este nemuritor!
17 - Dacă însă, în adâncul inimii sale, unui om îi mai este dor după tot ce a fost odată frumos în viața sa, trăită cu Hristos și cu frații lui, în anii cei frumoși ai săi de credință,
- atunci aceasta este semnul cel bun că sămânța lui Hristos din el n-a murit. Ci este încă vie în adâncul inimii sale.
poate să o facă să învieze și să rodească iarăși.
Dar de cele mai multe ori pe unde a trecut focul păcatului nu mai răsare nimic.
18 - Și după cum orice iarnă are o primăvară și orice semănat are un răsărit, tot așa și noi toți n-am fost îngropați spre nimicire ci semănați spre viață (1 Cor. 15, 44).
Cu toți vom avea o înviere pentru o altă viață, care va fi continuarea în veșnicie a existenței acesteia. Dar într-o altă formă (1 Cor. 15, 42).
Într-o altă formă, dar de aceeași natură, o prelungire ispășitoare sau răsplătitoare a acesteilalte vieți, de dinaintea ei...
19 - O, ce eveniment înfricoșat va avea loc în Ziua Aceea, în Ultima Zi a lumii, (sub forma aceasta la care este lumea acum)...
Acesta va fi începutul Sfârșitului.
Și începutul Veșniciei.
20 - Atunci toate puterile cerești, într-o lumină înspăimântătoare și măreață, în forme nici bănuite nouă acum, Îl vor însoți pe Slăvitul Împărat Isus Hristos (Matei 16, 27; 2 Tes. 1, 7).
Iar Natura cu toate puterile ei dezlănțuite, în cutremure, în furtuni, în trăsnete și fulgere, flăcări și grindine (Apoc. 16, 18)
va lua cutremurătoare parte la acestea, ea însăși îngrozită în fața Făcătorului ei
O, Dumnezeul nostru pregătește-ne ca să putem sta în picioare atunci.
Amin.