Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, și Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuși, și-L va proslăvi îndată.
Dumnezeu Tatăl a fost totdeauna proslăvit, în cel mai înalt chip numai în Hristos - Fiul Său Preaiubit.
Nimeni pe pământ n-a mai putut realiza o trăire desăvârșită a voii Tatălui asemenea Fiului Său Sfânt, pentru a-I putea aduce o așa slavă ca și El.
Prin nimeni altcineva n-a mai putut fi proslăvit pe pământ Dumnezeu Tatăl, atât de strălucit, ca prin viața și lucrarea pământească a lui Isus Hristos, Dumnezeu Fiul.
Prin El S-a proslăvit Înțelepciunea Tatălui, care din veșnicie alcătuise planul Facerii și al Mântuirii - în Hristos și prin El.
Prin Hristos S-a proslăvit puterea lui Dumnezeu dând Viața și Mișcarea tuturor și pe totdeauna (Fap. Ap. 17, 28).
Prin El S-a proslăvit Dragostea lui Dumnezeu, făcându-Se pe Sine Însuși Prețul Răscumpărării lumii (Ioan 3, 16; 1 Petru 1, 18-21; 1 Ioan 2, 2).
Prin El S-a proslăvit Dragostea lui Dumnezeu arătându-Și Neprihănirea Lui, în așa fel încât, rămânând Neprihănit, să socotească totuși neprihănit pe cel ce crede în Isus (Rom. 3, 26).
Prin Hristos a fost proslăvit Tatăl în cel mai desăvârșit fel.
Pentru că El S-a smerit pe Sine Însuși până la moartea Crucii, măcar că avea Chipul lui Dumnezeu
și era Oglindirea Slavei Lui
și Întipărirea Ființei Lui
Totuși S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob făcându-Se asemenea oamenilor...
- la înfățișare părea om, ba încă omul cel mai disprețuit...
S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moartea cea mai amară, mai rușinoasă și mai grea, de pe Cruce,
și totuși numai pentru a împlini în chipul cel mai desăvârșit și ascultător, voia veșnic înțeleaptă și iubitoare a Tatălui... (Filip. 2, 6-8). Iată ce măreț a fost proslăvit Tatăl prin Isus Domnul nostru.
O, în ce strălucit și unic fel a fost proslăvit Dumnezeu în Hristos, Dulcele nostru Mântuitor!
De aceea și Dumnezeu L-a înălțat pe El nespus de mult
și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume,
pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi: al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ.
Și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul (Filip. 2, 9-11),
și L-a înălțat cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor (Evrei 1, 4).
O, frate om al lui Dumnezeu, fiule și fiică a Lui!
Dumnezeu te va proslăvi odată și pe tine dacă și tu Îl vei proslăvi cu adevărat pe El.
După cum Hristos a biruit prin smerenie și prin ascultare și a fost proslăvit prin putere și stăpânire, șezând cu Tatăl pe Scaunul Lui de Domnie,
- tot așa și numai așa dacă și tu prin smerenie și prin ascultarea de Cuvântul lui Hristos (Colos. 3, 16), vei umbla curat, sincer și statornic pe calea crucii tale,
- Îl vei proslăvi și tu pe El, biruind pe ispititor și pe vrăjmaș prin viața și prin moartea ta,
O, ce gând minunat și ce nădejde scumpă este aceasta.
Ce răsplătire cerească pentru dobândirea căreia face să dai tot ce are lumea aceasta,
ba încă de o mie de ori mai mult de atât,
iată: pașii, gândul, ți se opresc uimiți în pragul slavei răsplătirii cerești de la capătul unei astfel de vieți biruitoare.
Ochii abia ți se pot ridica să privească strălucirea plină de măreție a acestor lucrări...
Iar inima copleșită de această greutate veșnică de slavă strigă: din El, prin El și pentru El sunt toate aceste lucruri, numai a Lui să fie toată slava în veci și veci (Psalm 122, 2; Rom. 11, 36).
O Doamne Isuse,
da, numai a Ta să fie toată slava acum și în veci de veci,
numai a Ta Isuse Doamne, care ne iubești și care ne-ai spălat de păcatele noastre cu Sângele Tău,
care ai făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu Tatăl,
numai a Ta să fie slava și puterea în vecii vecilor. Căci numai Tu ai meritul tuturor acestor măreții veșnice.
Slavă veșnică Ție prin care a fost proslăvit în chip atât de măreț Tatăl nostru care este în Ceruri.
El care ne-a născut prin Tine și prin Sfântul Duh, la o viață veșnică, înfiindu-ne și făcându-ne părtași la veșnica Sa cinste și desfătare, începând de acum și până în veșnicie.
Slavă Ție Isuse Doamne, care prin ascultarea și smerenia Ta ai înălțat pe mulți,
Ție care prin Jertfa Crucii Tale ai pus pe mulți într-o stare după voia lui Dumnezeu, după ce ai luat asupra Ta poverile nelegiuirilor noastre (Isaia 53, 11).
Din tot sufletul Îți suntem în veci recunoscători.
Slavă Ție Doamne Isuse.
Amin. Amin. Amin.
+
Rugăciunea celor mulți, nu va fi respinsă
dacă ei sunt credincioși, dacă ea-i aprinsă.
+
Fii ca un răsad adânc: totdeauna verde
și ca vasul cel curat: ce ai bun nu-ți pierde.