După aceea, era un praznic al iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim.
Sărbătorile sunt prilejuri alese prin care să putem aduce lui Dumnezeu rugăciunile noastre și cinstirea noastră.
Pentru aceasta au și fost rânduite, căci de la început omul a simțit datoria și nevoia sa de părtășie cu Dumnezeu prin rugăciune și cinstire (Levitic 23; Ioan 7, 2, 37; Fap. Ap. 2, 1).
Cuvântul lui Dumnezeu și istoria Bisericii în decursul vremurilor, a așezat aceste sărbători pentru ca în zilele lor, dragostea și respectul nostru față de Dumnezeu,
precum și cinstea noastră față de aleșii Lui,
să se poată împlini cu toată cuviința.
Astfel au fost rânduite nu numai zile ci și locuri în care evlavia închinătorilor și a sufletelor recunoscătoare, să se poată dovedi prin fapte (2 Cronici 7; Ioan 4, 20-24).
De la începutul credinței, adevărații ei fii au cinstit și au ținut cu evlavie aceste zile și lăcașuri, cu înfățișarea cât mai frumoasă și cu slujbe cât mai bogate (Psalm 84, 1-5; 42, 1-4; 2 Cronici 7, 8),
pentru că în felul acesta s-a arătat în afară căldura și frumusețea credinței din inima lor.
ba tocmai prin manifestarea din afară se arată adevărul lăuntric.
Ce minunate erau cândva sărbătorile noastre, atunci când credința și sufletele erau curate...
Ce atmosferă, ce lumină, ce zâmbet era pe fețele și în sufletele noastre ale tuturor, când biserica era plină și sufletele pline!...
Atunci sărbătorile erau respectate cu toată dragostea și evlavia,
lăcașurile de rugăciune cercetate de toți
și participarea sufletească la cântare și la slujire era deplină.
Puțin era cunoscut atunci despre miezul tuturor acestor taine, însă evlavia înlocuia această lipsă cu teamă și cinstire.
Dar azi, când cunoaștem atât de mult despre Acela din care, prin care și pentru care sunt toate acestea (Rom. 11, 36),
cu cât mai mult ar trebui să fim pătrunși de rostul lor și de sfințenia pe care le-o datorăm!...
Domnul și ai Săi ne sunt și pentru asta o pildă.
Doamne și Dumnezeul nostru căruia suntem datori slavă și ascultare,
Te rugăm să ne dăruiești o inimă evlavioasă și o trăire creștinească prin care să cinstim și să folosim zilele alese ale sărbătorilor pentru a ne ridica și noi spre Ierusalim,
adică spre Tine, spre locurile unde Tu ești cinstit și slăvit,
pentru ca în felul acesta să-Ți arătăm toată dragostea, ascultarea și recunoștința noastră deosebită pentru sărbătorile ce ni le-ai făcut Tu.
Amin.