Evanghelia de duminică: împlinirea Evangheliei pe pământ

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, și a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu. Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: tot ce este al Meu, este al Tău, și ce este al Tău, este al Meu, și Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat și nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum Noi suntem Una, Eu în ei, și Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, și Eu să fiu în ei (Ioan 17, 1-26).

Evanghelia de duminică cuprinde rugăciunea pe care a rostit-o Isus Mântuitorul la Cina cea de taină când Se apropia vremea răstignirii Sale pe Cruce. O, cât de frumoasă este această rugăciune! Ea cuprinde împlinirea Evangheliei pe pământ. Numai câtă durere, noi oamenii, și omenirea de azi nu trăim și n-am ajuns această împlinire, ci, dimpotrivă parcă ne-am depărtat de ea. Citiți cu luare aminte Evanghelia și veți vedea voi înșivă acest lucru. În rugăciunea din Evanghelie, Isus zice: Am arătat Numele Tău (adică al Tatălui) oamenilor și oamenii au păzit Numele Tău... cuvintele care Mi le-ai dat Mie le-am dat lor (oamenilor) și ei le-au primit... și Eu M-am proslăvit în ei... ca să fie toți (oamenii) una precum și Noi una suntem (adică Fiul și Tatăl în cer una sunt).

O, cât suntem de departe de împlinirea cuvintelor Domnului, de mai sus. Mântuitorul a venit în lume și a arătat poruncile Tatălui, dar oamenii nu le-au primit cu adevărat. Domnul Isus a săvârșit lucrul ce I s-a dat: prin Jertfa Crucii ne-a lăsat mântuire sufletească, dar nu toți oamenii au primit și primesc cu adevărat mântuirea ce ni se dă ca un mare dar. Dacă toți oamenii ar primi cu adevărat pe Mântuitorul și mântuirea ce ne-a câștigat-o prin scump Sângele Lui, atunci numai s-ar împlini vorbele lui Isus din Evanghelie, ca toți oamenii să fie una. Suntem însă departe de a fi toți oamenii una, adică fii ai lui Dumnezeu, laolaltă.

În vremile noastre se urăsc popoarele, mai tare ca oricând, se urăsc fiii aceleași țări și aceluiași neam, se urăsc chiar și cei din aceeași casă. S-au împlinit parcă profețiile Scripturilor: Tatăl va fi împotriva feciorului și feciorul împotriva tatălui; mama împotriva fetei și fata împotriva mamei (Luca 12, 53). Frate pe frate înșală (Ier. 9, 4). Nu vor căuta (oamenii) decât să-și facă rău unul altuia și stând la aceeași masă, vor grăi vicleșuguri (Daniel 11, 27). Fiecare iubește mita și umblă după plată (Isaia 1, 23). Nu este adevăr, nici iubire, nici cunoștința lui Dumnezeu pe acest pământ (Osea 4, 1-2). Limba și faptele lor sunt împotriva lui Dumnezeu și se fălesc oamenii cu păcatul, ca Sodoma (Isaia 3, 8-9)... Așa sunt purtările oamenilor de azi, și de aceea am zis că Evanghelia de duminică nu este a vremilor noastre, ci este a veacurilor viitoare, când oamenii vor primi cu adevărat pe Isus, Fiul lui Dumnezeu și poruncile Tatălui pe care le-a făcut cunoscute oamenilor. Atunci va fi bucurie deplină în sufletul oamenilor și pământul va fi plin de cunoștința Domnului (Isaia 9, 7).

Cititorule! Nu te gândi numai la păcatele vremilor de azi, ci te gândește mai ales la păcatele tale. Ia seama că Evanghelia de duminică îți este spre osândă, dacă trăiești în fărădelegi. Isus spune apriat că a săvârșit lucrul, adică a deschis fiecărui om calea spre mântuire și ne-a dat fiecăruia darul să ne curățim de păcate, cu scump Sângele Lui, ca astfel să fim și să ne facem una cu El și cu Tatăl. Ai primit tu această mântuire ce ți se dă prin dar? Te-ai curățit tu prin acest dar de păcatele tale? Iată o întrebare la care vei avea să răspunzi în Ziua Judecății!

Iosif Trifa.