Despre statornicie și lepădare
Traian Dorz - Dreptarul învățăturii sănătoase
- Ce spune Sfânta Scriptură -
- Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și pune în mine un duh nou și statornic (Psalm 51, 10);
- Temelia cea tare a lui Dumnezeu rămâne nezguduită, având pecetea aceasta: Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui (2 Tim. 2, 19);
- Să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură... ci credincioși adevărului, în dragoste, să creștem... (Efes. 4, 14-15);
- Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele, îi voi da stăpânire și putere... (Apoc. 2, 26-28).
- Oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el, înaintea Tatălui Meu care este în ceruri (Matei 10, 33);
- Ce spun Sfinții Părinți -
- Să fim statornici în Numele Cel Preasfânt, ca să scăpăm de amenințările făcute celor nestatornici... Primiți sfatul nostru și nu vă va părea rău... Iar dacă unii nu vor rămânea ascultători celor spuse de Dumnezeu prin noi, să știe că îi așteaptă o mare primejdie, iar noi vom fi nevinovați de acest păcat.
- Să ne rugăm Creatorului tuturor lucrurilor ca să păstreze numărul cel statornic al aleșilor Săi din lume prin Iisus Hristos, Iubitul Său Fiu. (Sf. Clement Romanul)
- Virtutea statorniciei este temelia pe care se zidesc sănătos și puternic toate celelalte virtuți în viața noastră, care sunt hrana sufletului nostru. Ea biruiește pornirile rele. Ea înlătură ispitele. Ea îl face pe creștin slobod de păcate și rodește în sufletul lui binele cel câștigător de mântuire. (Sf. Evgarie Monahul)
- Cine rămâne statornic în virtuți, acela rămâne în Dumnezeu. (Sf. Antonie cel Mare)
- Odihna celor nestatornici este în iad, iar a celor statornici este în ceruri. Casa celor lepădați este în întuneric, iar casa celor vrednici este în Rai. (Sf. Ambrozie)
- Omul cu judecată sănătoasă, luând aminte la sine, cumpănește cele bune și folositoare, rămânând în ele neclintit. Așa se ferește el de cele ce i-ar vătăma sufletul și l-ar despărți de viața veșnică. (Sf. Antonie cel Mare)
- Lepădarea înfrânării consumă și putrezește ființa omului și-l roade până ce îl aruncă și îl nimicește în boala cea veșnică a plerzării. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- Cel ce vrea să biruiască ispitele fără statornicie în rugăciune și răbdare, nu le va depărta de la sine, ci mai tare se va încălci în ele, lepădându-se de Dumnezeu și fiind lepădat de El. (Cuv. Marcu Ascetul)
- E mai ușor a nu cădea, decât după ce ai căzut să te mai poți ridica. (Sf. Ioan Gură de Aur)
- E mai ușor să aduci la credință un suflet necurat, decât pe unul care a căzut și s-a lepădat după ce a avut credința. (Sf. Teodor)
- Ce spune părintele Iosif -
- Taina biruinței noastre nu stă în puterea noastră, ci în puterea Duhulul Sfânt, care vine de Sus peste puterile noastre atunci când rămânem statornici și ne rugăm. Când ochii noștri lăcrimează și când sufletul nostru se luptă.
- Vestirea Oastei și vestirea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie ferită necurmat de orice sminteală. Nici unul din cei ce se îndeletnicesc cu vestirea Cuvântului ceresc nu trebuie să cadă din credință, nici să dea loc la vreo sminteală nimănui, prin umblarea și trăirea lor.
- Lepădarea și căderea din credință este un lucru mare și un păcat greu.
- Frații mei, privegheați și vă rugați neîncetat cu toții ca să nu cădeți în ispite și în păcate, ca să nu vă pierdeți astfel statornicia credinței, căldura dragostei și curăția nădejdii, ajungând sminteală pentru Domnul Iisus și pentru lucrarea Evangheliei Lui.
- Pentru cei căzuți, dar care n-au ajuns încă îndrăciți și pierduți cu totul, ne vom ruga și ne vom lupta să-i mântuim din nou, aducându-i iarăși în ascultarea Domnului, la picioarele Crucii Lui, cum spune și sfântul apostol Iacov (Iac. 5, 19-20).
