Cuvântul lui Dumnezeu
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul pentru că El pătrunde ca o sabie cu două tăişuri, despărţind până la profunzime ceea ce este lumină, de ceea ce este întuneric,
2 - Înţelepciunea lui Dumnezeu este Adevărul pentru că Ea nu poate fi nici înşelată (Ioan 2, 23-25),
Dar oricine nu crede în El, nu va vedea viaţa ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el (Ioan 3, 36).
3 - Se poate asemăna Cuvântul lui Dumnezeu cu multe, dar nimic nu se aseamănă cu El.
Adevărul poate fi asemănat cu toate acelea în care este o parte din el,
- dar nimic din toate acestea nu pot fi asemănate cu El, pentru că nici una nu-L reprezintă în întregime.
El este fiecare, şi totuşi este mai mult decât toate.
4 - Adevărul poate fi ca o stâncă de neclintit, dar nici o stâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că nu poate fi veşnică.
Adevărul poate fi ca soarele strălucitor, dar soarele nu poate fi ca Adevărul pentru că el are schimbări, pe când Adevărul este neschimbat.
Adevărul poate fi ca o apă adâncă, dar o apă adâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că în ea mai pot fi urâciuni şi tulburări.
Dar în El nu pot fi.
5 - Ci asemănarea Adevărului cu focul mi se pare cea mai potrivită.
În foc nu pot dăinui nici un fel de gunoaie. În foc nu poate sta decât aurul.
Tot ce este în foc, se curăţă şi se încheagă.
Tot ce are în sine focul, devine una cu el, sfinţindu-se.
Aşa este şi cu cine este în Adevăr.
Sau cu acela în care este Adevărul.
6 - Când cei trei tineri au fost aruncaţi în cuptorul de foc, flăcările nu le-au ars nimic altceva decât legăturile.
Când au fost aruncaţi în foc ei erau legaţi,
Până nu te cufunzi în Adevăr, în Hristos, o mulţime de legături te mai reţin şi nu-ţi lasă slobozenia totală.
Dar când ajungi să cunoşti Adevărul, să devii una cu El
adică să devii una cu Hristos prin felul de gândire, de simţire şi de trăire ca fierul cu focul,
- atunci ai ajuns cu adevărat slobod, aprins şi strălucit ca El.
7 - În foc, tot ce poate roade molia sau rugina,
tot ce poate lua focul sau moartea,
- nu te mai leagă şi nu te mai robeşte.
Cum închisoarea îţi rupe orice legături cu lumea de afară, tot aşa şi Adevărul îţi rupe orice legături cu păcatul.
Sfinţenia vieţii este singura dovadă a cunoaşterii Adevărului.
Libertatea de a face binele, este singura dovadă a umblării în Adevăr.
8 - Ucenicii sunt prelungirea lui Hristos în lume, după cum degetele sunt prelungirea mâinii.
Şi precum capul trimite mâna sa, aşa mâna sa îşi trimite degetele ei.
Cele trei părţi, - capul, mâna şi degetele, devin astfel una, în lucrarea pe care o fac.
Lucrarea făcută cu Dumnezeu ne face împreună-lucrători cu El.
- Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
Iată adevărul acesta!
9 - Alegerea lui Hristos este în întregime darul Lui, căci nu depinde nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care Îşi are planurile Sale (Rom. 9, 16; Ioan 15, 16)
El, pentru împlinirea acestor planuri Îşi alege Singur unealta cu care va lucra,
şi Timpul în care va face Lucrarea
şi felul în care se va desfăşura această Lucrare.
10 - Toate acestea sunt taine, pe care nu le poate nici prevedea, nici înţelege, nici împiedica nimeni.
De ce a ales Dumnezeu pe Moise, un om pe atunci bătrân de 80 de ani, care îşi vedea liniştit undeva departe de grija oilor sale,
- fără să aibă, nici măcar bănuiala, nici dorinţa, nici îndrăzneala unei astfel de lucrări pe care avea s-o facă!
Taină!
11 - De ce a ales Dumnezeu pe Ghedeon, un tânăr neîncercat, care îşi vedea de treaba lui să bată grâul în teasc, spre a-l ascunde de vrăjmaşul cotropitor al ţării, pentru ca familia lui să aibă hrană? (Judec. 6).
De ce l-a ales pe David?
sau pe Ilie,
sau pe Daniel,
sau pe fiecare din profeţii Săi?
- La vârste atât de felurite.
