Lucrarea iubirii jertfitoare
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Lumea iubită atât de mult de Dumnezeu, este omenirea, sufletele tuturor oamenilor, mântuirea fiecărui semen al nostru.
În „lumea” urâtă de Dumnezeu, este felul deşert şi blestemat, în care trăiesc chinuiţi de pofte şi mânaţi de vrăjmăşie împotriva Voii Sfinte a lui Dumnezeu, toţi oamenii lumeşti,
- oamenii care prin păcatul lor voit, sunt fiii diavolului,
iar prin ura lor organizată, sunt vrăjmaşii lui Hristos.
2 - Din dragostea pentru lumea sufletelor omeneşti Hristos a părăsit Cerul şi a venit pe pământ.
Din milă pentru această lume, Hristos a suferit Patimile şi Moartea trupească, - pentru a o răscumpăra din blestemul păcatului.
Din bunătatea pentru această lume, Hristos cheamă mereu pe toţi oamenii din ea, pe toţi cei de acum, care ca umbrele vin şi trec peste faţa timpului de acum,
şi pe a pământului acestuia.
3 - Pentru această Lucrare mântuitoare a omenirii, Hristos foloseşte nu numai mijloacele nevăzute, ci şi pe cele văzute.
Nu numai pe slujitorii Săi cereşti, ci şi pe cei pământeşti.
Nu numai mărturisirea şi Jertfa Lui, ci şi mărturisirile şi jertfele ucenicilor Săi.
Iar aceasta va fi tot aşa până la împlinirea vremii harului faţă de lume,
până la sfârşitul zilelor chemării,
şi până la intrarea numărului deplin al celor aleşi...
Atunci se va sfârşi Lucrarea Iubirii Jertfitoare.
4 - Domnul Isus a ştiut bine şi cât de puţin cunoscători ai vicleşugurilor celui rău, vor fi ucenicii Săi.
Cât de slabi şi de puţini vor fi în mijlocul lumii,
şi cât de grea le va fi slujba pe care au ei să o facă.
De aceea L-a rugat pe Tatăl mijlocind pentru ei ca în timpul primejdiilor pe care ei le vor avea de înfruntat,
Puterea Tatălui să-i apere şi Grija Lui să-i însoţească în tot timpul acelor lupte pe care ei le vor avea de dus.
Domnul Isus S-a rugat Tatălui Ceresc pentru noi.
5 - Scumpe suflete mărturisitoare, fiţi încredinţate de adevărul pazei lui Dumnezeu!
Mai puternică este paza Puterii lui Dumnezeu care vă ocroteşte, decât toate ameninţările puterii care vă caută nimicirea.
Mai lângă voi e Dumnezeul care vă apără, decât cel mai apropiat duşman care vă urăşte.
Mai sigură este izbăvirea lui Dumnezeu decât orice primejdie de care v-aţi teme!
6 - De aceea mergeţi şi nu staţi, numai să mergeţi cu paşi curaţi cu Dumnezeu şi pentru El.
Vorbiţi şi nu tăceţi, numai să vorbiţi cu înţelepciunea lui Hristos, pentru El.
Lucraţi şi nu vă lăsaţi, numai să umblaţi călăuziţi de Duhul Sfânt şi prin El.
- Hristos a mijlocit pentru noi,
Tatăl ne va păzi,
Duhul ne călăuzeşte!
Fiţi tari în nădejde, răbdători în necaz, stăruitori în rugăciune şi neclintiţi în Hristos.
7 - Prin naşterea din nou, din Cuvântul lui Dumnezeu şi din Duhul lui Dumnezeu, ucenicul lui Hristos capătă o fiinţă duhovnicească,
şi o natură duhovnicească,
ieşind din robia păcatului
şi lepădându-se de stăpânirea diavolului,
şi renunţând la înfierea lumească pentru înfierea Duhului Sfânt,
- sufletul devenit ucenic al lui Hristos a intrat prin chiar această naştere din nou, în robia neprihănirii,
în ascultarea lui Dumnezeu,
în înfierea cerească,
devenind astfel prin asta un străin pentru lume şi un moştenitor al lui Dumnezeu (Efes. 2, 1-12; Galateni 4, 1-25; 1 Petru 1, 23).
8 - Cei care au fost cândva cetăţeni ai unei ţări, fii ai ei şi iubiţi de ea,
- când odată renunţă la cetăţenia acesteia şi îşi aleg o altă cetăţenie,
prin chiar acest fapt, ajung nu numai nişte străini pentru ţara aceea la a cărei cetăţenie au renunţat, ci chiar să fie priviţi ca nişte vrăjmaşi ai ei,
şi trataţi ca nişte răufăcători.
Aşa devenim noi pentru lumea necredincioasă lui Hristos, - când ajungem fii ai Tatălui Ceresc.
9 - Îndată ce fiii lumii acesteia au băgat de seamă că Isus este Fiul Tatălui şi nu fiul lumii, au început cu toţii să-L urască, şi să caute cel mai grabnic mijloc ca să-L trimită afară, peste hotarele lor, înapoi la Cel care L-a trimes.
