Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi, şi-L va proslăvi îndată.
Dumnezeu Tatăl a fost totdeauna proslăvit, în cel mai înalt chip numai în Hristos - Fiul Său Preaiubit.
Nimeni pe pământ n-a mai putut realiza o trăire desăvârşită a voii Tatălui asemenea Fiului Său Sfânt, pentru a-I putea aduce o aşa slavă ca şi El.
Prin nimeni altcineva n-a mai putut fi proslăvit pe pământ Dumnezeu Tatăl, atât de strălucit, ca prin viaţa şi lucrarea pământească a lui Isus Hristos, Dumnezeu Fiul.
Prin El S-a proslăvit Înţelepciunea Tatălui, care din veşnicie alcătuise planul Facerii şi al Mântuirii - în Hristos şi prin El.
Prin Hristos S-a proslăvit puterea lui Dumnezeu dând Viaţa şi Mişcarea tuturor şi pe totdeauna (Fap. Ap. 17, 28).
Prin El S-a proslăvit Dragostea lui Dumnezeu, făcându-Se pe Sine Însuşi Preţul Răscumpărării lumii (Ioan 3, 16; 1 Petru 1, 18-21; 1 Ioan 2, 2).
Prin El S-a proslăvit Dragostea lui Dumnezeu arătându-Şi Neprihănirea Lui, în aşa fel încât, rămânând Neprihănit, să socotească totuşi neprihănit pe cel ce crede în Isus (Rom. 3, 26).
Prin Hristos a fost proslăvit Tatăl în cel mai desăvârşit fel.
Pentru că El S-a smerit pe Sine Însuşi până la moartea Crucii, măcar că avea Chipul lui Dumnezeu
şi era Oglindirea Slavei Lui
şi Întipărirea Fiinţei Lui
Totuşi S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob făcându-Se asemenea oamenilor...
- la înfăţişare părea om, ba încă omul cel mai dispreţuit...
S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moartea cea mai amară, mai ruşinoasă şi mai grea, de pe Cruce,
şi totuşi numai pentru a împlini în chipul cel mai desăvârşit şi ascultător, voia veşnic înţeleaptă şi iubitoare a Tatălui... (Filip. 2, 6-8). Iată ce măreţ a fost proslăvit Tatăl prin Isus Domnul nostru.
O, în ce strălucit şi unic fel a fost proslăvit Dumnezeu în Hristos, Dulcele nostru Mântuitor!
De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat pe El nespus de mult
şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume,
pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi: al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.
Şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul (Filip. 2, 9-11),
şi L-a înălţat cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor (Evrei 1, 4).
O, frate om al lui Dumnezeu, fiule şi fiică a Lui!
Dumnezeu te va proslăvi odată şi pe tine dacă şi tu Îl vei proslăvi cu adevărat pe El.
După cum Hristos a biruit prin smerenie şi prin ascultare şi a fost proslăvit prin putere şi stăpânire, şezând cu Tatăl pe Scaunul Lui de Domnie,
- tot aşa şi numai aşa dacă şi tu prin smerenie şi prin ascultarea de Cuvântul lui Hristos (Colos. 3, 16), vei umbla curat, sincer şi statornic pe calea crucii tale,
- Îl vei proslăvi şi tu pe El, biruind pe ispititor şi pe vrăjmaş prin viaţa şi prin moartea ta,
O, ce gând minunat şi ce nădejde scumpă este aceasta.
Ce răsplătire cerească pentru dobândirea căreia face să dai tot ce are lumea aceasta,
ba încă de o mie de ori mai mult de atât,
iată: paşii, gândul, ţi se opresc uimiţi în pragul slavei răsplătirii cereşti de la capătul unei astfel de vieţi biruitoare.
Ochii abia ţi se pot ridica să privească strălucirea plină de măreţie a acestor lucrări...
Iar inima copleşită de această greutate veşnică de slavă strigă: din El, prin El şi pentru El sunt toate aceste lucruri, numai a Lui să fie toată slava în veci şi veci (Psalm 122, 2; Rom. 11, 36).
O Doamne Isuse,
da, numai a Ta să fie toată slava acum şi în veci de veci,
numai a Ta Isuse Doamne, care ne iubeşti şi care ne-ai spălat de păcatele noastre cu Sângele Tău,
care ai făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu Tatăl,
numai a Ta să fie slava şi puterea în vecii vecilor. Căci numai Tu ai meritul tuturor acestor măreţii veşnice.
Slavă veşnică Ţie prin care a fost proslăvit în chip atât de măreţ Tatăl nostru care este în Ceruri.
El care ne-a născut prin Tine şi prin Sfântul Duh, la o viaţă veşnică, înfiindu-ne şi făcându-ne părtaşi la veşnica Sa cinste şi desfătare, începând de acum şi până în veşnicie.
Slavă Ţie Isuse Doamne, care prin ascultarea şi smerenia Ta ai înălţat pe mulţi,
Ţie care prin Jertfa Crucii Tale ai pus pe mulţi într-o stare după voia lui Dumnezeu, după ce ai luat asupra Ta poverile nelegiuirilor noastre (Isaia 53, 11).
Din tot sufletul Îţi suntem în veci recunoscători.
Slavă Ţie Doamne Isuse.
Amin. Amin. Amin.
+
Rugăciunea celor mulţi, nu va fi respinsă
dacă ei sunt credincioşi, dacă ea-i aprinsă.
+
Fii ca un răsad adânc: totdeauna verde
şi ca vasul cel curat: ce ai bun nu-ţi pierde.