Cuvântul lui Dumnezeu
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul pentru că El pătrunde ca o sabie cu două tăișuri, despărțind până la profunzime ceea ce este lumină, de ceea ce este întuneric,
2 - Înțelepciunea lui Dumnezeu este Adevărul pentru că Ea nu poate fi nici înșelată (Ioan 2, 23-25),
Dar oricine nu crede în El, nu va vedea viața ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el (Ioan 3, 36).
3 - Se poate asemăna Cuvântul lui Dumnezeu cu multe, dar nimic nu se aseamănă cu El.
Adevărul poate fi asemănat cu toate acelea în care este o parte din el,
- dar nimic din toate acestea nu pot fi asemănate cu El, pentru că nici una nu-L reprezintă în întregime.
El este fiecare, și totuși este mai mult decât toate.
4 - Adevărul poate fi ca o stâncă de neclintit, dar nici o stâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că nu poate fi veșnică.
Adevărul poate fi ca soarele strălucitor, dar soarele nu poate fi ca Adevărul pentru că el are schimbări, pe când Adevărul este neschimbat.
Adevărul poate fi ca o apă adâncă, dar o apă adâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că în ea mai pot fi urâciuni și tulburări.
Dar în El nu pot fi.
5 - Ci asemănarea Adevărului cu focul mi se pare cea mai potrivită.
În foc nu pot dăinui nici un fel de gunoaie. În foc nu poate sta decât aurul.
Tot ce este în foc, se curăță și se încheagă.
Tot ce are în sine focul, devine una cu el, sfințindu-se.
Așa este și cu cine este în Adevăr.
Sau cu acela în care este Adevărul.
6 - Când cei trei tineri au fost aruncați în cuptorul de foc, flăcările nu le-au ars nimic altceva decât legăturile.
Când au fost aruncați în foc ei erau legați,
Până nu te cufunzi în Adevăr, în Hristos, o mulțime de legături te mai rețin și nu-ți lasă slobozenia totală.
Dar când ajungi să cunoști Adevărul, să devii una cu El
adică să devii una cu Hristos prin felul de gândire, de simțire și de trăire ca fierul cu focul,
- atunci ai ajuns cu adevărat slobod, aprins și strălucit ca El.
7 - În foc, tot ce poate roade molia sau rugina,
tot ce poate lua focul sau moartea,
- nu te mai leagă și nu te mai robește.
Cum închisoarea îți rupe orice legături cu lumea de afară, tot așa și Adevărul îți rupe orice legături cu păcatul.
Sfințenia vieții este singura dovadă a cunoașterii Adevărului.
Libertatea de a face binele, este singura dovadă a umblării în Adevăr.
8 - Ucenicii sunt prelungirea lui Hristos în lume, după cum degetele sunt prelungirea mâinii.
Și precum capul trimite mâna sa, așa mâna sa își trimite degetele ei.
Cele trei părți, - capul, mâna și degetele, devin astfel una, în lucrarea pe care o fac.
Lucrarea făcută cu Dumnezeu ne face împreună-lucrători cu El.
- Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.
Iată adevărul acesta!
9 - Alegerea lui Hristos este în întregime darul Lui, căci nu depinde nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care Își are planurile Sale (Rom. 9, 16; Ioan 15, 16)
El, pentru împlinirea acestor planuri Își alege Singur unealta cu care va lucra,
și Timpul în care va face Lucrarea
și felul în care se va desfășura această Lucrare.
10 - Toate acestea sunt taine, pe care nu le poate nici prevedea, nici înțelege, nici împiedica nimeni.
De ce a ales Dumnezeu pe Moise, un om pe atunci bătrân de 80 de ani, care își vedea liniștit undeva departe de grija oilor sale,
- fără să aibă, nici măcar bănuiala, nici dorința, nici îndrăzneala unei astfel de lucrări pe care avea s-o facă!
Taină!
11 - De ce a ales Dumnezeu pe Ghedeon, un tânăr neîncercat, care își vedea de treaba lui să bată grâul în teasc, spre a-l ascunde de vrăjmașul cotropitor al țării, pentru ca familia lui să aibă hrană? (Judec. 6).
De ce l-a ales pe David?
sau pe Ilie,
sau pe Daniel,
sau pe fiecare din profeții Săi?
