Lucrarea iubirii jertfitoare
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Lumea iubită atât de mult de Dumnezeu, este omenirea, sufletele tuturor oamenilor, mântuirea fiecărui semen al nostru.
În „lumea” urâtă de Dumnezeu, este felul deșert și blestemat, în care trăiesc chinuiți de pofte și mânați de vrăjmășie împotriva Voii Sfinte a lui Dumnezeu, toți oamenii lumești,
- oamenii care prin păcatul lor voit, sunt fiii diavolului,
iar prin ura lor organizată, sunt vrăjmașii lui Hristos.
2 - Din dragostea pentru lumea sufletelor omenești Hristos a părăsit Cerul și a venit pe pământ.
Din milă pentru această lume, Hristos a suferit Patimile și Moartea trupească, - pentru a o răscumpăra din blestemul păcatului.
Din bunătatea pentru această lume, Hristos cheamă mereu pe toți oamenii din ea, pe toți cei de acum, care ca umbrele vin și trec peste fața timpului de acum,
și pe a pământului acestuia.
3 - Pentru această Lucrare mântuitoare a omenirii, Hristos folosește nu numai mijloacele nevăzute, ci și pe cele văzute.
Nu numai pe slujitorii Săi cerești, ci și pe cei pământești.
Nu numai mărturisirea și Jertfa Lui, ci și mărturisirile și jertfele ucenicilor Săi.
Iar aceasta va fi tot așa până la împlinirea vremii harului față de lume,
până la sfârșitul zilelor chemării,
și până la intrarea numărului deplin al celor aleși...
Atunci se va sfârși Lucrarea Iubirii Jertfitoare.
4 - Domnul Isus a știut bine și cât de puțin cunoscători ai vicleșugurilor celui rău, vor fi ucenicii Săi.
Cât de slabi și de puțini vor fi în mijlocul lumii,
și cât de grea le va fi slujba pe care au ei să o facă.
De aceea L-a rugat pe Tatăl mijlocind pentru ei ca în timpul primejdiilor pe care ei le vor avea de înfruntat,
Puterea Tatălui să-i apere și Grija Lui să-i însoțească în tot timpul acelor lupte pe care ei le vor avea de dus.
Domnul Isus S-a rugat Tatălui Ceresc pentru noi.
5 - Scumpe suflete mărturisitoare, fiți încredințate de adevărul pazei lui Dumnezeu!
Mai puternică este paza Puterii lui Dumnezeu care vă ocrotește, decât toate amenințările puterii care vă caută nimicirea.
Mai lângă voi e Dumnezeul care vă apără, decât cel mai apropiat dușman care vă urăște.
Mai sigură este izbăvirea lui Dumnezeu decât orice primejdie de care v-ați teme!
6 - De aceea mergeți și nu stați, numai să mergeți cu pași curați cu Dumnezeu și pentru El.
Vorbiți și nu tăceți, numai să vorbiți cu înțelepciunea lui Hristos, pentru El.
Lucrați și nu vă lăsați, numai să umblați călăuziți de Duhul Sfânt și prin El.
- Hristos a mijlocit pentru noi,
Tatăl ne va păzi,
Duhul ne călăuzește!
Fiți tari în nădejde, răbdători în necaz, stăruitori în rugăciune și neclintiți în Hristos.
7 - Prin nașterea din nou, din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul lui Dumnezeu, ucenicul lui Hristos capătă o ființă duhovnicească,
și o natură duhovnicească,
ieșind din robia păcatului
și lepădându-se de stăpânirea diavolului,
și renunțând la înfierea lumească pentru înfierea Duhului Sfânt,
- sufletul devenit ucenic al lui Hristos a intrat prin chiar această naștere din nou, în robia neprihănirii,
în ascultarea lui Dumnezeu,
în înfierea cerească,
devenind astfel prin asta un străin pentru lume și un moștenitor al lui Dumnezeu (Efes. 2, 1-12; Galateni 4, 1-25; 1 Petru 1, 23).
8 - Cei care au fost cândva cetățeni ai unei țări, fii ai ei și iubiți de ea,
- când odată renunță la cetățenia acesteia și își aleg o altă cetățenie,
prin chiar acest fapt, ajung nu numai niște străini pentru țara aceea la a cărei cetățenie au renunțat, ci chiar să fie priviți ca niște vrăjmași ai ei,
și tratați ca niște răufăcători.
Așa devenim noi pentru lumea necredincioasă lui Hristos, - când ajungem fii ai Tatălui Ceresc.
9 - Îndată ce fiii lumii acesteia au băgat de seamă că Isus este Fiul Tatălui și nu fiul lumii, au început cu toții să-L urască, și să caute cel mai grabnic mijloc ca să-L trimită afară, peste hotarele lor, înapoi la Cel care L-a trimes.
Așa va căuta să facă și cu noi, dacă suntem ai Tatălui, - fiindcă lumea urăște pe Dumnezeu și iubește pe Satan.
