Bănuiala şi încredinţarea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Adevărata credinţă, nu bănuieşte numai...
Nu are numai impresia
- ci ştie!
În adevărata inimă ascultătoare de Dumnezeu, părtaşă cu Hristos, supusă Duhului Sfânt, în inima aceasta - credinţa a devenit încredinţarea,
nădejdea a devenit siguranţă,
presupunerile au devenit ştiinţă!
2 - Pentru o inimă bine încredinţată în Domnul, totul este clar, totul este orientat şi totul este sigur.
Părerea pe care o are asupra oricărui lucru, şi cunoaşterea oricărui om, sau timp, - sunt cele adevărate,
întemeindu-şi-le pe Cuvântul Cel Adevărat al lui Hristos, - şi totul îi devine repede limpede şi clar şi cunoscut.
3 - Pe omul luminat de Isus, nici o situaţie nu-l mai depăşeşte,
nici o împrejurare nu-l mai dezorientează,
nici o furtună nu-l mai împrăştie, şi
nici un nor nu-l mai întunecă.
4 - Pe omul luminat de Duhul Sfânt, nici chiar întorsăturile neaşteptate care se mai ivesc, nu-l dezorientează, nu-l zăpăcesc, nu-l pierd.
După fiecare întâmplare chiar neprevăzută, el se ridică din nou spunând:
- Dar şi acuma ştiu că Dumnezeul meu poate...
5 - În timpurile liniştite omul duhovnicesc ştie cum să lucreze - şi nu pierde nici prilejul nici vremea.
În vremurile tulburi, ştie cum să lupte, fără să-şi piardă nici răbdarea, nici curajul, nici direcţia.
6 - Când îi merge bine omului credincios, el ştie să pună în slujba Domnului tot ce are, cu lepădare de sine, cu dărnicie, cu inimă largă.
Când ajunge în nenorocire, ştie că totul este trecător, şi nu-şi pierde nici seninătatea, nici bunătatea, nici iubirea.
Ştie bine valoarea fiecărui lucru şi a fiecărui moment, de aceea nu-l înşală nici ceea ce este fals, nici ceea ce este trecător.
7 - Înţelepciunea celui credincios şi ascultător, învaţă din toate lucrurile, şi creşte mereu, îmbogăţită din adâncimea Cuvintelor lui Dumnezeu, la care meditează în fiecare zi,
este deprinsă cu deosebirea făcută de Adevăr, asupra oricărui loc şi mijloc,
şi îl încredinţează de temelia - asupra fiecărui timp pe care îl trăieşte,
îl îndrumă în fiecare loc, în care se află,
şi îl luminează asupra fiecărui drum, pe care trebuie să-l ia.
8 - Ceea ce pentru alţii este ascuns, pentru omul lui Dumnezeu devine descoperit şi cunoscut.
Ceea ce pentru alţii este încurcat, pentru el este atât de limpede şi înţeles
şi ceea ce pentru alţii n-a ajuns nici măcar presupunere, pentru el este adevăr sigur şi clar (Matei 13, 10-16).
9 - Ce rare sunt sufletele mari, dar şi ce puţin sunt recunoscute şi urmate atunci când trăiesc pe pământ.
De cele mai multe ori, adevăratul lor preţ este cunoscut numai după ce ei nu mai sunt printre cei vii.
10 - Din cauza micimii noastre noi nu-i vedem pe oamenii mari, decât numai după ce răsplata îi înalţă pe ei,
sau după ce înţelepciunea ne micşorează pe noi
până la dimensiunea adevărată a lor
şi a noastră.
11 - Dumnezeul nostru este Dumnezeul Învierii şi Vieţii.
Pentru El nu există moarte, ci numai stare de odihnă sau de chin.
După cum El are puterea să cheme la viaţă o sămânţă uscată,
sau un lăstar care răsare dintr-o buturugă uscată,
sau un fir verde care iese dintr-un pământ sau dintr-o piatră uscată,
- aşa El are putere să-l aducă la viaţă pe orice suflet, pe orice speranţă, pe orice fiinţă trupească, sau sufletească, pentru care era pierdută orice nădejde a noastră,
dar nu şi a lui Dumnezeu.