- La vârste atât de felurite.
În împrejurări atât de felurite,
- dar totdeauna minunat.
Totdeauna pe neașteptate,
totdeauna neschimbat.
Taină!
Toate acestea sunt taine!
12 - Iată că oricât s-a împotrivit alesul, învinuindu-și nevrednicia,
îngrozindu-se de greutatea lucrării,
sau privind cu spaimă la primejdiile în care era trimis
- totuși nimic n-a putut împiedica planul și alegerea lui Dumnezeu!
Cel ales a trebuit să meargă.
Lucrarea a trebuit să se facă.
Piedicile au trebuit să cadă,
iar vrăjmașii au trebuit să plece.
Fiindcă Cel care lucra era Dumnezeu, împotriva căruia nu putea să stea nimeni.
13 - Obișnuiți cu felul lor de viață, nici unul din aleșii Domnului n-ar fi dorit să-și părăsească felul lor obișnuit pentru că chemarea Domnului aducea o schimbare totală în soarta lor...
Dar hotărârile Domnului sunt neschimbate.
Timpul sosise și pentru Marea Lucrare a Evangheliei Împărăției... Și pentru alegerea fiecărui ucenic.
Lucrarea trebuia făcută.
Iar cel ales s-o facă era el - fiecare! - și nu altul.
14 - În zadar s-a împotrivit Moise, la vremea lui, sau Iona sau Ilie, la vremea lor,
în zadar s-a împotrivit poporul, atunci sau mai târziu,
în zadar s-a împotrivit Faraonul, acela sau altul,
în zadar s-a pus în față marea sau furtuna, sau focul,
- ceea ce a hotărât Dumnezeu, nimic nu va fi în stare să împiedice.
Și așa va fi mereu și mereu...
15 - Ce minunat este că Dumnezeu Și-a ales numai oameni harnici, destoinici, hotărâți și smeriți.
Fiecare din cei aleși, fuseseră luați de la o muncă pe care și-o făceau cu hărnicie și cu tragere de inimă.
Așa a fost și cu apostolii în mijlocul cărora Domnul venise acum
și pe care și-I alesese pentru o Lucrare nespus mai mare decât pe oricare din cei din vechime, dinaintea lor.
16 - Lucrarea fiecăruia din cei de mai nainte fusese mărginită, în timpul și în scopul ei.
Pe când lucrarea apostolilor era nemărginită.
Pentru alegerea celor dinaintea lor Dumnezeu trimisese pe vreun înger al Său,
- dar pentru trimiterea acestora venise chiar El.
17 - Tu ești unul dintre degetele Mâinii lui Dumnezeu și trebuie să fii pătruns de toată sfințenia și teama cu care să faci lucrarea pentru care ai fost ales.
Conștiința nevredniciei tale să fie totdeauna semnul tău.
Rugăciunea și cutremurul temerii de Dumnezeu să-ți fie neîncetat sfințenia umblărilor și a ființei tale.
Grija ascultării întocmai a Voii Celui ce te-a trimis - să-ți fie clipă de clipă povara umerilor tăi.
Și vei fi binecuvântat.
18 - Nici o sarcină să nu te frângă în hotărârea ta.
Nici un vrăjmaș să nu te biruie în luptele tale.
Nici o piedică să nu te abată din drumul tău.
Nici o promisiune a lumii, să nu te mire, nici să te cumpere.
De nici o nădejde să nu te îndoiești că ea se va împlini la vremea ei.
Și vei fi biruitor.
19 - Nu privi la cine ești tu, ci la cine este Dumnezeu care te trimite.
Nu te uita la ce este vrăjmașul, ci la ce este Hristos.
Nu te gândi la puterea răului, ci la izbânda Binelui și a Luminii.
Și fii sigur totdeauna de izbânda lucrării în care este Dumnezeu.
Și vei străluci alături de Hristos!
20 - O slujbă sfântă, cere un vas sfințit.
O lucrare sfântă, cere un lucrător sfințit.
Un Dumnezeu Sfânt, cere ucenici sfinți.
Cel care poate sfinți, trebuie să fie Preasfântul Însuși.
Sfințit mai presus de toate, numai El Dumnezeu Singur este în stare să sfințească totul.
- Te rugăm Marele nostru Dumnezeu, sfințește-ne pe toți.
Amin.