Evanghelia de duminică: împlinirea Evangheliei pe pământ

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, şi Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum Noi suntem Una, Eu în ei, şi Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei (Ioan 17, 1-26).

Evanghelia de duminică cuprinde rugăciunea pe care a rostit-o Isus Mântuitorul la Cina cea de taină când Se apropia vremea răstignirii Sale pe Cruce. O, cât de frumoasă este această rugăciune! Ea cuprinde împlinirea Evangheliei pe pământ. Numai câtă durere, noi oamenii, şi omenirea de azi nu trăim şi n-am ajuns această împlinire, ci, dimpotrivă parcă ne-am depărtat de ea. Citiţi cu luare aminte Evanghelia şi veţi vedea voi înşivă acest lucru. În rugăciunea din Evanghelie, Isus zice: Am arătat Numele Tău (adică al Tatălui) oamenilor şi oamenii au păzit Numele Tău... cuvintele care Mi le-ai dat Mie le-am dat lor (oamenilor) şi ei le-au primit... şi Eu M-am proslăvit în ei... ca să fie toţi (oamenii) una precum şi Noi una suntem (adică Fiul şi Tatăl în cer una sunt).

O, cât suntem de departe de împlinirea cuvintelor Domnului, de mai sus. Mântuitorul a venit în lume şi a arătat poruncile Tatălui, dar oamenii nu le-au primit cu adevărat. Domnul Isus a săvârşit lucrul ce I s-a dat: prin Jertfa Crucii ne-a lăsat mântuire sufletească, dar nu toţi oamenii au primit şi primesc cu adevărat mântuirea ce ni se dă ca un mare dar. Dacă toţi oamenii ar primi cu adevărat pe Mântuitorul şi mântuirea ce ne-a câştigat-o prin scump Sângele Lui, atunci numai s-ar împlini vorbele lui Isus din Evanghelie, ca toţi oamenii să fie una. Suntem însă departe de a fi toţi oamenii una, adică fii ai lui Dumnezeu, laolaltă.

În vremile noastre se urăsc popoarele, mai tare ca oricând, se urăsc fiii aceleaşi ţări şi aceluiaşi neam, se urăsc chiar şi cei din aceeaşi casă. S-au împlinit parcă profeţiile Scripturilor: Tatăl va fi împotriva feciorului şi feciorul împotriva tatălui; mama împotriva fetei şi fata împotriva mamei (Luca 12, 53). Frate pe frate înşală (Ier. 9, 4). Nu vor căuta (oamenii) decât să-şi facă rău unul altuia şi stând la aceeaşi masă, vor grăi vicleşuguri (Daniel 11, 27). Fiecare iubeşte mita şi umblă după plată (Isaia 1, 23). Nu este adevăr, nici iubire, nici cunoştinţa lui Dumnezeu pe acest pământ (Osea 4, 1-2). Limba şi faptele lor sunt împotriva lui Dumnezeu şi se fălesc oamenii cu păcatul, ca Sodoma (Isaia 3, 8-9)... Aşa sunt purtările oamenilor de azi, şi de aceea am zis că Evanghelia de duminică nu este a vremilor noastre, ci este a veacurilor viitoare, când oamenii vor primi cu adevărat pe Isus, Fiul lui Dumnezeu şi poruncile Tatălui pe care le-a făcut cunoscute oamenilor. Atunci va fi bucurie deplină în sufletul oamenilor şi pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului (Isaia 9, 7).

Cititorule! Nu te gândi numai la păcatele vremilor de azi, ci te gândeşte mai ales la păcatele tale. Ia seama că Evanghelia de duminică îţi este spre osândă, dacă trăieşti în fărădelegi. Isus spune apriat că a săvârşit lucrul, adică a deschis fiecărui om calea spre mântuire şi ne-a dat fiecăruia darul să ne curăţim de păcate, cu scump Sângele Lui, ca astfel să fim şi să ne facem una cu El şi cu Tatăl. Ai primit tu această mântuire ce ţi se dă prin dar? Te-ai curăţit tu prin acest dar de păcatele tale? Iată o întrebare la care vei avea să răspunzi în Ziua Judecăţii!

Iosif Trifa.