Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
Unii au în ei ură de Dumnezeu.
Aceştia sunt potrivnicii Lui care caută să-L nimicească din inimile oamenilor. El îi va nimici (1 Cor. 15, 24-26).
Adică le va zdrobi puterea!
Unii au în ei nepăsare de Dumnezeu.
Aceştia sunt cei indiferenţi de Cuvântul Său, de voia Sa, de darurile Sale, de Lucrarea Lui.
Unii au în ei frica de Dumnezeu.
Aceştia stau cu groază departe de El. Simţindu-se vinovaţi nu se apropie de frică ca nu cumva să le fie luat, fiindcă nu doresc să se lepede de păcat.
Unii au linguşire şi prefăcătorie faţă de Dumnezeu.
Fără ruşine şi fără teamă se ţin după Lucrarea Lui, dându-se drept credincioşi şi slujitori ai Săi, când ei trăiesc în gânduri şi pofte lumeşti. Neavând nici roadele nici dorinţa naşterii din nou.
S-au îmbrăcat cu linguşirea şi prefăcătoria şi trăiesc ca nişte lipitori la masa Evangheliei.
Unii au în ei necunoştinţă de Dumnezeu.
Aceştia deşi ar vrea, nu se apropie de Dumnezeu. Singuri, nu ştiu cum. Iar prin alţii nu pot.
Numai cei puţini au în ei dragoste de Dumnezeu.
Aceasta este comoara nebănuită a inimii lor.
Aceasta este puterea şi curajul lor.
Aceasta este fericirea şi viaţa lor. Căci nimic pe lume nu i-ar putea face atât de fericiţi şi atât de puternici ca ea (Rom. 8, 38-39).
Vai, cât de puţini dintre credincioşi au în ei dragoste de Dumnezeu cu adevărat.
Cât de puţini au în ei o curată, liniştită, caldă şi statornică dragoste de Hristos!
Au dragoste de multe lucruri, dar n-au o dragoste fierbinte de Dumnezeu!
Au oamenii frică de Dumnezeu, au chiar râvnă să împlinească multe lucruri ale Lui, au plăcere să primească multe lucruri ale Lui, au plăcere să primească oaspeţi, au grijă de săraci, au o purtare morală...
dar n-au în ei o dragoste fierbinte de Hristos!
Aceştia Îl ascultă de multe ori cu plăcere pe Hristos. Umblă uneori pe calea Lui,
se ostenesc uneori ca Marta pentru Hristos,
chiar se înfrânează de la unele lucruri pentru El, ca fariseul.
Sunt gata să alerge după El, ca tânărul bogat,
dar niciodată n-au gustat starea dulce şi scumpă a dragostei Sale, aplecaţi la Sânul Său ca Ioan,
sau la picioarele Lui ca Maria!...
Nu cunosc bucuria adâncă a lacrimilor vărsate din iubire pentru Hristos!
Nici a rugăciunii profunde în care nu-i nici cerere, nici dorinţă, nici mulţumire chiar, ci numai iubire, iubire...
Iar cine n-are în el dragostea de Dumnezeu, uşor poate să se schimbe,
uşor poate să uite,
uşor poate să plece...
Inima omului este atât de slabă şi atât de schimbătoare!
Nici un simţământ nu rămâne statornic în ea. Şi nici o altă putere n-o poate face neclintită în afară de dragostea lui Dumnezeu!
Frica sfântă piere curând,
râvna sfântă încetează curând,
grija sfântă oboseşte curând,
plăcerea sfântă se stinge aşa de uşor şi de curând... Când nu-i numai aceasta.
- Dar în cine dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită, va birui totul.
Biruie şi în viaţă şi biruie şi în moarte, căci dragostea este mai tare decât amândouă (Cânt. Cânt. 8, 6).
Dragul meu, tu ce dragoste ai în inima ta?
Dragostea de bani, dragostea de câştig, dragostea deşartă de vreo slabă făptură omenească?
Dragostea de lume, de petreceri, de desfrânări?
Dragostea de laude, de slava trecătoare, de măriri lumeşti?
Dragostea de pământ, de casă, de prieteni?
Credinciosule, Hristos ştie ce dragoste ai în inima ta!
Orice dragoste care o întunecă sau o întrece pe cea de El, este un păcat.
Şi voi care Îl cunoaşteţi pe Hristos, uşor veţi şti ce dragoste au oamenii în inima lor.
Uşor veţi putea vedea pe cine iubeşte omul.
Ascultaţi numai la vorbele lui. Şi priviţi la căile lui. Şi veţi afla îndată, căci din prisosul inimii vorbeşte gura (Luca 6, 45).
Ştiţi cum vorbeşte o îndrăgostită de mirele ei?
Aşa ar trebui să vorbiţi şi voi despre Hristos,
O Preabunul nostru Mântuitor,
Te rugăm aprinde în inimile tuturor alor Tăi
şi în mijlocul întregii Tale Biserici,
o dragoste fierbinte de Tine care să topească din noi toţi şi dintre noi tot ce ne desparte, tot ce ne deosebeşte, tot ce ne împiedică
şi să ne ajute pe toţi cei care mărturisim credinţa Ta să devenim una,
spre a putea duce cu biruinţă Cuvântul credinţei Tale la toată lumea păgână care este încă atât de mare şi străină de Tine.
Dăruieşte-ne măcar respectul unii faţă de alţii,
pentru ca acei la care trebuie să mergem să Te poată primi şi urma cunoscând că Tu ne-ai trimis!
Căci respectându-ne, vom ajunge să ne iubim.
Amin.
+
Totdeauna cu iubire despre toţi cu toţi vorbeşte
vorba rea-i ca un tăciune: de nu te-arde te negreşte.