10 - Îndată ce lumea bagă de seamă că ucenicul Domnului nu mai este de al ei, procedează și față de el, tot așa ca față de Hristos, prigonindu-L, urându-L și căutând să-L alunge dintre ai ei,
să-L scoată din mijlocul său
și să-L trimită cât mai curând în Țara Sa din Ceruri.
Pentru aceasta folosește toate mijloacele pe care le-a scornit diavolul, de la cel mai nedrept până la cel mai crud.
11 - Și totuși, deși adevărul de mai înainte al Cuvintelor lui Dumnezeu, se vede atât de limpede în Sfintele Scripturi cât și în viața de toate zilele, totuși vedem încă destui oameni care spun că sunt ucenici ai lui Hristos, fără să fie urâți de lume,
spun că au nașterea din nou, fără a avea semnele ei,
spun că au cetățenia cerească, fără a fi străini de lume
și spun că sunt moștenitori ai vieții veșnice,
- dar n-au nici una din dovezile însoțitoare ale acestei stări.
Ce înșelăciune este aceasta!
12 - Iată pe harta țării, sunt o mulțime de râuri.
Ele sunt însemnate și înscrise ca niște ape curgătoare,
cu malurile pline de viață,
și când te apropii cu adevărat de multe din ele, vezi și niște tăblițe pe care scrie numele lor,
dar la multe din acestea, apele lor sunt seci.
Vezi numai albia lor tristă, goală și uscată cu noroaiele de pe fundul lor, cu tufișuri și buruieni, dar fără nici o șuviță de apă curată, vie și limpede.
Numele lor este acolo.
Urma că ele au fost cândva pline de viață, se vede.
Dar acum poți să arzi de sete lângă ele și poți să cauți oricât - nu mai găsești acolo nici un strop de umezeală și de stâmpărare.
Ci numai uscăciune și moarte.
Iată și starea multora care au fost cândva ucenici vii ai lui Hristos, dar acum au ajuns numai niște uscăciuni moarte și lumești.
13 - Nu cumva trăirea ta care odată se lepădase de păcat și se unise cu Hristos, a ajuns acuma din nou să se lepede de Hristos și să se unească cu păcatul?
și ai devenit din nou un fiu al întunericului și moștenitor al osândei? (Romani 1, 32; Apoc. 21, 27).
Fiecare să se cerceteze pe sine însuși.
14 - Ochiul lui Dumnezeu, care ne cercetează, oare ce vede El la noi?
sau vede faptele firii pământești care însoțesc lepădarea de Hristos și unirea cu felul lumii, vrăjmaș cu Dumnezeu!
Prin răspunsul pe care ți-l dă conștiința ta, îți vei vedea plata ce te așteaptă în veșnicie.
15 - Pe înălțimea celei mai eterne clipe, Mântuitorul așează în fața tuturor oamenilor și vremilor - Singura Stâncă neclintită din Univers: Adevărul.
Singurul punct nemișcat din nestatornicia tuturora: Adevărul.
- Și arată acest Adevăr că este Cuvântul lui Dumnezeu, care sfințește totul, spunând Tatălui:
- Sfințește-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul.
16 - La această stare de sfințenie,
la vrednicia de a ajunge și de a rămâne lângă Dumnezeu
ne poate da numai Adevărul, care este Cuvântul lui Dumnezeu, care este Isus Hristos.
Primirea lui Hristos prin Cuvintele Sale,
schimbarea vieții și a ființei noastre după aceste cuvinte, prin puterea Duhului Sfânt,
- doar aceasta ne poate aduce în starea care nu poate fi numită astfel decât sfințenie.
17 - Adevărul este ceea ce este!
Adică este Realitatea Unică, Neschimbată, Întreagă și Eternă.
Adevărul este ceea ce este de o valoare veșnică.
Și în mărime.
Și în durată.
Și în preț.
18 - Adevărul nu are un Trecut și un Viitor. Are numai un Veșnic Prezent.
Adevărul nu are un moment al Lui în care este și un altul în care nu este. Ci El este totdeauna și pe totdeauna.
Adevărul nu are un loc unde El este de un fel și un alt loc, unde să fie în alt fel.
Ci El este Același și oriunde.
19 - Ceea ce se schimbă după oameni,
sau după împrejurări,
sau după interese,
sau după simpatii sau după târguială,
acela nu este Adevărul ci este minciuna.
Ceea ce caută la fața omului, aceea nu este dreptatea, ci nelegiuirea.
Adevărul nu se schimbă niciodată.
Dreptatea nu se târguiește cu nimeni.
20 - Ceea ce judecă după două feluri, pe unul așa, pe altul altfel, - nu este Legea - ci Tirania.
Nu la vorbele cuiva, ci la faptele sale.
Binecuvântat să fie Numele Domnului Cel Adevărat și Drept.
Amin.