Aşa va căuta să facă şi cu noi, dacă suntem ai Tatălui, - fiindcă lumea urăşte pe Dumnezeu şi iubeşte pe Satan.
10 - Îndată ce lumea bagă de seamă că ucenicul Domnului nu mai este de al ei, procedează şi faţă de el, tot aşa ca faţă de Hristos, prigonindu-L, urându-L şi căutând să-L alunge dintre ai ei,
să-L scoată din mijlocul său
şi să-L trimită cât mai curând în Ţara Sa din Ceruri.
Pentru aceasta foloseşte toate mijloacele pe care le-a scornit diavolul, de la cel mai nedrept până la cel mai crud.
11 - Şi totuşi, deşi adevărul de mai înainte al Cuvintelor lui Dumnezeu, se vede atât de limpede în Sfintele Scripturi cât şi în viaţa de toate zilele, totuşi vedem încă destui oameni care spun că sunt ucenici ai lui Hristos, fără să fie urâţi de lume,
spun că au naşterea din nou, fără a avea semnele ei,
spun că au cetăţenia cerească, fără a fi străini de lume
şi spun că sunt moştenitori ai vieţii veşnice,
- dar n-au nici una din dovezile însoţitoare ale acestei stări.
Ce înşelăciune este aceasta!
12 - Iată pe harta ţării, sunt o mulţime de râuri.
Ele sunt însemnate şi înscrise ca nişte ape curgătoare,
cu malurile pline de viaţă,
şi când te apropii cu adevărat de multe din ele, vezi şi nişte tăbliţe pe care scrie numele lor,
dar la multe din acestea, apele lor sunt seci.
Vezi numai albia lor tristă, goală şi uscată cu noroaiele de pe fundul lor, cu tufişuri şi buruieni, dar fără nici o şuviţă de apă curată, vie şi limpede.
Numele lor este acolo.
Urma că ele au fost cândva pline de viaţă, se vede.
Dar acum poţi să arzi de sete lângă ele şi poţi să cauţi oricât - nu mai găseşti acolo nici un strop de umezeală şi de stâmpărare.
Ci numai uscăciune şi moarte.
Iată şi starea multora care au fost cândva ucenici vii ai lui Hristos, dar acum au ajuns numai nişte uscăciuni moarte şi lumeşti.
13 - Nu cumva trăirea ta care odată se lepădase de păcat şi se unise cu Hristos, a ajuns acuma din nou să se lepede de Hristos şi să se unească cu păcatul?
şi ai devenit din nou un fiu al întunericului şi moştenitor al osândei? (Romani 1, 32; Apoc. 21, 27).
Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi.
14 - Ochiul lui Dumnezeu, care ne cercetează, oare ce vede El la noi?
sau vede faptele firii pământeşti care însoţesc lepădarea de Hristos şi unirea cu felul lumii, vrăjmaş cu Dumnezeu!
Prin răspunsul pe care ţi-l dă conştiinţa ta, îţi vei vedea plata ce te aşteaptă în veşnicie.
15 - Pe înălţimea celei mai eterne clipe, Mântuitorul aşează în faţa tuturor oamenilor şi vremilor - Singura Stâncă neclintită din Univers: Adevărul.
Singurul punct nemişcat din nestatornicia tuturora: Adevărul.
- Şi arată acest Adevăr că este Cuvântul lui Dumnezeu, care sfinţeşte totul, spunând Tatălui:
- Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul.
16 - La această stare de sfinţenie,
la vrednicia de a ajunge şi de a rămâne lângă Dumnezeu
ne poate da numai Adevărul, care este Cuvântul lui Dumnezeu, care este Isus Hristos.
Primirea lui Hristos prin Cuvintele Sale,
schimbarea vieţii şi a fiinţei noastre după aceste cuvinte, prin puterea Duhului Sfânt,
- doar aceasta ne poate aduce în starea care nu poate fi numită astfel decât sfinţenie.
17 - Adevărul este ceea ce este!
Adică este Realitatea Unică, Neschimbată, Întreagă şi Eternă.
Adevărul este ceea ce este de o valoare veşnică.
Şi în mărime.
Şi în durată.
Şi în preţ.
18 - Adevărul nu are un Trecut şi un Viitor. Are numai un Veşnic Prezent.
Adevărul nu are un moment al Lui în care este şi un altul în care nu este. Ci El este totdeauna şi pe totdeauna.
Adevărul nu are un loc unde El este de un fel şi un alt loc, unde să fie în alt fel.
Ci El este Acelaşi şi oriunde.
19 - Ceea ce se schimbă după oameni,
sau după împrejurări,
sau după interese,
sau după simpatii sau după târguială,
acela nu este Adevărul ci este minciuna.
Ceea ce caută la faţa omului, aceea nu este dreptatea, ci nelegiuirea.
Adevărul nu se schimbă niciodată.
Dreptatea nu se târguieşte cu nimeni.
20 - Ceea ce judecă după două feluri, pe unul aşa, pe altul altfel, - nu este Legea - ci Tirania.
Nu la vorbele cuiva, ci la faptele sale.
Binecuvântat să fie Numele Domnului Cel Adevărat şi Drept.
Amin.