12 - Noi nu trebuie să deznădăjduim niciodată şi pentru nimeni. Căci chiar atunci când pentru oameni, ceva este cu neputinţă şi cu nesperanţă, la Dumnezeu toate se pot!
Şi adevărată este numai credinţa care se bizuieşte pe puterea lui Dumnezeu şi nu pe puterea credinţei noastre.
13 - Pentru Domnul nu există „lumea aceasta” şi „lumea cealaltă”.
Pentru El, toate sunt la fel şi sunt sub stăpânirea Sa.
Fie existenţa aceasta, fie cealaltă existenţă, în care trecem prin moarte, pentru El, noi ne continuăm existenţa.
Numai locul ni-l schimbăm.
Şi numai starea noastră este alta.
14 - Prezenţa lui Dumnezeu fiind la fel de puternică şi de pretutindeni pe pământ, sub Cer, în Cer, sau sub pământ, oriunde ne-am găsi, noi suntem tot în faţa Lui. Şi tot în Mâinile Sale (Psalm 139, 1-16).
La câtă siguranţă ne dă dreptul încrederea aceasta celor buni.
Şi de câtă teamă şi groază îi înştiinţează ea pe cei răi.
15 - După cum Dumnezeu a avut puterea să ne aducă la viaţa aceasta de dinainte de moarte
sau să ne mute în cealaltă viaţă de după ea,
tot aşa El are cu uşurinţă posibilitatea să ne întoarcă iarăşi aici, sau să ne mute după voinţă altundeva. După voia Lui cea desăvârşită şi după înţelepciunea Lui, cu care găseşte potrivit acest lucru. Pentru împlinirea vreunuia din planurile Sale (Luca 12, 5).
16 - Dacă Hristos Domnul şi Dumnezeul nostru, poate aduce la viaţă un trup material, din care a pierit orice urmă de viaţă şi care a şi intrat în stare de putrezire, cum a făcut cu Lazăr,
- atunci cu atât mai mult Îi este Lui cu putinţă să dăruiască viaţa duhovnicească, unui suflet care prin firea Lui este nemuritor!
17 - Dacă însă, în adâncul inimii sale, unui om îi mai este dor după tot ce a fost odată frumos în viaţa sa, trăită cu Hristos şi cu fraţii lui, în anii cei frumoşi ai săi de credinţă,
- atunci aceasta este semnul cel bun că sămânţa lui Hristos din el n-a murit. Ci este încă vie în adâncul inimii sale.
poate să o facă să învieze şi să rodească iarăşi.
Dar de cele mai multe ori pe unde a trecut focul păcatului nu mai răsare nimic.
18 - Şi după cum orice iarnă are o primăvară şi orice semănat are un răsărit, tot aşa şi noi toţi n-am fost îngropaţi spre nimicire ci semănaţi spre viaţă (1 Cor. 15, 44).
Cu toţi vom avea o înviere pentru o altă viaţă, care va fi continuarea în veşnicie a existenţei acesteia. Dar într-o altă formă (1 Cor. 15, 42).
Într-o altă formă, dar de aceeaşi natură, o prelungire ispăşitoare sau răsplătitoare a acesteilalte vieţi, de dinaintea ei...
19 - O, ce eveniment înfricoşat va avea loc în Ziua Aceea, în Ultima Zi a lumii, (sub forma aceasta la care este lumea acum)...
Acesta va fi începutul Sfârşitului.
Şi începutul Veşniciei.
20 - Atunci toate puterile cereşti, într-o lumină înspăimântătoare şi măreaţă, în forme nici bănuite nouă acum, Îl vor însoţi pe Slăvitul Împărat Isus Hristos (Matei 16, 27; 2 Tes. 1, 7).
Iar Natura cu toate puterile ei dezlănţuite, în cutremure, în furtuni, în trăsnete şi fulgere, flăcări şi grindine (Apoc. 16, 18)
va lua cutremurătoare parte la acestea, ea însăşi îngrozită în faţa Făcătorului ei
O, Dumnezeul nostru pregăteşte-ne ca să putem sta în picioare atunci.
Amin.