În împrejurări atât de felurite,
- dar totdeauna minunat.
Totdeauna pe neaşteptate,
totdeauna neschimbat.
Taină!
Toate acestea sunt taine!
12 - Iată că oricât s-a împotrivit alesul, învinuindu-şi nevrednicia,
îngrozindu-se de greutatea lucrării,
sau privind cu spaimă la primejdiile în care era trimis
- totuşi nimic n-a putut împiedica planul şi alegerea lui Dumnezeu!
Cel ales a trebuit să meargă.
Lucrarea a trebuit să se facă.
Piedicile au trebuit să cadă,
iar vrăjmaşii au trebuit să plece.
Fiindcă Cel care lucra era Dumnezeu, împotriva căruia nu putea să stea nimeni.
13 - Obişnuiţi cu felul lor de viaţă, nici unul din aleşii Domnului n-ar fi dorit să-şi părăsească felul lor obişnuit pentru că chemarea Domnului aducea o schimbare totală în soarta lor...
Dar hotărârile Domnului sunt neschimbate.
Timpul sosise şi pentru Marea Lucrare a Evangheliei Împărăţiei... Şi pentru alegerea fiecărui ucenic.
Lucrarea trebuia făcută.
Iar cel ales s-o facă era el - fiecare! - şi nu altul.
14 - În zadar s-a împotrivit Moise, la vremea lui, sau Iona sau Ilie, la vremea lor,
în zadar s-a împotrivit poporul, atunci sau mai târziu,
în zadar s-a împotrivit Faraonul, acela sau altul,
în zadar s-a pus în faţă marea sau furtuna, sau focul,
- ceea ce a hotărât Dumnezeu, nimic nu va fi în stare să împiedice.
Şi aşa va fi mereu şi mereu...
15 - Ce minunat este că Dumnezeu Şi-a ales numai oameni harnici, destoinici, hotărâţi şi smeriţi.
Fiecare din cei aleşi, fuseseră luaţi de la o muncă pe care şi-o făceau cu hărnicie şi cu tragere de inimă.
Aşa a fost şi cu apostolii în mijlocul cărora Domnul venise acum
şi pe care şi-I alesese pentru o Lucrare nespus mai mare decât pe oricare din cei din vechime, dinaintea lor.
16 - Lucrarea fiecăruia din cei de mai nainte fusese mărginită, în timpul şi în scopul ei.
Pe când lucrarea apostolilor era nemărginită.
Pentru alegerea celor dinaintea lor Dumnezeu trimisese pe vreun înger al Său,
- dar pentru trimiterea acestora venise chiar El.
17 - Tu eşti unul dintre degetele Mâinii lui Dumnezeu şi trebuie să fii pătruns de toată sfinţenia şi teama cu care să faci lucrarea pentru care ai fost ales.
Conştiinţa nevredniciei tale să fie totdeauna semnul tău.
Rugăciunea şi cutremurul temerii de Dumnezeu să-ţi fie neîncetat sfinţenia umblărilor şi a fiinţei tale.
Grija ascultării întocmai a Voii Celui ce te-a trimis - să-ţi fie clipă de clipă povara umerilor tăi.
Şi vei fi binecuvântat.
18 - Nici o sarcină să nu te frângă în hotărârea ta.
Nici un vrăjmaş să nu te biruie în luptele tale.
Nici o piedică să nu te abată din drumul tău.
Nici o promisiune a lumii, să nu te mire, nici să te cumpere.
De nici o nădejde să nu te îndoieşti că ea se va împlini la vremea ei.
Şi vei fi biruitor.
19 - Nu privi la cine eşti tu, ci la cine este Dumnezeu care te trimite.
Nu te uita la ce este vrăjmaşul, ci la ce este Hristos.
Nu te gândi la puterea răului, ci la izbânda Binelui şi a Luminii.
Şi fii sigur totdeauna de izbânda lucrării în care este Dumnezeu.
Şi vei străluci alături de Hristos!
20 - O slujbă sfântă, cere un vas sfinţit.
O lucrare sfântă, cere un lucrător sfinţit.
Un Dumnezeu Sfânt, cere ucenici sfinţi.
Cel care poate sfinţi, trebuie să fie Preasfântul Însuşi.
Sfinţit mai presus de toate, numai El Dumnezeu Singur este în stare să sfinţească totul.
- Te rugăm Marele nostru Dumnezeu, sfinţeşte-ne pe toţi.
Amin.