După aceea, era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
Sărbătorile sunt prilejuri alese prin care să putem aduce lui Dumnezeu rugăciunile noastre şi cinstirea noastră.
Pentru aceasta au şi fost rânduite, căci de la început omul a simţit datoria şi nevoia sa de părtăşie cu Dumnezeu prin rugăciune şi cinstire (Levitic 23; Ioan 7, 2, 37; Fap. Ap. 2, 1).
Cuvântul lui Dumnezeu şi istoria Bisericii în decursul vremurilor, a aşezat aceste sărbători pentru ca în zilele lor, dragostea şi respectul nostru faţă de Dumnezeu,
precum şi cinstea noastră faţă de aleşii Lui,
să se poată împlini cu toată cuviinţa.
Astfel au fost rânduite nu numai zile ci şi locuri în care evlavia închinătorilor şi a sufletelor recunoscătoare, să se poată dovedi prin fapte (2 Cronici 7; Ioan 4, 20-24).
De la începutul credinţei, adevăraţii ei fii au cinstit şi au ţinut cu evlavie aceste zile şi lăcaşuri, cu înfăţişarea cât mai frumoasă şi cu slujbe cât mai bogate (Psalm 84, 1-5; 42, 1-4; 2 Cronici 7, 8),
pentru că în felul acesta s-a arătat în afară căldura şi frumuseţea credinţei din inima lor.
ba tocmai prin manifestarea din afară se arată adevărul lăuntric.
Ce minunate erau cândva sărbătorile noastre, atunci când credinţa şi sufletele erau curate...
Ce atmosferă, ce lumină, ce zâmbet era pe feţele şi în sufletele noastre ale tuturor, când biserica era plină şi sufletele pline!...
Atunci sărbătorile erau respectate cu toată dragostea şi evlavia,
lăcaşurile de rugăciune cercetate de toţi
şi participarea sufletească la cântare şi la slujire era deplină.
Puţin era cunoscut atunci despre miezul tuturor acestor taine, însă evlavia înlocuia această lipsă cu teamă şi cinstire.
Dar azi, când cunoaştem atât de mult despre Acela din care, prin care şi pentru care sunt toate acestea (Rom. 11, 36),
cu cât mai mult ar trebui să fim pătrunşi de rostul lor şi de sfinţenia pe care le-o datorăm!...
Domnul şi ai Săi ne sunt şi pentru asta o pildă.
Doamne şi Dumnezeul nostru căruia suntem datori slavă şi ascultare,
Te rugăm să ne dăruieşti o inimă evlavioasă şi o trăire creştinească prin care să cinstim şi să folosim zilele alese ale sărbătorilor pentru a ne ridica şi noi spre Ierusalim,
adică spre Tine, spre locurile unde Tu eşti cinstit şi slăvit,
pentru ca în felul acesta să-Ţi arătăm toată dragostea, ascultarea şi recunoştinţa noastră deosebită pentru sărbătorile ce ni le-ai făcut Tu.
Amin.