Dar de cei care au căzut din credința noastră și s-au lepădat de frățietatea Oastei trebuie să ne păzim cu toată grija și să ne ferim, fiindcă aceștia pot face orice rău.
- Cu toții să fim cu mare grijă, să ne păstrăm în smerenie și în curăție, ca să nu cădem în îngâmfare și să n-ajungem niște lepădați în neascultare. Să nu ne atragă iarăși satana încă și mai adânc în pierzare de cum fusesem nainte.
- Nu există rău pe care să nu-l facă cel care se leapădă de credința lui dintâi și își părăsește frații lui de la început. Dintre acești lepădați, satan își recrutează vânzătorii de frați, dezbinătorii de adunări, pierzătorii de suflete, necinstitorii celor sfinte, călcătorii de legământ și batjocoritorii a tot ce este sfânt și frumos.
Vai de cei care n-au vegheat la timp, ca să nu ajungă așa. Aceștia nu se vor îndrepta niciodată, fiindcă nu vor să mai asculte de nimeni. Și Dumnezeu îi va lăsa așa până la Judecata și osânda veșnică.
- Prin urmare, suntem datori:
- În lucrarea Oastei Domnului, cel dintâi ostaș a fost părintele Iosif. Lui i-a inspirat Duhul Domnului Iisus gândul și îndemnul cel dintâi pentru înființarera acestei mari și unice lucrări de renaștere evanghelică în Biserica și credința noastră... Prin mirarea și împotrivirea față de ea se vede ce noutate dumnezeiască a fost gândul ei. Și ce idee extraordinar de mare și frumoasă este aceasta. Cu adevărat nu putea veni decât din cer de la Dumnezeu.
- Al doilea adevăr este că deși părintele Iosif, profetul vremilor noastre, prin care Duhul Sfânt a făcut această lucrare profetică, a plecat la Domnul de zeci de ani, totuși lucrarea aceasta trăiește și va trăi. E o minune tot atât de mare, ca însăși ideea ei, faptul că ea a trăit și a biruit prin împotriviri și lupte atât de grele, de multe și de mari până astăzi, fără să poată fi nimicită de către nimeni.
- Al treilea adevăr, tot așa de mare ca și cele două dinainte, este statornicia ei pe linia curată, dreaptă și frumoasă de la început, deși multe duhuri, atât dinafară cât și dinlăuntru, au căutat s-o abată de la drumul ei de la început.
- Al patrulea adevăr este că deși această minunată lucrare duhovnicească nu are nici fonduri, nici proprietăți, nici statute de organizare omenească, nici conducători văzuți, ea totuși crește și biruiește, fără să îmbătrânească niciodată. Dimpotrivă, poate 70% din adunările ei sunt formate din tineret.
- Al cincilea adevăr este că, deși nu are nici un statut legal și fiind urâtă și prigonită atât de către puterile lumești cât și de cele clericale sau de către celelalte culte, totuși Oastea Domnului n-a ajuns în conflict cu nimeni. Nici cu Statul, nici cu Biserica, nici cu celelalte culte... Rugându-se pentru toți, respectând dreptul fiecăruia, neamestecându-se în treburile nimănui, această lucrare condusă de Duhul Sfânt și apărată de Domnul și Mântuitorul ei, Iisus Hristos, lucrează și luptă, cântă și lăcrămează, se roagă și sufere, spre a-și împlini scopul pentru care s-a născut.
- Nu vă îngrijorați de ea nici în viitor! Conducătorul ei este Domnul Iisus, iar statutele ei sunt dragostea, lacrimile, cântarea și jertfa pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Și cât ea va rămâne așa, nimeni și nimic nu o va putea birui. Căutați numai să vă pătrundeți de aceste adevăruri și să rămâneți statornici în ea, voi toți cei care ați fost învredniciți de acest mare har din partea Domnului ca să fiți aleși ostași al Lui. Și fiți deplin încredințați că vă așteaptă cea mai mare răsplătire în ceruri. Și cele mal frumoase biruințe pe pământ.
Dumnezeule Duhule Sfinte, Te rugăm, umple-ne de plinătatea Ta ca să putem înțelege și primi aceste adevăruri. Apoi să le putem trăi și împlini cu toată ființa noastră, ca să putem lupta și birui în Oastea Ta, iar la sfârșit să putem învia și moșteni împreună cu ea.
Amin.